Noi tipuri de entități juridice: întreprinderea socială și întreprinderea socială de inerție Potrivit noii legi, economia socială reprezintă ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general 3 august 2015 În M.Of. nr. 561 din 28 iulie 2015 a fost publicată Legea nr. 219/2015 privind economia socială Potrivit noii legi, economia socială reprezintă ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări. Economia socială are la bază iniţiativa privată, voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, precum şi distribuirea limitată a profitului către asociaţi. Aceasta lege are ca obiect reglementarea domeniului economiei sociale, stabilirea măsurilor de promovare şi de sprijinire a economiei sociale. În sensul legii, intreprinderile sociale pot fi: societăţile cooperative de gradul I, care funcţionează în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată cooperativele de credit, care funcţionează în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare asociaţiile şi fundaţiile , care funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare casele de ajutor reciproc ale salariaţilor , care funcţionează în baza Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor şi al uniunilor acestora, republicată casele de ajutor reciproc ale pensionarilor , care sunt înfiinţate şi funcţionează în baza Legii nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, cu modificările şi completările ulterioare societăţile agricole , care funcţionează în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările ulterioare orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor legale de înfiinţare şi organizare, cumulativ, definiţia şi principiile economiei sociale prevăzute în prezenta lege. Principiile economiei sociale sunt: prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului solidaritate şi responsabilitate colectivă convergenţa dintre interesele membrilor asociaţi şi interesul general şi/sau interesele unei colectivităţi control democratic al membrilor, exercitat asupra activităţilor desfăşurate caracter voluntar şi liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului economiei sociale personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune şi independenţă faţă de autorităţile publice alocarea celei mai mari părţi a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de interes general, ale unei colectivităţi sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor. Economia socială are următoarele obiective: consolidarea coeziunii economice şi sociale ocuparea forţei de muncă dezvoltarea serviciilor sociale. Îndeplinirea obiectivelor se realizează, în principal, prin următoarele activităţi de interes general:  producerea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări care contribuie la bunăstarea comunităţii sau a membrilor acesteia promovarea, cu prioritate, a unor activităţi care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru încadrarea persoanelor aparţinând grupului vulnerabil dezvoltarea unor programe de formare profesională dedicate persoanelor din grupul vulnerabil dezvoltarea serviciilor sociale pentru creşterea capacităţii de inserţie pe piaţa muncii a persoanelor din grupul vulnerabil. Întreprinderea socială Întreprinderea socială este definită ca fiind orice persoană juridică de drept privat care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale, care deţine un atestat de întreprindere socială şi respectă principiilor economiei sociale. Statutul de întreprindere socială se recunoaşte prin acordarea unui atestat de întreprindere socială, denumit în continuare atestat. Atestatul se acordă pe baza actelor de înfiinţare şi funcţionare acelor întreprinderi sociale care dispun prin actele de înfiinţare şi funcţionare respectarea următoarelor criterii:  acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8. Atestatul se eliberează de către agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv a municipiului Bucureşti, prin compartimentul pentru economie social pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii, dacă se face dovada că sunt respectate condiţiile care au stat la baza acordării acestuia. Întreprinderea socială de inserţie Întreprinderea socială de inserţie este întreprinderea socială care: are, permanent, cel puţin 30% din personalul angajat aparţinând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor şi şomajului prin inserţia socioprofesională a persoanelor defavorizate. Din grupul vulnerabil fac parte persoane sau familii care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai. Apartenenţa la grupul vulnerabil se dovedeşte prin acte eliberate de autorităţi sau de alte categorii de persoane juridice cu competenţe în domeniu. Întreprinderile sociale de inserţie au obligaţia de a asigura, pentru persoanele angajate, care fac parte din grupul vulnerabil, măsuri de acompaniament care să asigure inserţia profesională şi socială. Certificarea statutului de întreprindere socială de inserţie se realizează prin acordarea mărcii sociale cu o valabilitate de 3 ani de la data emiterii, precum şi un element specific de identitate vizuală, care se aplică în mod obligatoriu asupra produselor realizate sau a lucrărilor executate ori a documentelor care demonstrează prestarea unui serviciu. Întreprinderile sociale de inserţie pot fi finanţate din surse publice şi/sau private, naţionale ori internaţionale, potrivit normelor juridice aplicabile fiecăreia dintre categoriile din care fac parte sursele de finanţare. Întreprinderile sociale de inserţie beneficiază de gratuitate pentru emiterea mărcii sociale şi înregistrarea în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale. Întreprinderile sociale de inserţie pot beneficia de următoarele facilităţi din partea autorităţilor administraţiei publice locale: atribuirea unor spaţii şi/sau terenuri aflate în domeniul public al unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale în scopul desfăşurării activităţilor pentru care le-a fost acordată marca socială sprijin, în promovarea produselor realizate şi/sau furnizate, serviciilor prestate ori lucrărilor executate în comunitate, precum şi în identificarea unor pieţe de desfacere a acestora sprijin în promovarea turismului şi activităţilor conexe acestuia, prin valorificarea patrimoniului istoric şi cultural local alte facilităţi şi scutiri de taxe şi impozite acordate de autorităţile administraţiei publice locale, în condiţiile legii. Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale În scopul asigurării informaţiilor necesare, corecte şi complete cu privire la situaţia şi evoluţia domeniului economiei sociale la nivel naţional se înfiinţează Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale administrat de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.  Acesta cuprinde informaţii cu privire la întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie existente în România. Luna mai a fiecărui an este dedicată organizării diferitelor evenimente sau acţiuni de mediatizare a domeniului economiei sociale. Noua lege mai cuprinde contravenții și sancțiuni aplicabile pentru nerespectarea dispozițiilor legii.    

