Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Interpretarea și aplicarea dispoziţiilor art.16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea produselor etnobotanice 12 septembrie 2018 Potrivit minutei nr. 10, dosar nr. 1129/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 12 septembrie 2018, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava – Secţia penală şi pentru Cauze cu Minori, stabilind că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie o operaţiune cu produse în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 şi intră sub incidenţa dispoziţiilor art.16 alin. (1) din acelaşi act normativ în ipoteza în care este efectuată în cadrul unei activităţi de import, export ori intermediere de produse. Procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive de către consumatorul final în vederea consumului propriu, efectuată exclusiv în acest scop, nu constituie operaţiune cu produse în sensul art.2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 şi nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art.16 alin. (1) din acelaşi act normativ.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Interpretarea și aplicarea dispoziţiilor art.16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea produselor etnobotanice 12 septembrie 2018 Potrivit minutei nr. 10, dosar nr. 1129/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 12 septembrie 2018, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava – Secţia penală şi pentru Cauze cu Minori, stabilind că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie o operaţiune cu produse în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 şi intră sub incidenţa dispoziţiilor art.16 alin. (1) din acelaşi act normativ în ipoteza în care este efectuată în cadrul unei activităţi de import, export ori intermediere de produse. Procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive de către consumatorul final în vederea consumului propriu, efectuată exclusiv în acest scop, nu constituie operaţiune cu produse în sensul art.2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 şi nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art.16 alin. (1) din acelaşi act normativ.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Despăgubiri pasagerilor aerieni în UE Refuzul la îmbarcare și anularea sau întârzierea prelungită a zborurilor pot cauza pasagerilor aerieni dificultăți și neplăceri grave. IONAȘ MIHAELA- Cabinet de Avocat vă poate ajuta pentru ca drepturile dumneavoastră legale să fie respectate IONAȘ MIHAELA - Cabinet de Avocat ajută pasagerii aerieni să obțină compensații pentru zborurile întârziate, anulate sau suprarezervate. Noi luptăm pentru pasangerii aerieni în vederea obținerii compensațiilor la care au dreptul. Dificultățile și neplăcerile cauzate pasagerilor de anularea zborurilor ar trebui să fie minime. Acest obiectiv poate fi atins prin informarea pasagerilor, de către transportatorii aerieni, cu privire la anulări înaintea orei de plecare prevăzute și, în plus, prin oferirea de posibilități de redirecționare, astfel încât pasagerii să poată face alte rezervări. În cazul în care acest lucru nu este posibil, operatorii de transport aerian trebuie să despăgubească pasagerii, cu excepția cazurilor în care anularea survine în circumstanțe excepționale, care nu pot fi evitate în pofida tuturor măsurilor rezonabile adoptate. Pasagerii ale căror zboruri sunt anulate au posibilitatea de a obține rambursarea costului biletelor sau redirecționarea în condiții satisfăcătoare și să beneficieze de servicii corespunzătoare pe durata așteptării unui zbor ulterior. IONAȘ MIHAELA - Cabinet de Avocat vă poate ajuta în procesul de obținere a despăgubirilor în următoarele cazuri: refuz la îmbarcare anularea zborului întârzierea prelungită a zborului declasare pasageri neinformare pasageri.
Despăgubiri pasagerilor aerieni în UE Refuzul la îmbarcare și anularea sau întârzierea prelungită a zborurilor pot cauza pasagerilor aerieni dificultăți și neplăceri grave. IONAȘ MIHAELA- Cabinet de Avocat vă poate ajuta pentru ca drepturile dumneavoastră legale să fie respectate IONAȘ MIHAELA - Cabinet de Avocat ajută pasagerii aerieni să obțină compensații pentru zborurile întârziate, anulate sau suprarezervate. Noi luptăm pentru pasangerii aerieni în vederea obținerii compensațiilor la care au dreptul. Dificultățile și neplăcerile cauzate pasagerilor de anularea zborurilor ar trebui să fie minime. Acest obiectiv poate fi atins prin informarea pasagerilor, de către transportatorii aerieni, cu privire la anulări înaintea orei de plecare prevăzute și, în plus, prin oferirea de posibilități de redirecționare, astfel încât pasagerii să poată face alte rezervări. În cazul în care acest lucru nu este posibil, operatorii de transport aerian trebuie să despăgubească pasagerii, cu excepția cazurilor în care anularea survine în circumstanțe excepționale, care nu pot fi evitate în pofida tuturor măsurilor rezonabile adoptate. Pasagerii ale căror zboruri sunt anulate au posibilitatea de a obține rambursarea costului biletelor sau redirecționarea în condiții satisfăcătoare și să beneficieze de servicii corespunzătoare pe durata așteptării unui zbor ulterior. IONAȘ MIHAELA - Cabinet de Avocat vă poate ajuta în procesul de obținere a despăgubirilor în următoarele cazuri: refuz la îmbarcare anularea zborului întârzierea prelungită a zborului declasare pasageri neinformare pasageri.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Obligațiile fiscale în cazul unei promisiuni bilaterale de schimb care vizează bunuri supuse impozitării 29 mai 2017 Potrivit minutei nr. 42, în dosarul nr. 173/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2017, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în cazul unei acţiuni prin care se solicita constatarea valabilităţii unei promisiuni bilaterale de schimb care vizează bunuri supuse impozitării şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, este obligatoriu ca proprietarii bunurilor să prezinte certificat de atestare fiscală şi să aibă achitate toate obligaţiile de plată datorate bugetului local al unităţii administrativ teritoriale în a cărei rază se află înregistrat bunul ce se înstrăinează, indiferent dacă bunurile au valoare egală sau valori diferite. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, executarea unei promisiuni bilaterale de schimb, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de înstrăinare apt pentru intabularea în cartea funciară, nu reprezintă o procedură de executare silită.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Obligațiile fiscale în cazul unei promisiuni bilaterale de schimb care vizează bunuri supuse impozitării 29 mai 2017 Potrivit minutei nr. 42, în dosarul nr. 173/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2017, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în cazul unei acţiuni prin care se solicita constatarea valabilităţii unei promisiuni bilaterale de schimb care vizează bunuri supuse impozitării şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, este obligatoriu ca proprietarii bunurilor să prezinte certificat de atestare fiscală şi să aibă achitate toate obligaţiile de plată datorate bugetului local al unităţii administrativ teritoriale în a cărei rază se află înregistrat bunul ce se înstrăinează, indiferent dacă bunurile au valoare egală sau valori diferite. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, executarea unei promisiuni bilaterale de schimb, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de înstrăinare apt pentru intabularea în cartea funciară, nu reprezintă o procedură de executare silită.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Suspendarea executării silite Executarea silită se suspendă în cazurile în care aceasta este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanţă. În afara cazurilor în care legea prevede în mod expres suspendarea de drept a executării silite, desfăşurarea normală a executării silite poate fi suspendată de instanţă atunci când există contestaţii cu privire la legalitatea titlului executoriu sau a actelor de executare. Suspendarea executării silite de către instanţă este o măsură excepţională, care poate fi luată numai atunci când este necesară pentru prevenirea unor prejudicii pentru debitor sau alţi participanţi la executarea silită, care nu ar mai putea fi reparate sau ar fi foarte dificil de reparat prin desfiinţarea ulterioară a actelor de executare. Suspendarea executării silite se poate dispune numai cu constituirea prealabilă a unei cauţiuni , aceasta având şi un rol disuasiv în ceea ce priveşte formularea unor cereri de suspendare nefondate sau pur şicanatorii. Suspendarea executării silite constă în oprirea activităţii executorului judecătoresc, iar în cazul în care este dispusă înainte de a se începe executarea silită, caz în care are ca efect amânarea declanşării acesteia. Suspendarea executării silite nu poate fi dispusă în afara cazurilor permise de lege de instanţa de judecată sau de alte organe prevăzute de lege. Executorul judecătoresc nu poate suspenda executarea din oficiu sau la cererea debitorului.
Suspendarea executării silite Executarea silită se suspendă în cazurile în care aceasta este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanţă. În afara cazurilor în care legea prevede în mod expres suspendarea de drept a executării silite, desfăşurarea normală a executării silite poate fi suspendată de instanţă atunci când există contestaţii cu privire la legalitatea titlului executoriu sau a actelor de executare. Suspendarea executării silite de către instanţă este o măsură excepţională, care poate fi luată numai atunci când este necesară pentru prevenirea unor prejudicii pentru debitor sau alţi participanţi la executarea silită, care nu ar mai putea fi reparate sau ar fi foarte dificil de reparat prin desfiinţarea ulterioară a actelor de executare. Suspendarea executării silite se poate dispune numai cu constituirea prealabilă a unei cauţiuni , aceasta având şi un rol disuasiv în ceea ce priveşte formularea unor cereri de suspendare nefondate sau pur şicanatorii. Suspendarea executării silite constă în oprirea activităţii executorului judecătoresc, iar în cazul în care este dispusă înainte de a se începe executarea silită, caz în care are ca efect amânarea declanşării acesteia. Suspendarea executării silite nu poate fi dispusă în afara cazurilor permise de lege de instanţa de judecată sau de alte organe prevăzute de lege. Executorul judecătoresc nu poate suspenda executarea din oficiu sau la cererea debitorului.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Baza de calcul al indemnizaţiei de şomaj 4 aprilie 2016 Potrivit minutei nr. 8, în dosarul nr. 582/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 4 aprilie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea art. 39 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 19 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Guvernului nr. 113/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale, raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în baza de calcul al indemnizaţiei de şomaj se includ veniturile care se încadrează în categoriile prevăzute de art. 296 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cu corecţiile reglementate de art. 296 18 alin. (5) din acelaşi act normativ, şi anume veniturile pentru care se datora, potrivit legii, şi a fost virată contribuţia individuală la bugetul asigurărilor de şomaj.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Baza de calcul al indemnizaţiei de şomaj 4 aprilie 2016 Potrivit minutei nr. 8, în dosarul nr. 582/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 4 aprilie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea art. 39 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 19 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Guvernului nr. 113/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale, raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în baza de calcul al indemnizaţiei de şomaj se includ veniturile care se încadrează în categoriile prevăzute de art. 296 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cu corecţiile reglementate de art. 296 18 alin. (5) din acelaşi act normativ, şi anume veniturile pentru care se datora, potrivit legii, şi a fost virată contribuţia individuală la bugetul asigurărilor de şomaj.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
