Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Nu pot face obiect al medierii negocierile cu privire la acordarea/încadrarea în grupele I şi/sau a II-a de muncă, respectiv, condiţii deosebite/speciale 12 noiembrie 2018 Potrivit minutei nr. 79, în dosarul nr. 1998/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: „Prin raportare la prevederile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot face obiect al medierii negocierile cu privire la acordarea/încadrarea în grupele I şi/sau a II-a de muncă, respectiv, condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Nu pot face obiect al medierii negocierile cu privire la acordarea/încadrarea în grupele I şi/sau a II-a de muncă, respectiv, condiţii deosebite/speciale 12 noiembrie 2018 Potrivit minutei nr. 79, în dosarul nr. 1998/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: „Prin raportare la prevederile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot face obiect al medierii negocierile cu privire la acordarea/încadrarea în grupele I şi/sau a II-a de muncă, respectiv, condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Recurs în interesul legii Natura termenului prevăzut de art. 207 alin. (1) NCPP 17 septembrie 2018 Potrivit deciziei nr. 16 în dosarul nr. 1512/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 17 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că: “Termenul „ cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia” este un termen peremptoriu, iar încălcarea sa atrage decăderea procurorului din dreptul de a formula cereri privind măsurile preventive şi nulitatea actului făcut în acest sens peste termen, precum şi imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a verifica din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Recurs în interesul legii Natura termenului prevăzut de art. 207 alin. (1) NCPP 17 septembrie 2018 Potrivit deciziei nr. 16 în dosarul nr. 1512/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 17 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că: “Termenul „ cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia” este un termen peremptoriu, iar încălcarea sa atrage decăderea procurorului din dreptul de a formula cereri privind măsurile preventive şi nulitatea actului făcut în acest sens peste termen, precum şi imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a verifica din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Nu este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii de vânzare a unui bun imobil, în vederea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic 3 aprilie 2017 Potrivit minutei nr. 23, în dosarul nr. 3996/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2017, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1.279 alin. (3) teza întâi şi art. 1.669 alin. (1) din Codul civil, nu este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii de vânzare a unui bun imobil, în vederea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Nu este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii de vânzare a unui bun imobil, în vederea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic 3 aprilie 2017 Potrivit minutei nr. 23, în dosarul nr. 3996/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2017, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1.279 alin. (3) teza întâi şi art. 1.669 alin. (1) din Codul civil, nu este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii de vânzare a unui bun imobil, în vederea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Noţiunea de „autoritate publică” nu este similară cu cea de „instituţie publică” 24 aprilie 2017 Potrivit minutei nr. 28, în dosarul nr. 304/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie 2017, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “Noţiunea de „autoritate publică”, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu este similară cu cea de „instituţie publică”, astfel cum este prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele locale, cu modificările şi completările ulterioare.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Noţiunea de „autoritate publică” nu este similară cu cea de „instituţie publică” 24 aprilie 2017 Potrivit minutei nr. 28, în dosarul nr. 304/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie 2017, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “Noţiunea de „autoritate publică”, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu este similară cu cea de „instituţie publică”, astfel cum este prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele locale, cu modificările şi completările ulterioare.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal dezbătută de instanța de apel 29 martie 2017 Potrivit minutei nr. 10, dosar nr. 148/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2017, ÎCCJ a admis sesizarea formulată Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, stabilind că: “În interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal dezbătută de instanța de apel 29 martie 2017 Potrivit minutei nr. 10, dosar nr. 148/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2017, ÎCCJ a admis sesizarea formulată Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, stabilind că: “În interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
