Partajul judiciar Partajul judiciar este reglementat ca o procedură specială. Normele din Codul de procedură civilă se aplică indiferent dacă partajul priveşte un bun determinat sau o universalitate de bunuri, o proprietate pe cote-părţi, când fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-părţi din dreptul de proprietate, sau o proprietate în devălmăşie, când dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părţi determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune. Partajul se realizează voluntar, prin bună învoială şi numai în măsura în care părţile nu se înţeleg ele se vor adresa instanţei judecătoreşti. Chiar dacă a fost sesizată instanţa, aceasta are datoria, în tot cursul procesului, să stăruie ca părţile să împartă bunurile prin bună învoială. Dacă părţile ajung la o înţelegere, instanţa va hotărî potrivit înţelegerii lor. Dacă împărţeala se poate face prin bună învoială, iar printre cei interesaţi se află minori, persoane puse sub interdicţie judecătorească ori dispăruţi, ea se realizează numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal. Dacă înţelegerea priveşte numai partajul anumitor bunuri, instanţa va lua act de această învoială şi va pronunţa o hotărâre parţială, iar pentru celelalte bunuri procesul va continua. În unele cazuri partajul judiciar este obligatoriu, părţile neputând recurge la un partaj voluntar. Este vorba de următoarele trei cazuri: când lipseşte unul dintre coproprietari dacă un coproprietar este lipsit de capacitate de exerciţiu ori are capacitate de exerciţiu restrânsă şi nu există autorizarea instanţei de tutelă, respectiv a ocrotitorului legal pentru un partaj voluntary când partajul bunurilor comune dobândite în condiţiile regimului comunităţii legale este cerut, în timpul căsătoriei, de creditorii personali ai unuia dintre soţi şi când partajul este cerut de creditorii unuia dintre coproprietari. Există şi cazuri în care partajul judiciar nu este admisibil, singura modalitate de partaj fiind cea prin bună învoială. Astfel, în cazul proprietăţii periodice şi în celelalte cazuri de coproprietate forţată decât cel la care se referă părţile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste părţi încetează de a mai fi destinate folosinţei comune, partajul este posibil numai prin bună învoială. Partajul nu este obligatoriu, în sensul că este posibil ca instanţa să fie sesizată numai cu o cerere în constatare, referitoare doar la aspectele asupra cărora coproprietarii sau codevălmaşii nu se înţeleg. Partajul judiciar se poate realiza fie pe cale principală, fie pe cale accesorie sau incidental sau în cadrul contestaţiei la executare.
Partajul judiciar Partajul judiciar este reglementat ca o procedură specială. Normele din Codul de procedură civilă se aplică indiferent dacă partajul priveşte un bun determinat sau o universalitate de bunuri, o proprietate pe cote-părţi, când fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-părţi din dreptul de proprietate, sau o proprietate în devălmăşie, când dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părţi determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune. Partajul se realizează voluntar, prin bună învoială şi numai în măsura în care părţile nu se înţeleg ele se vor adresa instanţei judecătoreşti. Chiar dacă a fost sesizată instanţa, aceasta are datoria, în tot cursul procesului, să stăruie ca părţile să împartă bunurile prin bună învoială. Dacă părţile ajung la o înţelegere, instanţa va hotărî potrivit înţelegerii lor. Dacă împărţeala se poate face prin bună învoială, iar printre cei interesaţi se află minori, persoane puse sub interdicţie judecătorească ori dispăruţi, ea se realizează numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal. Dacă înţelegerea priveşte numai partajul anumitor bunuri, instanţa va lua act de această învoială şi va pronunţa o hotărâre parţială, iar pentru celelalte bunuri procesul va continua. În unele cazuri partajul judiciar este obligatoriu, părţile neputând recurge la un partaj voluntar. Este vorba de următoarele trei cazuri: când lipseşte unul dintre coproprietari dacă un coproprietar este lipsit de capacitate de exerciţiu ori are capacitate de exerciţiu restrânsă şi nu există autorizarea instanţei de tutelă, respectiv a ocrotitorului legal pentru un partaj voluntary când partajul bunurilor comune dobândite în condiţiile regimului comunităţii legale este cerut, în timpul căsătoriei, de creditorii personali ai unuia dintre soţi şi când partajul este cerut de creditorii unuia dintre coproprietari. Există şi cazuri în care partajul judiciar nu este admisibil, singura modalitate de partaj fiind cea prin bună învoială. Astfel, în cazul proprietăţii periodice şi în celelalte cazuri de coproprietate forţată decât cel la care se referă părţile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste părţi încetează de a mai fi destinate folosinţei comune, partajul este posibil numai prin bună învoială. Partajul nu este obligatoriu, în sensul că este posibil ca instanţa să fie sesizată numai cu o cerere în constatare, referitoare doar la aspectele asupra cărora coproprietarii sau codevălmaşii nu se înţeleg. Partajul judiciar se poate realiza fie pe cale principală, fie pe cale accesorie sau incidental sau în cadrul contestaţiei la executare.
Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani, indemnizaţia suportându-se integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Beneficiază de indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, opţional, unul dintre părinţi, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare. Beneficiază de aceleaşi drepturi, dacă îndeplineşte condiţiile cerute pentru acordarea acestora, şi asiguratul care a adoptat, a fost numit tutore, căruia i s-au încredinţat copiii în vederea adopţiei sau i-au fost daţi în plasament. Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau a copilului cu handicap cu afecţiuni intercurente până la împlinirea vârstei de 18 ani se acordă pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie şi a certificatului pentru persoanele cu handicap. Medicul de familie are dreptul de a acorda concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav, cu durată de cel mult 14 zile calendaristice, în una sau mai multe etape, pentru aceeaşi afecţiune. Medicul curant din ambulatoriul de specialitate sau spital are dreptul de a acorda concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav, cu durată de cel mult 30 de zile calendaristice. Durata de acordare a indemnizaţiei este de maximum 45 de zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat, este supus unor intervenţii chirurgicale. Durata concediului medical în aceste cazuri va fi stabilită de medicul curant, iar după depăşirea termenului de 90 de zile, de către medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale. Baza de calcul a indemnizaţiei se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii. În situaţia în care la stabilirea celor 6 luni din care se constituie baza de calcul al indemnizaţiilor se utilizează perioadele asimilate stagiului de cotizare, veniturile care se iau în considerare sunt: indemnizaţiile de asigurări sociale de care au beneficiat asiguraţii salariul de bază minim brut pe ţară din perioadele respective indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani. Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav este de 85% din baza de calcul.
Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani, indemnizaţia suportându-se integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Beneficiază de indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, opţional, unul dintre părinţi, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare. Beneficiază de aceleaşi drepturi, dacă îndeplineşte condiţiile cerute pentru acordarea acestora, şi asiguratul care a adoptat, a fost numit tutore, căruia i s-au încredinţat copiii în vederea adopţiei sau i-au fost daţi în plasament. Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau a copilului cu handicap cu afecţiuni intercurente până la împlinirea vârstei de 18 ani se acordă pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie şi a certificatului pentru persoanele cu handicap. Medicul de familie are dreptul de a acorda concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav, cu durată de cel mult 14 zile calendaristice, în una sau mai multe etape, pentru aceeaşi afecţiune. Medicul curant din ambulatoriul de specialitate sau spital are dreptul de a acorda concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav, cu durată de cel mult 30 de zile calendaristice. Durata de acordare a indemnizaţiei este de maximum 45 de zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat, este supus unor intervenţii chirurgicale. Durata concediului medical în aceste cazuri va fi stabilită de medicul curant, iar după depăşirea termenului de 90 de zile, de către medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale. Baza de calcul a indemnizaţiei se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii. În situaţia în care la stabilirea celor 6 luni din care se constituie baza de calcul al indemnizaţiilor se utilizează perioadele asimilate stagiului de cotizare, veniturile care se iau în considerare sunt: indemnizaţiile de asigurări sociale de care au beneficiat asiguraţii salariul de bază minim brut pe ţară din perioadele respective indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani. Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav este de 85% din baza de calcul.
Dreptul la un contract util, echitabil şi eficient Consumatorul trebuie să aibă libertatea deplină de a decide o achiziţie de bunuri sau servicii, fără constrângeri prin clauze contractuale sau practici comerciale abuzive, prin obţinerea unui contract de achiziţie util, eficient, echitabil şi executabil în mod benefic pentru el.