Noi tipuri de entități juridice: întreprinderea socială și întreprinderea socială de inerție Potrivit noii legi, economia socială reprezintă ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general 3 august 2015 În M.Of. nr. 561 din 28 iulie 2015 a fost publicată Legea nr. 219/2015 privind economia socială Potrivit noii legi, economia socială reprezintă ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări. Economia socială are la bază iniţiativa privată, voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, precum şi distribuirea limitată a profitului către asociaţi. Aceasta lege are ca obiect reglementarea domeniului economiei sociale, stabilirea măsurilor de promovare şi de sprijinire a economiei sociale. În sensul legii, intreprinderile sociale pot fi: societăţile cooperative de gradul I, care funcţionează în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată cooperativele de credit, care funcţionează în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare asociaţiile şi fundaţiile , care funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare casele de ajutor reciproc ale salariaţilor , care funcţionează în baza Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor şi al uniunilor acestora, republicată casele de ajutor reciproc ale pensionarilor , care sunt înfiinţate şi funcţionează în baza Legii nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, cu modificările şi completările ulterioare societăţile agricole , care funcţionează în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările ulterioare orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor legale de înfiinţare şi organizare, cumulativ, definiţia şi principiile economiei sociale prevăzute în prezenta lege. Principiile economiei sociale sunt: prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului solidaritate şi responsabilitate colectivă convergenţa dintre interesele membrilor asociaţi şi interesul general şi/sau interesele unei colectivităţi control democratic al membrilor, exercitat asupra activităţilor desfăşurate caracter voluntar şi liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului economiei sociale personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune şi independenţă faţă de autorităţile publice alocarea celei mai mari părţi a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de interes general, ale unei colectivităţi sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor. Economia socială are următoarele obiective: consolidarea coeziunii economice şi sociale ocuparea forţei de muncă dezvoltarea serviciilor sociale. Îndeplinirea obiectivelor se realizează, în principal, prin următoarele activităţi de interes general:  producerea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări care contribuie la bunăstarea comunităţii sau a membrilor acesteia promovarea, cu prioritate, a unor activităţi care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru încadrarea persoanelor aparţinând grupului vulnerabil dezvoltarea unor programe de formare profesională dedicate persoanelor din grupul vulnerabil dezvoltarea serviciilor sociale pentru creşterea capacităţii de inserţie pe piaţa muncii a persoanelor din grupul vulnerabil. Întreprinderea socială Întreprinderea socială este definită ca fiind orice persoană juridică de drept privat care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale, care deţine un atestat de întreprindere socială şi respectă principiilor economiei sociale. Statutul de întreprindere socială se recunoaşte prin acordarea unui atestat de întreprindere socială, denumit în continuare atestat. Atestatul se acordă pe baza actelor de înfiinţare şi funcţionare acelor întreprinderi sociale care dispun prin actele de înfiinţare şi funcţionare respectarea următoarelor criterii:  acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8. Atestatul se eliberează de către agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv a municipiului Bucureşti, prin compartimentul pentru economie social pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii, dacă se face dovada că sunt respectate condiţiile care au stat la baza acordării acestuia. Întreprinderea socială de inserţie Întreprinderea socială de inserţie este întreprinderea socială care: are, permanent, cel puţin 30% din personalul angajat aparţinând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor şi şomajului prin inserţia socioprofesională a persoanelor defavorizate. Din grupul vulnerabil fac parte persoane sau familii care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai. Apartenenţa la grupul vulnerabil se dovedeşte prin acte eliberate de autorităţi sau de alte categorii de persoane juridice cu competenţe în domeniu. Întreprinderile sociale de inserţie au obligaţia de a asigura, pentru persoanele angajate, care fac parte din grupul vulnerabil, măsuri de acompaniament care să asigure inserţia profesională şi socială. Certificarea statutului de întreprindere socială de inserţie se realizează prin acordarea mărcii sociale cu o valabilitate de 3 ani de la data emiterii, precum şi un element specific de identitate vizuală, care se aplică în mod obligatoriu asupra produselor realizate sau a lucrărilor executate ori a documentelor care demonstrează prestarea unui serviciu. Întreprinderile sociale de inserţie pot fi finanţate din surse publice şi/sau private, naţionale ori internaţionale, potrivit normelor juridice aplicabile fiecăreia dintre categoriile din care fac parte sursele de finanţare. Întreprinderile sociale de inserţie beneficiază de gratuitate pentru emiterea mărcii sociale şi înregistrarea în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale. Întreprinderile sociale de inserţie pot beneficia de următoarele facilităţi din partea autorităţilor administraţiei publice locale: atribuirea unor spaţii şi/sau terenuri aflate în domeniul public al unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale în scopul desfăşurării activităţilor pentru care le-a fost acordată marca socială sprijin, în promovarea produselor realizate şi/sau furnizate, serviciilor prestate ori lucrărilor executate în comunitate, precum şi în identificarea unor pieţe de desfacere a acestora sprijin în promovarea turismului şi activităţilor conexe acestuia, prin valorificarea patrimoniului istoric şi cultural local alte facilităţi şi scutiri de taxe şi impozite acordate de autorităţile administraţiei publice locale, în condiţiile legii. Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale În scopul asigurării informaţiilor necesare, corecte şi complete cu privire la situaţia şi evoluţia domeniului economiei sociale la nivel naţional se înfiinţează Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale administrat de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.  Acesta cuprinde informaţii cu privire la întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie existente în România. Luna mai a fiecărui an este dedicată organizării diferitelor evenimente sau acţiuni de mediatizare a domeniului economiei sociale. Noua lege mai cuprinde contravenții și sancțiuni aplicabile pentru nerespectarea dispozițiilor legii.    

