Aquilina c. Malta Situația de fapt: Reclamantul, cetătean maltez, are domiciliul în localitatea Qormi. Bănuit de a fi cofflj infracţiunea de atentat Ia pudoare, reclamantul a fost arestat şi apoi adus în faţa uni judecător de poliţie judiciară, în faţa căruia a cerut eliberarea sub cauţiune. Această cerere a fost comunicată procurorului, care a respins-o. Cererea a fost examinată ulteric$ de un alt judecător de poliţie judiciară care a dispus liberarea reclamantului după 2 zile dè 4 la arestarea sa. i Hotărârea Curții: Reclamantul s-a adresat Curţii Europene, susţinând că în speţă au fost încălcate prevederile art. 5 parag. 3 lit. c) din Convenţia europeană. Curtea Europeană, analizând datele dosarului şi susţinerile părţilor, aminteşte jurisprudenţa sa constantă după care art. 5 parag. 3 din Convenţie vizează asigurarea unui control jurisdicţional rapid şi automat al legalităţii privării de libertate a unei persoane. Magistratul care execută controlul trebuie să-l asculte pe cel reţinut ori arestat înainte de a decide asupra legalităţii măsurii de privare de libertate. Curtea a considerat că dispoziţiile art. 5 parag. 3 din Convenţie, prevăzând controlul jurisdicţional al deţinerii, nu presupune o cerere formală prealabilă a celui privat de libertate de a se verifica legalitatea deţinerii, ci operează automat, indiferent de o atare cerere. Sub acest aspect, textul menţionat din Convenţie nu se confundă cu art. 5 parag. 4 din Convenţie, care prevede dreptul persoanei deţinute de a solicita ca un tribunal să examineze legalitatea deţinerii. O atare confuzie ar priva de orice substanţă prevederile art. 5 parag. 3. Pe de altă parte, un control judiciar rapid şi independent al legalităţii deţinerii constituie, pentru persoana deţinută, o garanţie importantă contra abuzului autorităţii şi contra relelor tratamente la care eventual ar fi supusă. Persoanele supuse unor asemenea tratamente ar putea să se găsească în imposibilitatea de a sesiza pe judecător pentru a exercita controlul legalităţii deţinerii; la fel persoanele arestate, dar suferind de alienaţie mintală, ori cele care nu vorbesc limba autorităţilor. Curtea a fost de acord şi că aducerea persoanei deţinute a doua zi după arestare în faţa unui magistrat poate să fie considerată că s-a produs imediat (aussitôt) în sensul art. 5 parag. 3 din Convenţie. După părerea Curţii Europene, în speţă, aducerea persoanei deţinute în faţa unui judecător după 2 zile de la arestare nu satisface prevederile art. 5 parag. 3 din Convenţie. Curtea a decis că în speţă a existat o încălcare a prevederilor susmenţionate, obligând guvernul maltez să achite suma de 3.000 lire malteze drept cheltuieli de judecată.
Aquilina c. Malta Situația de fapt: Reclamantul, cetătean maltez, are domiciliul în localitatea Qormi. Bănuit de a fi cofflj infracţiunea de atentat Ia pudoare, reclamantul a fost arestat şi apoi adus în faţa uni judecător de poliţie judiciară, în faţa căruia a cerut eliberarea sub cauţiune. Această cerere a fost comunicată procurorului, care a respins-o. Cererea a fost examinată ulteric$ de un alt judecător de poliţie judiciară care a dispus liberarea reclamantului după 2 zile dè 4 la arestarea sa. i Hotărârea Curții: Reclamantul s-a adresat Curţii Europene, susţinând că în speţă au fost încălcate prevederile art. 5 parag. 3 lit. c) din Convenţia europeană. Curtea Europeană, analizând datele dosarului şi susţinerile părţilor, aminteşte jurisprudenţa sa constantă după care art. 5 parag. 3 din Convenţie vizează asigurarea unui control jurisdicţional rapid şi automat al legalităţii privării de libertate a unei persoane. Magistratul care execută controlul trebuie să-l asculte pe cel reţinut ori arestat înainte de a decide asupra legalităţii măsurii de privare de libertate. Curtea a considerat că dispoziţiile art. 5 parag. 3 din Convenţie, prevăzând controlul jurisdicţional al deţinerii, nu presupune o cerere formală prealabilă a celui privat de libertate de a se verifica legalitatea deţinerii, ci operează automat, indiferent de o atare cerere. Sub acest aspect, textul menţionat din Convenţie nu se confundă cu art. 5 parag. 4 din Convenţie, care prevede dreptul persoanei deţinute de a solicita ca un tribunal să examineze legalitatea deţinerii. O atare confuzie ar priva de orice substanţă prevederile art. 5 parag. 3. Pe de altă parte, un control judiciar rapid şi independent al legalităţii deţinerii constituie, pentru persoana deţinută, o garanţie importantă contra abuzului autorităţii şi contra relelor tratamente la care eventual ar fi supusă. Persoanele supuse unor asemenea tratamente ar putea să se găsească în imposibilitatea de a sesiza pe judecător pentru a exercita controlul legalităţii deţinerii; la fel persoanele arestate, dar suferind de alienaţie mintală, ori cele care nu vorbesc limba autorităţilor. Curtea a fost de acord şi că aducerea persoanei deţinute a doua zi după arestare în faţa unui magistrat poate să fie considerată că s-a produs imediat (aussitôt) în sensul art. 5 parag. 3 din Convenţie. După părerea Curţii Europene, în speţă, aducerea persoanei deţinute în faţa unui judecător după 2 zile de la arestare nu satisface prevederile art. 5 parag. 3 din Convenţie. Curtea a decis că în speţă a existat o încălcare a prevederilor susmenţionate, obligând guvernul maltez să achite suma de 3.000 lire malteze drept cheltuieli de judecată.