Dreptul la un contract util, echitabil şi eficient Consumatorul trebuie să aibă libertatea deplină de a decide o achiziţie de bunuri sau servicii, fără constrângeri prin clauze contractuale sau practici comerciale abuzive, prin obţinerea unui contract de achiziţie util, eficient, echitabil şi executabil în mod benefic pentru el.
Girurile improprii Girurile care nu produc efectele specifice ale girului, în special efectul transiativ, ori produc numai unele dintre aceste efecte sunt considerate giruri anormale sau improprii. Fac parte din această categorie: Girul cu clauza „nu la ordin" Cambia este un titlu prin excelenţă girabil, însă prin înscrierea de către trăgător a clauzei „nu la ordin" sau o expresie echivalentă, titlul este transmisibil numai în forma şi cu efectele unei cesiuni de creanţe de drept comun. Girul cu clauza „nu la ordin" produce efectele girului, cu restricţia că giratarul nu mai poate transmite cambia prin gir altei persoane. Girul cu clauza „pentru procură" Acest gir conferă giratarului calitatea de reprezentant al girantului pentru încasarea sumei menţionate în cambie. Nefiind decât un mandatar, giratarul dobândeşte numai puterea de exercitare a drepturilor cambiale. El nu poate transmite cambia prin gir altei persoane. Girul cu clauza „în garanţie" Cambia poate fi dată în garanţie pentru asigurarea unei creanţe pe care giratarul o are faţă de girant. Constituirea unei garanţii reale mobiliare asupra cambiei se realizează prin inserarea în gir a clauzei „în garanţie", „valoare în garanţie" sau a unei expresii echivalente. În temeiul acestei clauze, giratarul are dreptul să se despăgubească cu preferinţă din suma încasată în baza cambiei. Girul cu clauza „fără garanţie" Această clauză inserată în gir exonerează pe girant de răspunderea care îi revine pentru neacceptarea ori neplata cambiei de către tras. Un astfel de gir are numai un efect de legitimare a posesiunii titlului.
Girurile improprii Girurile care nu produc efectele specifice ale girului, în special efectul transiativ, ori produc numai unele dintre aceste efecte sunt considerate giruri anormale sau improprii. Fac parte din această categorie: Girul cu clauza „nu la ordin" Cambia este un titlu prin excelenţă girabil, însă prin înscrierea de către trăgător a clauzei „nu la ordin" sau o expresie echivalentă, titlul este transmisibil numai în forma şi cu efectele unei cesiuni de creanţe de drept comun. Girul cu clauza „nu la ordin" produce efectele girului, cu restricţia că giratarul nu mai poate transmite cambia prin gir altei persoane. Girul cu clauza „pentru procură" Acest gir conferă giratarului calitatea de reprezentant al girantului pentru încasarea sumei menţionate în cambie. Nefiind decât un mandatar, giratarul dobândeşte numai puterea de exercitare a drepturilor cambiale. El nu poate transmite cambia prin gir altei persoane. Girul cu clauza „în garanţie" Cambia poate fi dată în garanţie pentru asigurarea unei creanţe pe care giratarul o are faţă de girant. Constituirea unei garanţii reale mobiliare asupra cambiei se realizează prin inserarea în gir a clauzei „în garanţie", „valoare în garanţie" sau a unei expresii echivalente. În temeiul acestei clauze, giratarul are dreptul să se despăgubească cu preferinţă din suma încasată în baza cambiei. Girul cu clauza „fără garanţie" Această clauză inserată în gir exonerează pe girant de răspunderea care îi revine pentru neacceptarea ori neplata cambiei de către tras. Un astfel de gir are numai un efect de legitimare a posesiunii titlului.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Dezlegarea unor chestiuni de drept. Funcționari publici. Sintagma „salarizat la acelaşi nivel” 26 septembrie 2016 Potrivit minutei nr. 23, în dosarul nr. 1733/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 26 septembrie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Dezlegarea unor chestiuni de drept. Funcționari publici. Sintagma „salarizat la acelaşi nivel” 26 septembrie 2016 Potrivit minutei nr. 23, în dosarul nr. 1733/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 26 septembrie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