Attenet de Ribemont c. Franţa În ziua de 24 decembrie 1976, Jean de Broglie, deputat şi fost ministru, a fost asasinat în faţa locuinţei unde domicilia Ribemont; victima tocmai înmânase acestuia o sumă de bani sub formă de împrumut pentru contractarea unei afaceri comerciale. Cercetările efectuate de Prefectura poliţiei din Paris au condus la arestarea mai multor persoane, printre care şi a lui Ribemont, în ziua de 29 decembrie 1976. în aceeaşi zi, cu ocazia unei conferinţe de presă, ministrul de interne, directorul poliţiei judiciare din Prefectura de poliţie din Paris şi şeful brigăzii criminale au dat amănunte asupra anchetei în curs (conferinţa a fost reluată de două posturi de televiziune), susţinându-se că Ribemont ar fi instigatorul la asasinat (autorul faptei fiind F.). La 14 ianuarie 1977, Ribemont a fost învinuit de complicitate la omor intenţionat şi arestat preventiv, fiind eliberat la 1 martie 1977, în baza unei ordonanţe de încetare a urmăririi penale. La 23 martie 1977, Ribemont s-a adresat primului-ministru, solicitând o indemnizaţie de 10 milioane franci drept reparaţie pentru prejudiciul moral şi financiar pe care l-a suferit ca urmare a declaraţiilor ministrului de interne şi ale funcţionarilor de poliţie. Memoriul lui Ribemont către primul-ministru fiind respins, el s-a adresat tribunalului administrativ. Acesta s-a desesizat, motivând că, deşi actele administrative ale unui membru al guvernului sunt susceptibile de a angaja răspunderea pecuniară a statului, declaraţiile pe care acesta le face în exerciţiul funcţiilor sale guvernamentale scapă controlului jurisdicţiei administrative; ca urmare, o cerere în sensul arătat nu poate fi primită. Împotriva acestei soluţii Ribemont a declarat apel în faţa Consiliului de stat, care a respins cererea cu motivarea că declaraţiile făcute de ministrul de interne şi de funcţionarii superiori din poliţie cu ocazia explicaţiilor date asupra unei operaţii de poliţie judiciară nu pot fi desprinse de această operaţie şi, ca urmare, nu este de competenţa jurisdicţiei administrative a se pronunţa asupra consecinţelor, eventual prejudiciatule, ale acestor declaraţii. Ca urmare, Ribemont a procedat la chemarea în judecată în faţa Tribunalului din Paris a primului-ministru şi a reprezentantului Tezaurului. Tribunalul, analizând actele prezentate de reclamant, a pronunţat la 8 ianuarie 1986 următoarea soluţie: În ceea ce priveşte acţiunea îndreptată contra primului-ministru, Tribunalul constată că, potrivit art, 38 din Legea din 3 aprilie 1955, orice acţiune adusă în faţa instanţei prin care statul este declarat creditor sau debitor pentru alte motive decât impozitele va fi intentată, sub sancţiunea nulităţii, de către reprezentantul sau contra reprezentantului tezaurului public, singurul care are monopolul reprezentării statului în justiţie. Ca atare, primul-ministru nu poate fi implicat în această cauză. În ceea ce priveşte competenţa, instanţa constată că declaraţiile făcute de ministrul de interne sunt strâns legate de operaţia de poliţie judiciară în curs de desfăşurare; ca urmare, competenţa aparţine instanţelor de judecată. În ceea ce priveşte afirmaţiile reproşate, instanţa constată că Ribemont a prezentat ca probe extrase din presă asupra conferinţei din 29 decembrie 1976, din care însă nu rezultă declaraţiile făcute de ministrul de interne, aşa cum se susţine în cererea de chemare în judecată; ca urmare, aceasta urmează să fie respinsă. Împotriva hotărârii Ribemont a declarat apel în faţa Curţii din Paris, la 19 februarie 1986, reiterând cererea ca instanţa să solicite înregistrările care s-au făcut la conferinţa de presă. Instanţa de apel a confirmat soluţia instanţei de fond, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovezile necesare în susţinerea acţiunii sale şi chiar dacă un asemenea probatoriu ar fi fost făcut, nu se demonstrează că există o legătură de cauzalitate între declaraţiile incriminate şi prejudiciul pretins de reclamant; dacă acest prejudiciu ar fi fost, eventual, produs din cauza urmăririi penale, nu se poate reţine că declaraţiile menţionate ar fi influenţat cursul acesteia. Soluţia a fost criticată de Ribemont în faţa Curţii de Casaţie, care a respins recursul, la 30 noiembrie 1988, cu motivarea că probele prezentate de recurent în faţa instanţei de apei nu erau suficiente şi de natură să justifice afirmaţiile sale; ca atare, în mod just Curtea a respins apelul formulat de Ribemont. Hotărârea Curții:   Prin plângerea adresată Comisiei europene a drepturilor omului, Ribemont a susţinut că declaraţiile făcute de ministrul de interne au reprezentat o atingere adusă dreptului său de a beneficia de prezumţia de nevinovăţie protejată prin art. 6 parag. 2 din Convenţie. De asemenea, a susţinut că s-au încălcat dispoziţiile din art. 23, deoarece nu a beneficiat de posibilitatea să se plângă în faţa unei instanţe spre a obţine repararea prejudiciului suferit, precum şi cele ale art. 6 parag. 1, prin lipsa de independenţă a instanţelor interne şi durata excesivă a procedurii. Comisia a reţinut numai încălcarea prezumţiei de nevinovăţie şi durata excesivă a procedurii, sesizând Curtea Europeană. Combătând susţinerile Comisiei europene, guvernul francez a susţinut teza că prezumţia de nevinovăţie constituie înainte de toate o garanţie cu caracter procedural în materie penală şi că o atingere a acestui principiu nu poate fi concepută decât din partea unei autorităţi judiciare şi nu ar putea fi relevantă decât în caz de condamnare şi numai dacă motivarea hotărârii ar evidenţia că judecătorii au considerat anticipat (aprioric) că inculpatul este vinovat. Dimpotrivă, Comisia europeană a motivat că prezumţia de nevinovăţie are o semnificaţie mai largă: ea nu se impune numai judecătorului penal când decide asupra unei acuzaţii, ci şi celorlalte autorităţi. Curtea Europeană a reţinut că prezumţia de nevinovăţie operează şi în legătură cu alte cauze, nu numai cu cele în care se decide asupra vinovăţiei unei persoane (speţele Adolf c. Austria, Luîz şi alţii c. Germania). Ca urmare, o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie poate să provină nu numai din partea unor judecători sau a unui tribunal, dar şi din partea altor autorităţi publice; în aceste condiţii, se poate susţine că afirmaţiile în discuţie reprezintă o încălcare a prevederilor art. 6 parag - Convenţie. Autorităţile de poliţie au obligaţia să informeze publicul asupra anchetei penale în curs, însă este necesar ca aceasta să se facă discret şi cu rezerva pe câ impune respectarea prezumţiei de nevinovăţie. Organele superioare de poliție au afirmat, public, fără nici o rezervă, că Ribemont este unul dintre instigatorii la asasinat, declaraţie de natură să determine publicul să creadă că această situaţie este adevărată și să influenţeze asupra aprecierii faptelor de către judecătorii competenţi. În ceea ce priveşte durata excesivă a procedurii, Curtea a reţinut că nici complexitatea dosarului, nici comportarea reclamantului nu justifică o atât de îndelungată perioadă de soluţionare a dosarului (11 ani şi 8 luni). Curtea a constatat că există numeroase perioade de inactivitate imputabilă autorităţilor naţionale, iar prelungirea procedurii s-a datorat și faptului că Ribemont nu a fost ajutat să obţină probele necesare, deşi a solicitat instanţeior acest sprijin. Curtea a considerat că a existatat violare a art. 6 parag. 1 şi a art. 6 parag. 2 din Convenţie şi a obligat statul francez achite, în trei luni, suma de 2.000.000 franci francezi ca despăgubiri şi 100.000 franci pentru cheltuielile efectuate de reclamant.

