Titlul executoriu Ordonanța de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare și are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluționarea cererii în anulare. Ordonanța de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare. Împotriva executării silite a ordonanței de plată partea interesată poate face contestație la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestației nu se pot invoca decât neregularități privind procedura de executare, precum și cauze de stingere a obligației ivite ulterior rămânerii definitive a ordonanței de plată.

Titlul executoriu Ordonanța de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare și are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluționarea cererii în anulare. Ordonanța de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare. Împotriva executării silite a ordonanței de plată partea interesată poate face contestație la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestației nu se pot invoca decât neregularități privind procedura de executare, precum și cauze de stingere a obligației ivite ulterior rămânerii definitive a ordonanței de plată.

Reluarea executării silite În cazul în care executarea silită a încetat datorită faptului că executarea nu mai putea fi efectuată sau continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri, creditorul poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită. Reluarea executării silite poate fi cerută şi asupra aceluiaşi bun. Dacă acesta este un imobil, atât timp cât, potrivit legii, poate avea loc reluarea executării silite, nu se va putea solicita de către executorul judecătoresc radierea urmăririi înscrise.

Reluarea executării silite În cazul în care executarea silită a încetat datorită faptului că executarea nu mai putea fi efectuată sau continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri, creditorul poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită. Reluarea executării silite poate fi cerută şi asupra aceluiaşi bun. Dacă acesta este un imobil, atât timp cât, potrivit legii, poate avea loc reluarea executării silite, nu se va putea solicita de către executorul judecătoresc radierea urmăririi înscrise.

Procedura preliminară de urgenţă Această procedură permite Curţii de Justiţie să soluţioneze într-un termen considerabil redus întrebările cele mai sensibile referitoare la spaţiul de libertate, securitate și justiţie (cooperare poliţienească și judiciară în materile civilă și penală, vize, drept de azil, imigrare și alte politici referitoare la libera circulaţie a persoanelor). Cauzele în care se aplică procedura preliminară de urgenţă sunt încredinţate unei camere de cinci judecători special desemnată, iar faza scrisă se derulează, în practică, în principal pe cale electronică și este extrem de redusă. Faza orală a procedurii, care este obligatorie.

Procedura preliminară de urgenţă Această procedură permite Curţii de Justiţie să soluţioneze într-un termen considerabil redus întrebările cele mai sensibile referitoare la spaţiul de libertate, securitate și justiţie (cooperare poliţienească și judiciară în materile civilă și penală, vize, drept de azil, imigrare și alte politici referitoare la libera circulaţie a persoanelor). Cauzele în care se aplică procedura preliminară de urgenţă sunt încredinţate unei camere de cinci judecători special desemnată, iar faza scrisă se derulează, în practică, în principal pe cale electronică și este extrem de redusă. Faza orală a procedurii, care este obligatorie.

Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului este un act de dispoziţie, deoarece pârâtul renunţă la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziţie pentru a se apăra. Achiesarea pârâtului poate fi parţială sau totală. Recunoaşterea totală a pretenţiilor reclamantului de către pârât se poate face numai pe calea unei mărturisiri pure şi simple. Mărturisirea calificată şi mărturisirea complexă nu pot fi considerate ca achiesare, deoarece, în ambele cazuri, în fapt, pârâtul nu recunoaşte pretenţiile reclamantului. Recunoaşterea pretenţiilor reclamantului (mărturisirea) poate fi atât judiciară sau extrajudiciară . Poate fi făcută atât verbal în faţa instanţei, cât şi în scris, prin înscris sub semnătură privată sau autentic. Atunci când pârâtul recunoaşte în tot sau în parte pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoaşterii. Dacă recunoaşterea este parţială , judecata va continua cu privire la pretenţiile rămase nerecunoscute. Instanţa va pronunţa, în acelaşi dosar, o a doua hotărâre asupra acestora.  În cazul în care recunoaşterea pretenţiilor reclamantului are loc în faţa instanţei de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată, în tot sau în parte, în măsura recunoaşterii, dispunându-se admiterea, în mod corespunzător, a cererii de chemare în judecată. Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului poate avea loc oricând înainte de închiderea dezbaterilor, atât în faţa primei instanţe, cât şi a celei de apel. Atunci când achiesarea intervine la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi dacă pârâtul nu fusese pus în întârziere anterior pornirii procesului sau nu era de drept în întârziere, el nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Hotărârea pronunţată în baza recunoaşterii pârâtului poate fi atacată numai cu recurs, la instanţa ierarhic superioară. Totodată, această hotărâre este susceptibilă de exercitarea celorlalte căi extraordinare de atac (contestaţia în anulare şi revizuirea). Aceste hotărâri sunt executorii de drept. Achiesarea se poate produce şi cu privire la cererea reconvenţională sau la oricare altă cerere incidentală care are natura juridică a unei veritabile cereri de chemare în judecată.

Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului este un act de dispoziţie, deoarece pârâtul renunţă la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziţie pentru a se apăra. Achiesarea pârâtului poate fi parţială sau totală. Recunoaşterea totală a pretenţiilor reclamantului de către pârât se poate face numai pe calea unei mărturisiri pure şi simple. Mărturisirea calificată şi mărturisirea complexă nu pot fi considerate ca achiesare, deoarece, în ambele cazuri, în fapt, pârâtul nu recunoaşte pretenţiile reclamantului. Recunoaşterea pretenţiilor reclamantului (mărturisirea) poate fi atât judiciară sau extrajudiciară . Poate fi făcută atât verbal în faţa instanţei, cât şi în scris, prin înscris sub semnătură privată sau autentic. Atunci când pârâtul recunoaşte în tot sau în parte pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoaşterii. Dacă recunoaşterea este parţială , judecata va continua cu privire la pretenţiile rămase nerecunoscute. Instanţa va pronunţa, în acelaşi dosar, o a doua hotărâre asupra acestora.  În cazul în care recunoaşterea pretenţiilor reclamantului are loc în faţa instanţei de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată, în tot sau în parte, în măsura recunoaşterii, dispunându-se admiterea, în mod corespunzător, a cererii de chemare în judecată. Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului poate avea loc oricând înainte de închiderea dezbaterilor, atât în faţa primei instanţe, cât şi a celei de apel. Atunci când achiesarea intervine la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi dacă pârâtul nu fusese pus în întârziere anterior pornirii procesului sau nu era de drept în întârziere, el nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Hotărârea pronunţată în baza recunoaşterii pârâtului poate fi atacată numai cu recurs, la instanţa ierarhic superioară. Totodată, această hotărâre este susceptibilă de exercitarea celorlalte căi extraordinare de atac (contestaţia în anulare şi revizuirea). Aceste hotărâri sunt executorii de drept. Achiesarea se poate produce şi cu privire la cererea reconvenţională sau la oricare altă cerere incidentală care are natura juridică a unei veritabile cereri de chemare în judecată.

Ridicarea punerii sub interdicţie Dacă au încetat cauzele care au provocat interdicţia, instanţa judecătorească va pronunţa ridicarea ei, regulile de procedură de la punerea sub interdicţie aplicându-se în mod corespunzător şi în cazul ridicării interdicţiei. Cererea de ridicare a interdicţiei se poate introduce de  cel pus sub interdicţie judecătorească de tutore persoanele apropiate celui care urmează a fi pus sub interdicţie, precum şi administratorii şi locatarţi casei în care locuieşte acesta serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale instanţele judecătoreşti, cu prilejul condamnării la pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană. Hotărârea prin care se pronunţă ridicarea interdicţiei judecătoreşti îşi produce efectele de la data când a rămas definitivă. Despre ridicarea interdicţiei judecătoreşti se face menţiune şi pe hotărarea prin care s-a pronunţat interdicţia judecătorească. Încetarea dreptului de reprezentare al tutorelui nu va putea fi opusă decât de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut ridicarea interdicţiei pe altă cale. Faţă de terţul care nu a cunoscut ridicarea interdicţiei, dreptul tutorelui de a-l reprezenta pe cel care a fost pus sub interdicţie încetează numai de la data efectuării a înregistrării corespunzătoare pe marginea actului de naştere al celui pus sub interdicţie, a notării ridicării interdicţiei în cartea funciară ori a menţiunii corespunzătoare în registrul comerţului, dacă persoana pusă sub interdicţie judecătorească este profesionist. Actul juridic încheiat în intervalul de timp cuprins între ridicarea interdicţiei şi efectuarea menţiunii despre aceasta cu un terţ de bună-credinţă de către tutore, în numele şi pe seama celui care a fost pus sub interdicţie, este valabil şi îşi va produce efectele între părţile sale, respective terţul de bună-credinţă şi cel ce a fost pus sub interdicţie. Dacă este cazul poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a tutorelui faţă de cel în numele căruia a încheiat respectivul act juridic.      

Ridicarea punerii sub interdicţie Dacă au încetat cauzele care au provocat interdicţia, instanţa judecătorească va pronunţa ridicarea ei, regulile de procedură de la punerea sub interdicţie aplicându-se în mod corespunzător şi în cazul ridicării interdicţiei. Cererea de ridicare a interdicţiei se poate introduce de  cel pus sub interdicţie judecătorească de tutore persoanele apropiate celui care urmează a fi pus sub interdicţie, precum şi administratorii şi locatarţi casei în care locuieşte acesta serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale instanţele judecătoreşti, cu prilejul condamnării la pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană. Hotărârea prin care se pronunţă ridicarea interdicţiei judecătoreşti îşi produce efectele de la data când a rămas definitivă. Despre ridicarea interdicţiei judecătoreşti se face menţiune şi pe hotărarea prin care s-a pronunţat interdicţia judecătorească. Încetarea dreptului de reprezentare al tutorelui nu va putea fi opusă decât de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut ridicarea interdicţiei pe altă cale. Faţă de terţul care nu a cunoscut ridicarea interdicţiei, dreptul tutorelui de a-l reprezenta pe cel care a fost pus sub interdicţie încetează numai de la data efectuării a înregistrării corespunzătoare pe marginea actului de naştere al celui pus sub interdicţie, a notării ridicării interdicţiei în cartea funciară ori a menţiunii corespunzătoare în registrul comerţului, dacă persoana pusă sub interdicţie judecătorească este profesionist. Actul juridic încheiat în intervalul de timp cuprins între ridicarea interdicţiei şi efectuarea menţiunii despre aceasta cu un terţ de bună-credinţă de către tutore, în numele şi pe seama celui care a fost pus sub interdicţie, este valabil şi îşi va produce efectele între părţile sale, respective terţul de bună-credinţă şi cel ce a fost pus sub interdicţie. Dacă este cazul poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a tutorelui faţă de cel în numele căruia a încheiat respectivul act juridic.