Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Dezlegarea unor chestiuni de drept privind acțiunea în revendicare imobiliară a unui bun proprietate comună pe cote-părți 17 februarie 2020 Potrivit minutei nr. 18, în dosarul nr. 2784/1/2019 pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2020, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “ În cazul acțiunii în revendicare imobiliară a unui bun proprietate comună pe cote-părți (coproprietate), dispozițiile art. 643 alin. (2) teza a doua din Codul civil instituie o excepție de la opozabilitatea hotărârii judecătorești reglementată de art. 435 alin. (2) din Codul de procedură civilă .” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă. Potrivit art. 643 alin. (2) teza a doua din Codul civil: „(2) Hotărârile judecătorești pronunțate în folosul coproprietății profită tuturor coproprietarilor. Hotărârile judecătorești potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalți coproprietari”. Potrivit art. 435 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(2) Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară”.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Dezlegarea unor chestiuni de drept privind acțiunea în revendicare imobiliară a unui bun proprietate comună pe cote-părți 17 februarie 2020 Potrivit minutei nr. 18, în dosarul nr. 2784/1/2019 pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2020, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “ În cazul acțiunii în revendicare imobiliară a unui bun proprietate comună pe cote-părți (coproprietate), dispozițiile art. 643 alin. (2) teza a doua din Codul civil instituie o excepție de la opozabilitatea hotărârii judecătorești reglementată de art. 435 alin. (2) din Codul de procedură civilă .” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă. Potrivit art. 643 alin. (2) teza a doua din Codul civil: „(2) Hotărârile judecătorești pronunțate în folosul coproprietății profită tuturor coproprietarilor. Hotărârile judecătorești potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalți coproprietari”. Potrivit art. 435 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(2) Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară”.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Dezlegarea unor chestiuni de drept privind sintagma: «dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune până la acordarea liberării» 28 aprilie 2020 Potrivit minutei nr. 10, dosar nr. 76/1/2020 pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2020, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj– Secția penală și de minori, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că: “ Î n interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. 1 din Codul penal, sintagma ”dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării” vizează atât situația infracțiunilor săvârșite anterior liberării condiționate și descoperite după acordarea liberării condiționate, până la împlinirea termenului de supraveghere, cât și situația infracțiunilor săvârșite anterior liberării condiționate și descoperite anterior liberării condiționate.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Dezlegarea unor chestiuni de drept privind sintagma: «dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune până la acordarea liberării» 28 aprilie 2020 Potrivit minutei nr. 10, dosar nr. 76/1/2020 pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2020, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj– Secția penală și de minori, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că: “ Î n interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. 1 din Codul penal, sintagma ”dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării” vizează atât situația infracțiunilor săvârșite anterior liberării condiționate și descoperite după acordarea liberării condiționate, până la împlinirea termenului de supraveghere, cât și situația infracțiunilor săvârșite anterior liberării condiționate și descoperite anterior liberării condiționate.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Recurs în interesul legii Lipsa autorizației de construire constituie impediment la dobândirea dreptului de proprietate 8 aprilie 2019 Potrivit deciziei nr. 13 în dosarul nr. 98/1/2019 pronunţată în şedinţa publică din 8 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, în interpretarea şi aplicarea art. 492 din Codul civil din 1864, art. 579 alin. (1), art. 577 alin. (2) din Codul civil, art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 37 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că: “Lipsa autorizaţiei de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi lipsa procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoaşterea pe cale judiciară, în cadrul acţiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcţii realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Recurs în interesul legii Lipsa autorizației de construire constituie impediment la dobândirea dreptului de proprietate 8 aprilie 2019 Potrivit deciziei nr. 13 în dosarul nr. 98/1/2019 pronunţată