Attenet de Ribemont c. Franţa În ziua de 24 decembrie 1976, Jean de Broglie, deputat şi fost ministru, a fost asasinat în faţa locuinţei unde domicilia Ribemont; victima tocmai înmânase acestuia o sumă de bani sub formă de împrumut pentru contractarea unei afaceri comerciale. Cercetările efectuate de Prefectura poliţiei din Paris au condus la arestarea mai multor persoane, printre care şi a lui Ribemont, în ziua de 29 decembrie 1976. în aceeaşi zi, cu ocazia unei conferinţe de presă, ministrul de interne, directorul poliţiei judiciare din Prefectura de poliţie din Paris şi şeful brigăzii criminale au dat amănunte asupra anchetei în curs (conferinţa a fost reluată de două posturi de televiziune), susţinându-se că Ribemont ar fi instigatorul la asasinat (autorul faptei fiind F.). La 14 ianuarie 1977, Ribemont a fost învinuit de complicitate la omor intenţionat şi arestat preventiv, fiind eliberat la 1 martie 1977, în baza unei ordonanţe de încetare a urmăririi penale. La 23 martie 1977, Ribemont s-a adresat primului-ministru, solicitând o indemnizaţie de 10 milioane franci drept reparaţie pentru prejudiciul moral şi financiar pe care l-a suferit ca urmare a declaraţiilor ministrului de interne şi ale funcţionarilor de poliţie. Memoriul lui Ribemont către primul-ministru fiind respins, el s-a adresat tribunalului administrativ. Acesta s-a desesizat, motivând că, deşi actele administrative ale unui membru al guvernului sunt susceptibile de a angaja răspunderea pecuniară a statului, declaraţiile pe care acesta le face în exerciţiul funcţiilor sale guvernamentale scapă controlului jurisdicţiei administrative; ca urmare, o cerere în sensul arătat nu poate fi primită. Împotriva acestei soluţii Ribemont a declarat apel în faţa Consiliului de stat, care a respins cererea cu motivarea că declaraţiile făcute de ministrul de interne şi de funcţionarii superiori din poliţie cu ocazia explicaţiilor date asupra unei operaţii de poliţie judiciară nu pot fi desprinse de această operaţie şi, ca urmare, nu este de competenţa jurisdicţiei administrative a se pronunţa asupra consecinţelor, eventual prejudiciatule, ale acestor declaraţii. Ca urmare, Ribemont a procedat la chemarea în judecată în faţa Tribunalului din Paris a primului-ministru şi a reprezentantului Tezaurului. Tribunalul, analizând actele prezentate de reclamant, a pronunţat la 8 ianuarie 1986 următoarea soluţie: În ceea ce priveşte acţiunea îndreptată contra primului-ministru, Tribunalul constată că, potrivit art, 38 din Legea din 3 aprilie 1955, orice acţiune adusă în faţa instanţei prin care statul este declarat creditor sau debitor pentru alte motive decât impozitele va fi intentată, sub sancţiunea nulităţii, de către reprezentantul sau contra reprezentantului tezaurului public, singurul care are monopolul reprezentării statului în justiţie. Ca atare, primul-ministru nu poate fi implicat în această cauză. În ceea ce priveşte competenţa, instanţa constată că declaraţiile făcute de ministrul de interne sunt strâns legate de operaţia de poliţie judiciară în curs de desfăşurare; ca urmare, competenţa aparţine instanţelor de judecată. În ceea ce priveşte afirmaţiile reproşate, instanţa constată că Ribemont a prezentat ca probe extrase din presă asupra conferinţei din 29 decembrie 1976, din care însă nu rezultă declaraţiile făcute de ministrul de interne, aşa cum se susţine în cererea de chemare în judecată; ca urmare, aceasta urmează să fie respinsă. Împotriva hotărârii Ribemont a declarat apel în faţa Curţii din Paris, la 19 februarie 1986, reiterând cererea ca instanţa să solicite înregistrările care s-au făcut la conferinţa de presă. Instanţa de apel a confirmat soluţia instanţei de fond, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovezile necesare în susţinerea acţiunii sale şi chiar dacă un asemenea probatoriu ar fi fost făcut, nu se demonstrează că există o legătură de cauzalitate între declaraţiile incriminate şi prejudiciul pretins de reclamant; dacă acest prejudiciu ar fi fost, eventual, produs din cauza urmăririi penale, nu se poate reţine că declaraţiile menţionate ar fi influenţat cursul acesteia. Soluţia a fost criticată de Ribemont în faţa Curţii de Casaţie, care a respins recursul, la 30 noiembrie 1988, cu motivarea că probele prezentate de recurent în faţa instanţei de apei nu erau suficiente şi de natură să justifice afirmaţiile sale; ca atare, în mod just Curtea a respins apelul formulat de Ribemont. Hotărârea Curții:   Prin plângerea adresată Comisiei europene a drepturilor omului, Ribemont a susţinut că declaraţiile făcute de ministrul de interne au reprezentat o atingere adusă dreptului său de a beneficia de prezumţia de nevinovăţie protejată prin art. 6 parag. 2 din Convenţie. De asemenea, a susţinut că s-au încălcat dispoziţiile din art. 23, deoarece nu a beneficiat de posibilitatea să se plângă în faţa unei instanţe spre a obţine repararea prejudiciului suferit, precum şi cele ale art. 6 parag. 1, prin lipsa de independenţă a instanţelor interne şi durata excesivă a procedurii. Comisia a reţinut numai încălcarea prezumţiei de nevinovăţie şi durata excesivă a procedurii, sesizând Curtea Europeană. Combătând susţinerile Comisiei europene, guvernul francez a susţinut teza că prezumţia de nevinovăţie constituie înainte de toate o garanţie cu caracter procedural în materie penală şi că o atingere a acestui principiu nu poate fi concepută decât din partea unei autorităţi judiciare şi nu ar putea fi relevantă decât în caz de condamnare şi numai dacă motivarea hotărârii ar evidenţia că judecătorii au considerat anticipat (aprioric) că inculpatul este vinovat. Dimpotrivă, Comisia europeană a motivat că prezumţia de nevinovăţie are o semnificaţie mai largă: ea nu se impune numai judecătorului penal când decide asupra unei acuzaţii, ci şi celorlalte autorităţi. Curtea Europeană a reţinut că prezumţia de nevinovăţie operează şi în legătură cu alte cauze, nu numai cu cele în care se decide asupra vinovăţiei unei persoane (speţele Adolf c. Austria, Luîz şi alţii c. Germania). Ca urmare, o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie poate să provină nu numai din partea unor judecători sau a unui tribunal, dar şi din partea altor autorităţi publice; în aceste condiţii, se poate susţine că afirmaţiile în discuţie reprezintă o încălcare a prevederilor art. 6 parag - Convenţie. Autorităţile de poliţie au obligaţia să informeze publicul asupra anchetei penale în curs, însă este necesar ca aceasta să se facă discret şi cu rezerva pe câ impune respectarea prezumţiei de nevinovăţie. Organele superioare de poliție au afirmat, public, fără nici o rezervă, că Ribemont este unul dintre instigatorii la asasinat, declaraţie de natură să determine publicul să creadă că această situaţie este adevărată și să influenţeze asupra aprecierii faptelor de către judecătorii competenţi. În ceea ce priveşte durata excesivă a procedurii, Curtea a reţinut că nici complexitatea dosarului, nici comportarea reclamantului nu justifică o atât de îndelungată perioadă de soluţionare a dosarului (11 ani şi 8 luni). Curtea a constatat că există numeroase perioade de inactivitate imputabilă autorităţilor naţionale, iar prelungirea procedurii s-a datorat și faptului că Ribemont nu a fost ajutat să obţină probele necesare, deşi a solicitat instanţeior acest sprijin. Curtea a considerat că a existatat violare a art. 6 parag. 1 şi a art. 6 parag. 2 din Convenţie şi a obligat statul francez achite, în trei luni, suma de 2.000.000 franci francezi ca despăgubiri şi 100.000 franci pentru cheltuielile efectuate de reclamant.