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Secretarul comunei nu face parte din personalul încadrat în sistemul public de asistenţă socială 12 noiembrie 2018 Potrivit minutei nr. 78, în dosarul nr. 1970/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: „În interpretarea dispoziţiilor art.1 alin. (1) şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, art. II din Legea nr. 293/2015 cu referire la atribuţiile prevăzute de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2011 şi art. 24 alin. (l) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, secretarul comunei nu face parte din personalul încadrat în sistemul public de asistenţă socială.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Secretarul comunei nu face parte din personalul încadrat în sistemul public de asistenţă socială 12 noiembrie 2018 Potrivit minutei nr. 78, în dosarul nr. 1970/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: „În interpretarea dispoziţiilor art.1 alin. (1) şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, art. II din Legea nr. 293/2015 cu referire la atribuţiile prevăzute de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2011 şi art. 24 alin. (l) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, secretarul comunei nu face parte din personalul încadrat în sistemul public de asistenţă socială.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei 25 aprilie 2017 Potrivit minutei nr. 13, dosar nr. 620/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 25 aprilie 2017, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, stabilind că: “Dispoziţiile art. 6 din Codul penal sunt incidente în ipoteza în care legea penală mai favorabilă a intervenit după liberarea condiţionată a persoanei condamnate, iar ulterior s-a dispus executarea restului de pedeapsă, printr-o nouă hotărâre definitivă de condamnare, prin care instanţa nu s-a pronunţat cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei 25 aprilie 2017 Potrivit minutei nr. 13, dosar nr. 620/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 25 aprilie 2017, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, stabilind că: “Dispoziţiile art. 6 din Codul penal sunt incidente în ipoteza în care legea penală mai favorabilă a intervenit după liberarea condiţionată a persoanei condamnate, iar ulterior s-a dispus executarea restului de pedeapsă, printr-o nouă hotărâre definitivă de condamnare, prin care instanţa nu s-a pronunţat cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Reprezentarea în instanță a persoanelor juridice de către consilierul în proprietate industrială 30 ianuarie 2017 Potrivit minutei nr. 2, în dosarul nr. 3358/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2017, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 20 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială, republicată, reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată poate fi asigurată şi prin consilierul juridic angajat al uneia dintre formele de exercitare a profesiei de consilier în proprietate industrială, în măsura în care consilierul juridic are şi calitatea de consilier în proprietate industrială.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Reprezentarea în instanță a persoanelor juridice de către consilierul în proprietate industrială 30 ianuarie 2017 Potrivit minutei nr. 2, în dosarul nr. 3358/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2017, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 20 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială, republicată, reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată poate fi asigurată şi prin consilierul juridic angajat al uneia dintre formele de exercitare a profesiei de consilier în proprietate industrială, în măsura în care consilierul juridic are şi calitatea de consilier în proprietate industrială.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Suspendarea provizorie a executării silite Dacă există urgenţă şi dacă s-a plătit cauţiunea , instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea depusă rămâne indisponibilizată, chiar dacă cererea de suspendare provizorie este respinsă şi este deductibilă din cauţiunea finală stabilită de instanţă, dacă este cazul. Și în situaţia suspendării în cazuri urgente, plata cauţiunii trebuie făcută în prealabil soluţionării cererii de suspendare. În cazul admiterii cererii de suspendare provizorie, suspendarea îşi produce efectele de la data pronunţării încheierii instanţei, deoarece această încheiere este executorie. Actele de executare efectuate în ziua soluţionării cererii având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de suspendare. Efectele suspendării executării silite sunt aplicabile indiferent de cadrul în care această măsură a fost dispusă de instanţa judecătorească.
Suspendarea provizorie a executării silite Dacă există urgenţă şi dacă s-a plătit cauţiunea , instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea depusă rămâne indisponibilizată, chiar dacă cererea de suspendare provizorie este respinsă şi este deductibilă din cauţiunea finală stabilită de instanţă, dacă este cazul. Și în situaţia suspendării în cazuri urgente, plata cauţiunii trebuie făcută în prealabil soluţionării cererii de suspendare. În cazul admiterii cererii de suspendare provizorie, suspendarea îşi produce efectele de la data pronunţării încheierii instanţei, deoarece această încheiere este executorie. Actele de executare efectuate în ziua soluţionării cererii având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de suspendare. Efectele suspendării executării silite sunt aplicabile indiferent de cadrul în care această măsură a fost dispusă de instanţa judecătorească.