în şedinţa publică din 8 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, în interpretarea şi aplicarea art. 492 din Codul civil din 1864, art. 579 alin. (1), art. 577 alin. (2) din Codul civil, art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 37 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că: “Lipsa autorizaţiei de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi lipsa procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoaşterea pe cale judiciară, în cadrul acţiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcţii realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Colectarea de către organismul de gestiune colectivă a remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi pentru radiodifuzarea sau comunicarea publică a înregistrărilor sonore nu reprezintă o operaţiune impozabilă din punctul de vedere al TVA 19 iunie 2017 Potrivit minutei nr. 48, în dosarul nr. 390/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2017, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: „În interpretarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) lit. a) şi art. 129 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, art. 98 alin. (1) lit. g1 şi art. 1065 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, colectarea de către organismul de gestiune colectivă a remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi pentru radiodifuzarea sau comunicarea publică a înregistrărilor sonore conţinând fixarea prestaţiilor artistice ale acestora nu reprezintă o operaţiune impozabilă din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Colectarea de către organismul de gestiune colectivă a remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi pentru radiodifuzarea sau comunicarea publică a înregistrărilor sonore nu reprezintă o operaţiune impozabilă din punctul de vedere al TVA 19 iunie 2017 Potrivit minutei nr. 48, în dosarul nr. 390/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2017, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: „În interpretarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) lit. a) şi art. 129 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, art. 98 alin. (1) lit. g1 şi art. 1065 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, colectarea de către organismul de gestiune colectivă a remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi pentru radiodifuzarea sau comunicarea publică a înregistrărilor sonore conţinând fixarea prestaţiilor artistice ale acestora nu reprezintă o operaţiune impozabilă din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Caracterele juridice ale acţiunilor de stare civilă Caracterele juridice ale acţiunilor de stare civilă sunt: indisponibilitatea, imprescriptibilitatea şi personalitatea. Indisponibilitatea înseamnă că acţiunile de stare civilă nu pot fi cedate sau înstrăinate în vreun fel, iar titularul dreptului la acţiune nu poate tranzacţiona cu privire la elementul de stare civilă. Imprescriptibilitatea acţiunilor de stare civilă învederează faptul că ele pot fi introduse oricând, ele nefiind supuse, în principiu, prescripţiei extinctive oricât timp ar trece de la naşterea acestui drept. Există totuşi anumite acţiuni de stare civilă care sunt supuse prescripţiei extinctive. Ele trebuie introduse într-un anumit termen prevăzut de lege. Personalitatea este un alt caracter al acţiunilor de stare civilă care presupune că, în principiu, numai titularul stării civile sau reprezentantul său legal poate să exercite acţiunea respectivă. Astfel ele nu pot fi exercitate de creditorii chirografari pe calea acţiunii oblice şi nici de moştenitorii celui îndreptăţit. În unele cazuri moştenitorii pot continua acţiunea promovată de titularul care a decedat. Totodată procurorul poate porni acţiunea civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Caracterele juridice ale acţiunilor de stare civilă Caracterele juridice ale acţiunilor de stare civilă sunt: indisponibilitatea, imprescriptibilitatea şi personalitatea. Indisponibilitatea înseamnă că acţiunile de stare civilă nu pot fi cedate sau înstrăinate în vreun fel, iar titularul dreptului la acţiune nu poate tranzacţiona cu privire la elementul de stare civilă. Imprescriptibilitatea acţiunilor de stare civilă învederează faptul că ele pot fi introduse oricând, ele nefiind supuse, în principiu, prescripţiei extinctive oricât timp ar trece de la naşterea acestui drept. Există totuşi anumite acţiuni de stare civilă care sunt supuse prescripţiei extinctive. Ele trebuie introduse într-un anumit termen prevăzut de lege. Personalitatea este un alt caracter al acţiunilor de stare civilă care presupune că, în principiu, numai titularul stării civile sau reprezentantul său legal poate să exercite acţiunea respectivă. Astfel ele nu pot fi exercitate de creditorii chirografari pe calea acţiunii oblice şi nici de moştenitorii celui îndreptăţit. În unele cazuri moştenitorii pot continua acţiunea promovată de titularul care a decedat. Totodată procurorul poate porni acţiunea civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