Plafonarea operațiunilor în numerar LEGEA 70/2015 va intra în vigoare la data de 9 mai 2015, dată de la care se abrogă prevederile OG nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare și va plafona tranzacțiile în numerar. 13 mai 2015 LEGEA 70/2015 va intra în vigoare la data de 9 mai 2015, dată de la care se abrogă prevederile OG nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare și va plafona tranzacțiile în numerar.   Operațiunile de încasări și plăți, în lei sau în valută efectuate pe teritoriul Romaniei, efectuate de persoane juridice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, liber profesioniști, persoane fizice care desfășoară activități în mod independent, asocieri și alte entități cu sau fără personalitate juridică de la/către oricare dintre aceste categorii de persoane se vor realiza numai prin instrumente de plată fără numerar. Încadrarea în noile plafoane se va efectua în funcție de cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Națională a României, de la data efectuării operațiunilor de încasări sau plăți. Prin excepție, se vor putea efectua și tranzactii în numerar, însă acestea vor trebui să se încadreze în plafoanele stabilite de această lege, respectiv:   încasări de la firme în limita unui plafon de 5.000 lei/zi de la o altă firmă; încasări efectuate de către magazinele de tipul cash and carry de la firme în limita unui plafon de 10.000 lei/zi de la o firmă; plăţi către o firmă în limita unui plafon de 5.000 lei/persoană/zi, dar nu mai mult de un plafon total de 10.000 lei/zi; plăţi către magazinele de tipul cash and carry în limita unui plafon de 10.000 lei/zi; plăţi din avansuri spre decontare, în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei, stabilit pentru fiecare persoană care a primit avansuri spre decontare. Totodată vor fi interzise: - încasările fragmentate în numerar de la beneficiari pentru facturile a căror valoare este mai mare de 5.000 lei şi, respectiv, de 10.000 lei, în cazul magazinelor de tipul cash and carry, precum şi fragmentarea facturilor pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii a căror valoare este mai mare de 5.000 lei, respectiv de 10.000 lei. - plăţile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii pentru facturile a căror valoare este mai mare de 5.000 lei şi, respectiv, de 10.000 lei, către magazinele de tipul cash and carry.  Firmele vor putea achita facturile cu valori care depășesc plafonul de 5.000 lei, către furnizorii de bunuri si servicii, respectiv de 10.000 de lei, către magazinele de tip cash and carry: 5.000/10.000 de lei în numerar, suma care depășeste acest plafon putând fi achitată numai prin instrumente de plată fără numerar. Firmele vor putea încasa bani în numerar de la persoane fizice, reprezentând cesiuni de creanțe, primiri de împrumuturi sau alte finanțări, precum și contravaloarea unor livrări de bunuri sau a unor prestări de servicii, doar în limita unui plafon de 10.000 lei/zi/persoană. Vor fi interzise încasările fragmentate de la o persoană, pentru operațiunile de încasări în numerar cu o valoare mai mare de 10.000 lei, precum și fragmentarea tranzacțiilor reprezentand cesiuni de creante, primiri de imprumuturi sau alte finantari, respectiv fragmentarea unei livrari de bunuri sau a unei prestari de servicii, cu o valoare mai mare de 10.000 lei. Prin excepție, aceste prevederi nu se aplică în cazul livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii care se efectuează cu plata în rate, dacă între firme şi persoanele fizice sunt încheiate contracte de vânzare-cumpărare cu plata în rate. Firmele vor putea să efectueze plăți în numerar către persoane fizice, reprezentând contravaloarea unor achiziții de bunuri sau a unor prestări de servicii, dividende, cesiuni de creanțe sau alte drepturi și restituiri de împrumuturi sau alte finanțări, în limita sumei de 10.000 lei/zi către o persoană. Plățile fragmentate în numerar către o persoană, pentru tranzacțiile mai mari de 10.000 lei, sunt interzise. În cazul firmelor, pentru facturile stornate, aferente bunurilor returnate şi/sau serviciilor care nu au fost prestate, cu valori mai mari de 5.000 lei, respectiv 10.000 lei, în cazul magazinelor de tipul cash and carry, restituirea sumelor aferente poate fi efectuată astfel: 5.000 lei, respectiv 10.000 lei în numerar, sumele care depăşesc aceste plafoane putând fi restituite numai prin instrumente de plată fără numerar. Limitarea plafoanelor în numerar nu se va aplica urmatoarelor operațiuni: depunerea de numerar în conturile deschise la bănci, inclusiv în automatele de încasări în numerar;  plata cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu, în limita sumelor cuvenite pentru plata transportului, a diurnei, a indemnizaţiei şi a cazării pe timpul deplasării, şi a cheltuielilor neprevăzute; plata în numerar a impozitelor, taxelor, contribuţiilor, amenzilor şi a altor obligaţii datorate bugetului general consolidat al statului; retragerea de numerar din conturi deschise la bănci pentru plata salariilor şi a altor drepturi de personal; transferarea de sume prin intermediul instituţiilor care prestează servicii de plată autorizate de Banca Naţională a României sau autorizate în alt stat membru al Uniunii Europene şi notificate către Banca Naţională a României, potrivit legii; depunerea de numerar în automate ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede. Dacă persoanele fizice returnează bunuri sau firmele nu au prestat servicii către acestea, restituirea sumelor aferente va fi efectuată în numerar în limita a 10.000 lei, sumele care depăşesc acest plafon putând fi restituite numai prin instrumente de plată fără numerar. Prin excepţie, în cazul în care, la data restituirii, persoanele fizice declară pe propria răspundere că nu mai deţin cont bancar, restituirea se poate face integral în numerar, indiferent de nivelul sumei care trebuie restituită. Operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar între persoanele fizice efectuate ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra unor bunuri sau drepturi, a prestării de servicii, precum şi cele reprezentând acordarea/restituirea de împrumuturi, se pot efectua în limita unui plafon zilnic de 50.000 lei/tranzacţie.  Vor fi interzise încasările şi plăţile fragmentate în numerar pentru tranzacţiile mai mari de 50.000 lei, precum şi fragmentarea unei tranzacţii mai mari de 50.000 lei. Nerespectarea plafoanelor stabilite pentru operațiunile în numerar va fi sancționată cu amendă de 10% din suma încasată/plătită care depășește plafonul stabilit pentru fiecare tip de operațiune, dar nu mai puțin de 100 de lei.   Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se va efectua de către organele Ministerului Finanțelor, ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală și ale unităților sale subordonate. Prevederile de mai sus nu se vor aplica contractelor încheiate înainte de data de 9 mai 2015.   Concluzii: Operațiunile în numerar vor fi plafonate după cum urmează: Pentru firme încasări de 5.000 lei/zi de la o persoană încasări ale magazinelor cash&carry de 10.000 lei de la o persoană; plăţi de 5.000 lei/persoană, dar nu mai mult de 10.000 lei/zi; plăţi către magazinele cash&carry de 10.000 lei; plăţi din avansuri spre decontare de 5.000 lei, zilnic, pentru fiecare persoană care a primit avansuri spre decontare. Pentru personae fizice  încasări şi plăţi de 50.000 lei/tranzacţie privid transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri sau drepturi, a prestării de servicii şi cele reprezentând acordarea/restituirea de împrumuturi. încasări de 10.000 lei/zi de la o persoană reprezentând cesiuni de creanţe, primiri de împrumuturi sau alte finanţări, contravaloarea unor livrări de bunuri sau a unor prestări de servicii. Plăţi de 10.000 lei/zi de la o persoană reprezentând contravaloarea unor achiziţii de bunuri sau a unor prestări de servicii, dividende, cesiuni de creanţe sau alte drepturi şi restituiri de împrumuturi sau alte finanţări. 

Plafonarea operațiunilor în numerar LEGEA 70/2015 va intra în vigoare la data de 9 mai 2015, dată de la care se abrogă prevederile OG nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare și va plafona tranzacțiile în numerar. 13 mai 2015 LEGEA 70/2015 va intra în vigoare la data de 9 mai 2015, dată de la care se abrogă prevederile OG nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare și va plafona tranzacțiile în numerar.   Operațiunile de încasări și plăți, în lei sau în valută efectuate pe teritoriul Romaniei, efectuate de persoane juridice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, liber profesioniști, persoane fizice care desfășoară activități în mod independent, asocieri și alte entități cu sau fără personalitate juridică de la/către oricare dintre aceste categorii de persoane se vor realiza numai prin instrumente de plată fără numerar. Încadrarea în noile plafoane se va efectua în funcție de cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Națională a României, de la data efectuării operațiunilor de încasări sau plăți. Prin excepție, se vor putea efectua și tranzactii în numerar, însă acestea vor trebui să se încadreze în plafoanele stabilite de această lege, respectiv:   încasări de la firme în limita unui plafon de 5.000 lei/zi de la o altă firmă; încasări efectuate de către magazinele de tipul cash and carry de la firme în limita unui plafon de 10.000 lei/zi de la o firmă; plăţi către o firmă în limita unui plafon de 5.000 lei/persoană/zi, dar nu mai mult de un plafon total de 10.000 lei/zi; plăţi către magazinele de tipul cash and carry în limita unui plafon de 10.000 lei/zi; plăţi din avansuri spre decontare, în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei, stabilit pentru fiecare persoană care a primit avansuri spre decontare. Totodată vor fi interzise: - încasările fragmentate în numerar de la beneficiari pentru facturile a căror valoare este mai mare de 5.000 lei şi, respectiv, de 10.000 lei, în cazul magazinelor de tipul cash and carry, precum şi fragmentarea facturilor pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii a căror valoare este mai mare de 5.000 lei, respectiv de 10.000 lei. - plăţile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii pentru facturile a căror valoare este mai mare de 5.000 lei şi, respectiv, de 10.000 lei, către magazinele de tipul cash and carry.  Firmele vor putea achita facturile cu valori care depășesc plafonul de 5.000 lei, către furnizorii de bunuri si servicii, respectiv de 10.000 de lei, către magazinele de tip cash and carry: 5.000/10.000 de lei în numerar, suma care depășeste acest plafon putând fi achitată numai prin instrumente de plată fără numerar. Firmele vor putea încasa bani în numerar de la persoane fizice, reprezentând cesiuni de creanțe, primiri de împrumuturi sau alte finanțări, precum și contravaloarea unor livrări de bunuri sau a unor prestări de servicii, doar în limita unui plafon de 10.000 lei/zi/persoană. Vor fi interzise încasările fragmentate de la o persoană, pentru operațiunile de încasări în numerar cu o valoare mai mare de 10.000 lei, precum și fragmentarea tranzacțiilor reprezentand cesiuni de creante, primiri de imprumuturi sau alte finantari, respectiv fragmentarea unei livrari de bunuri sau a unei prestari de servicii, cu o valoare mai mare de 10.000 lei. Prin excepție, aceste prevederi nu se aplică în cazul livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii care se efectuează cu plata în rate, dacă între firme şi persoanele fizice sunt încheiate contracte de vânzare-cumpărare cu plata în rate. Firmele vor putea să efectueze plăți în numerar către persoane fizice, reprezentând contravaloarea unor achiziții de bunuri sau a unor prestări de servicii, dividende, cesiuni de creanțe sau alte drepturi și restituiri de împrumuturi sau alte finanțări, în limita sumei de 10.000 lei/zi către o persoană. Plățile fragmentate în numerar către o persoană, pentru tranzacțiile mai mari de 10.000 lei, sunt interzise. În cazul firmelor, pentru facturile stornate, aferente bunurilor returnate şi/sau serviciilor care nu au fost prestate, cu valori mai mari de 5.000 lei, respectiv 10.000 lei, în cazul magazinelor de tipul cash and carry, restituirea sumelor aferente poate fi efectuată astfel: 5.000 lei, respectiv 10.000 lei în numerar, sumele care depăşesc aceste plafoane putând fi restituite numai prin instrumente de plată fără numerar. Limitarea plafoanelor în numerar nu se va aplica urmatoarelor operațiuni: depunerea de numerar în conturile deschise la bănci, inclusiv în automatele de încasări în numerar;  plata cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu, în limita sumelor cuvenite pentru plata transportului, a diurnei, a indemnizaţiei şi a cazării pe timpul deplasării, şi a cheltuielilor neprevăzute; plata în numerar a impozitelor, taxelor, contribuţiilor, amenzilor şi a altor obligaţii datorate bugetului general consolidat al statului; retragerea de numerar din conturi deschise la bănci pentru plata salariilor şi a altor drepturi de personal; transferarea de sume prin intermediul instituţiilor care prestează servicii de plată autorizate de Banca Naţională a României sau autorizate în alt stat membru al Uniunii Europene şi notificate către Banca Naţională a României, potrivit legii; depunerea de numerar în automate ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede. Dacă persoanele fizice returnează bunuri sau firmele nu au prestat servicii către acestea, restituirea sumelor aferente va fi efectuată în numerar în limita a 10.000 lei, sumele care depăşesc acest plafon putând fi restituite numai prin instrumente de plată fără numerar. Prin excepţie, în cazul în care, la data restituirii, persoanele fizice declară pe propria răspundere că nu mai deţin cont bancar, restituirea se poate face integral în numerar, indiferent de nivelul sumei care trebuie restituită. Operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar între persoanele fizice efectuate ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra unor bunuri sau drepturi, a prestării de servicii, precum şi cele reprezentând acordarea/restituirea de împrumuturi, se pot efectua în limita unui plafon zilnic de 50.000 lei/tranzacţie.  Vor fi interzise încasările şi plăţile fragmentate în numerar pentru tranzacţiile mai mari de 50.000 lei, precum şi fragmentarea unei tranzacţii mai mari de 50.000 lei. Nerespectarea plafoanelor stabilite pentru operațiunile în numerar va fi sancționată cu amendă de 10% din suma încasată/plătită care depășește plafonul stabilit pentru fiecare tip de operațiune, dar nu mai puțin de 100 de lei.   Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se va efectua de către organele Ministerului Finanțelor, ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală și ale unităților sale subordonate. Prevederile de mai sus nu se vor aplica contractelor încheiate înainte de data de 9 mai 2015.   Concluzii: Operațiunile în numerar vor fi plafonate după cum urmează: Pentru firme încasări de 5.000 lei/zi de la o persoană încasări ale magazinelor cash&carry de 10.000 lei de la o persoană; plăţi de 5.000 lei/persoană, dar nu mai mult de 10.000 lei/zi; plăţi către magazinele cash&carry de 10.000 lei; plăţi din avansuri spre decontare de 5.000 lei, zilnic, pentru fiecare persoană care a primit avansuri spre decontare. Pentru personae fizice  încasări şi plăţi de 50.000 lei/tranzacţie privid transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri sau drepturi, a prestării de servicii şi cele reprezentând acordarea/restituirea de împrumuturi. încasări de 10.000 lei/zi de la o persoană reprezentând cesiuni de creanţe, primiri de împrumuturi sau alte finanţări, contravaloarea unor livrări de bunuri sau a unor prestări de servicii. Plăţi de 10.000 lei/zi de la o persoană reprezentând contravaloarea unor achiziţii de bunuri sau a unor prestări de servicii, dividende, cesiuni de creanţe sau alte drepturi şi restituiri de împrumuturi sau alte finanţări. 

Dosarul prețurilor de transfer în 2016 În M. Of. nr. 74/02.02.2016 a fost publicat Ordinul preşedintelui ANAF nr. 442/2016 privind cuantumul tranzacțiilor, termenele pentru întocmire, conținutul și condițiile de solicitare a dosarului prețurilor de transfer și procedura de ajustare/estimare a 29 februarie 2016 În M. Of. nr. 74/02.02.2016 a fost publicat Ordinul preşedintelui ANAF nr. 442/2016 privind cuantumul tranzacțiilor, termenele pentru întocmire, conținutul și condițiile de solicitare a dosarului prețurilor de transfer și procedura de ajustare/estimare a prețurilor de transfer.          Prin acest Ordin sunt aduse modificări substanţiale în ceea ce priveşte legislaţia aplicabilă în domeniul preţurilor de transfer. A. Categoriile de contribuabili obligaţi să întocmească dosarul preţurilor de transfer     1. Obligativitatea anuală a pregătirii dosarului prețurilor de transfer Au obligaţia de pregătire anuală a dosarului preţurilor de transfer marii contribuabili care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate cu o valoare totală anuală care depăşeşte nivelul oricăruia dintre următoarele praguri de semnificaţie:   200.000 euro pentru dobânzile încasate/ plătite pentru serviciile financiare; 250.000 euro pentru tranzacţiile privind prestările de servicii primite/prestate; 350.000 euro pentru tranzacţiile privind achiziţiile/ vânzările de bunuri corporale sau necorporale. Pragurile de semnificaţie se determină prin însumarea valorilor totale anuale ale tranzacţiilor efectuate cu toate persoanele afiliate, exclusiv TVA. Termenul de întocmire a dosarului preţurilor de transfer este termenul legal stabilit pentru depunerea declaraţiilor anuale privind impozitul pe profit, pentru fiecare an fiscal. Termenul pentru punerea la dispoziţie a dosarului preţurilor de transfer este de maximum 10 zile calendaristice de la data solicitării, dar nu mai devreme de 10 zile de la expirarea termenului stabilit pentru întocmire. Prezentarea dosarului preţurilor de transfer se face la solicitarea organelor fiscale fie pe perioada derulării unei inspecţii fiscale, fie în afara unei inspecţii fiscale. Aceste prevederi sunt aplicabile în cazul tranzacţiilor efectuate începând cu anul 2016.     2. Pregătirea dosarului preţurilor de transfer la cerere Au obligaţia pregătirii şi prezentării dosarului preţurilor de transfer la cererea specifică a organelor de inspecţie fiscală următoarele categorii de contribuabili: contribuabilii din categoria marilor contribuabili pentru care nu sunt îndeplinite criteriile menţionate mai sus contribuabilii din categoriile de contribuabili mici şi mijlocii care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate cu o valoare totală anuală care depăşeşte nivelul oricăruia dintre următoarele praguri de semnificaţie: 50.000 euro pentru dobânzile încasate/plătite pentru serviciile financiare; 50.000 euro pentru tranzacţiile privind prestările de servicii primite/prestate; 100.000 euro pentru tranzacţiile privind achiziţiile/vânzările de bunuri corporale sau necorporale. Pragurile de semnificaţie se determină prin însumarea valorilor totale anuale ale tranzacţiilor efectuate cu toate persoanele afiliate, exclusiv TVA. Termenul pentru prezentarea dosarului preţurilor de transfer este cuprins între 30 şi 60 de zile calendaristice, cu posibilitatea prelungirii o singură dată, cu o perioadă de maximum 30 de zile calendaristice. Prezentarea dosarului preţurilor de transfer se face la solicitarea organelor fiscale pe perioada derulării unei inspecţii fiscale.      3. Alte categorii de contribuabili Contribuabilii care desfăşoară tranzacţii intra-grup cu persoanele afiliate ale căror praguri de semnificaţie sunt mai mici decât cele prevăzute mai sus au obligaţia documentării respectării principiului valorii de piaţă în cadrul unei inspecţii fiscale, conform regulilor generale prevăzute de reglementările financiar-contabile şi fiscale în vigoare. B. Conţinutul dosarului preţurilor de transfer Conform prevederilor noului Cod de procedura fiscală şi ale Ordinului ANAF nr. 442/2016, dosarul preţurilor de transfer trebuie să conțină:     1. Informaţii despre grup:   structura organizatorică, juridică și operațională a grupului (lista entităților componente din cadrul grupului, inclusiv sediile permanente și datele de identificare ale acestora), localizarea geografică a entităților componente, cu precizarea participațiilor de la nivelul grupului, din perioada pentru care a fost întocmit dosarul prețurilor de transfer; descrierea generală a activității grupului, strategia de afaceri, inclusiv schimbările din strategia de afaceri din perioada pentru care a fost întocmit dosarul prețurilor de transfer; descrierea politicii de stabilire a prețurilor de transfer la nivelul grupului, după caz; prezentarea generală a tranzacțiilor între persoane afiliate; descrierea generală a funcțiilor îndeplinite, riscurilor asumate și a activelor utilizate în cadrul tranzacțiilor derulate între persoanele afiliate (analiza funcțională), inclusiv schimbările intervenite în profilul funcțional al societăților din cadrul grupului, în perioada pentru care se întocmește dosarul prețurilor de transfer; descrierea principalelor funcții îndeplinite, riscuri asumate și active utilizate, la nivel de grup, care contribuie semnificativ și definitoriu la crearea de valoare adăugată, cu individualizarea acestora la nivelul fiecărei entități participante în grup; prezentarea deținătorilor de active necorporale și a drepturilor de proprietate aferente din cadrul grupului (brevet, licență, denumire comercială, marcă, siglă, know-how etc.), dacă este cazul; descrierea generală a politicii de prețuri de transfer referitoare la aranjamentele financiare (servicii de finanțare intragrup) dintre persoanele afiliate, dacă este cazul; descrierea eventualelor restructurări ale afacerilor în cadrul grupului, în perioada pentru care se întocmește dosarul prețurilor de transfer; descrierea generală a activității de cercetare-dezvoltare a grupului, dacă este cazul; prezentarea acordurilor de preț în avans încheiate de către contribuabil/plătitor sau de către alte societăți din cadrul grupului, în legătură cu acesta, cu excepția celor emise de către ANAF.    2. Informaţii despre contribuabil:   structura organizatorică, juridică și operațională a contribuabilului/plătitorului (lista persoanelor afiliate, inclusiv sediile permanente și datele de identificare ale acestora), localizarea geografică a persoanelor afiliate, precizarea relațiilor de afiliere directe și indirecte ale contribuabilului/plătitorului, din perioada pentru care a fost întocmit dosarul prețurilor de transfer, cu evidențierea schimbărilor intervenite; descrierea generală a activității contribuabilului/plătitorului, strategia de afaceri, inclusiv schimbările din strategia de afaceri din perioada pentru care a fost întocmit dosarul prețurilor de transfer; descrierea tranzacțiilor derulate cu fiecare persoană afiliată și a contextului în care se derulează acestea; descrierea politicii de stabilire a prețurilor de transfer la nivelul contribuabilului/plătitorului; descrierea modalității de implementare a aplicării metodologiei prețurilor de transfer pentru tranzacțiile derulate cu persoanele afiliate de către contribuabil/plătitor; descrierea activității de cercetare/dezvoltare a contribuabilului/plătitorului, acolo unde este cazul; descrierea generală a politicii de prețuri de transfer referitoare la serviciile de finanțare intra-grup ale contribuabilului/plătitorului cu persoanele afiliate, cu prezentarea acordurilor de finanțare încheiate atât cu persoane afiliate, cât și cu creditori independenți, acolo unde este cazul; prezentarea unor eventuale acorduri încheiate de contribuabil/plătitor cu persoane afiliate, ce vizează aranjamente de contribuții la cost; descrierea tranzacțiilor constând în servicii intra-grup, respectiv prezentarea cheilor de alocare a costurilor, după caz, cu individualizarea serviciilor care contribuie semnificativ și definitoriu la crearea de valoare adăugată; prezentarea principalelor piețe de desfacere pentru livrările de bunuri corporale/prestările de servicii ale contribuabilului/plătitorului cu persoanele afiliate; descrierea tranzacțiilor legate de eventuale restructurări ale afacerilor ce implică contribuabilul/plătitorul în cauză, în perioada pentru care se întocmește dosarul prețurilor de transfer; prezentarea detaliată a tranzacțiilor cu persoanele afiliate: fluxul de tranzacționare, fluxul de facturare, valoarea tranzacțiilor derulate cu persoana/ persoanele afiliată(e), valoarea plăților/ încasărilor aferente fiecărei tranzacții derulate de contribuabil/plătitor cu fiecare persoană afiliată; prezentarea detaliată a analizei funcționale și a analizei de comparabilitate: descrierea metodei de stabilire a prețurilor de transfer pentru fiecare tranzacție și argumentarea criteriilor de selecție a acesteia; în cazul metodelor de stabilire a prețurilor de transfer ce presupun selectarea părții testate va fi prezentată argumentarea pentru selectarea acesteia; prezentarea acordurilor de preț în avans unilaterale sau bilaterale/multilaterale, care au legătură cu tranzacția/tranzacțiile derulată(e), la care ANAF nu este parte; prezentarea altor informații relevante pentru contribuabil/plătitor. C. Procedurile de ajustare şi estimare a preţurilor de transfer Ajustarea cuantumului preţurilor de transfer se va efectua de către organele de inspecţie fiscală în cazul în care un contribuabil desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate fără a respecta principiul valorii de piaţă. Estimarea cuantumului preţurilor de transfer se va efectua de către organele de inspecţie fiscală în cazul neprezentării sau prezentării incomplete a dosarului preţurilor de transfer. Atât ajustarea cât şi estimarea preţurilor de transfer se va face la valoarea mediană a intervalului de comparare. D. Aplicabilitatea Ordinului Prevederile Ordinului se aplică în cadrul procedurilor de administrare care au fost iniţiate după data de 1 ianuarie 2016.  Obligativitatea pregătirii documentaţiei de preţuri de transfer de către marii contribuabili care desfăşoară tranzacţii intra-grup cu o valoare ce depăşeşte nivelul pragurilor de semnificaţie se aplică tranzacţiilor efectuate începând cu anul 2016.

Dosarul prețurilor de transfer în 2016 În M. Of. nr. 74/02.02.2016 a fost publicat Ordinul preşedintelui ANAF nr. 442/2016 privind cuantumul tranzacțiilor, termenele pentru întocmire, conținutul și condițiile de solicitare a dosarului prețurilor de transfer și procedura de ajustare/estimare a 29 februarie 2016 În M. Of. nr. 74/02.02.2016 a fost publicat Ordinul preşedintelui ANAF nr. 442/2016 privind cuantumul tranzacțiilor, termenele pentru întocmire, conținutul și condițiile de solicitare a dosarului prețurilor de transfer și procedura de ajustare/estimare a prețurilor de transfer.          Prin acest Ordin sunt aduse modificări substanţiale în ceea ce priveşte legislaţia aplicabilă în domeniul preţurilor de transfer. A. Categoriile de contribuabili obligaţi să întocmească dosarul preţurilor de transfer     1. Obligativitatea anuală a pregătirii dosarului prețurilor de transfer Au obligaţia de pregătire anuală a dosarului preţurilor de transfer marii contribuabili care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate cu o valoare totală anuală care depăşeşte nivelul oricăruia dintre următoarele praguri de semnificaţie:   200.000 euro pentru dobânzile încasate/ plătite pentru serviciile financiare; 250.000 euro pentru tranzacţiile privind prestările de servicii primite/prestate; 350.000 euro pentru tranzacţiile privind achiziţiile/ vânzările de bunuri corporale sau necorporale. Pragurile de semnificaţie se determină prin însumarea valorilor totale anuale ale tranzacţiilor efectuate cu toate persoanele afiliate, exclusiv TVA. Termenul de întocmire a dosarului preţurilor de transfer este termenul legal stabilit pentru depunerea declaraţiilor anuale privind impozitul pe profit, pentru fiecare an fiscal. Termenul pentru punerea la dispoziţie a dosarului preţurilor de transfer este de maximum 10 zile calendaristice de la data solicitării, dar nu mai devreme de 10 zile de la expirarea termenului stabilit pentru întocmire. Prezentarea dosarului preţurilor de transfer se face la solicitarea organelor fiscale fie pe perioada derulării unei inspecţii fiscale, fie în afara unei inspecţii fiscale. Aceste prevederi sunt aplicabile în cazul tranzacţiilor efectuate începând cu anul 2016.     2. Pregătirea dosarului preţurilor de transfer la cerere Au obligaţia pregătirii şi prezentării dosarului preţurilor de transfer la cererea specifică a organelor de inspecţie fiscală următoarele categorii de contribuabili: contribuabilii din categoria marilor contribuabili pentru care nu sunt îndeplinite criteriile menţionate mai sus contribuabilii din categoriile de contribuabili mici şi mijlocii care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate cu o valoare totală anuală care depăşeşte nivelul oricăruia dintre următoarele praguri de semnificaţie: 50.000 euro pentru dobânzile încasate/plătite pentru serviciile financiare; 50.000 euro pentru tranzacţiile privind prestările de servicii primite/prestate; 100.000 euro pentru tranzacţiile privind achiziţiile/vânzările de bunuri corporale sau necorporale. Pragurile de semnificaţie se determină prin însumarea valorilor totale anuale ale tranzacţiilor efectuate cu toate persoanele afiliate, exclusiv TVA. Termenul pentru prezentarea dosarului preţurilor de transfer este cuprins între 30 şi 60 de zile calendaristice, cu posibilitatea prelungirii o singură dată, cu o perioadă de maximum 30 de zile calendaristice. Prezentarea dosarului preţurilor de transfer se face la solicitarea organelor fiscale pe perioada derulării unei inspecţii fiscale.      3. Alte categorii de contribuabili Contribuabilii care desfăşoară tranzacţii intra-grup cu persoanele afiliate ale căror praguri de semnificaţie sunt mai mici decât cele prevăzute mai sus au obligaţia documentării respectării principiului valorii de piaţă în cadrul unei inspecţii fiscale, conform regulilor generale prevăzute de reglementările financiar-contabile şi fiscale în vigoare. B. Conţinutul dosarului preţurilor de transfer Conform prevederilor noului Cod de procedura fiscală şi ale Ordinului ANAF nr. 442/2016, dosarul preţurilor de transfer trebuie să conțină:     1. Informaţii despre grup:   structura organizatorică, juridică și operațională a grupului (lista entităților componente din cadrul grupului, inclusiv sediile permanente și datele de identificare ale acestora), localizarea geografică a entităților componente, cu precizarea participațiilor de la nivelul grupului, din perioada pentru care a fost întocmit dosarul prețurilor de transfer; descrierea generală a activității grupului, strategia de afaceri, inclusiv schimbările din strategia de afaceri din perioada pentru care a fost întocmit dosarul prețurilor de transfer; descrierea politicii de stabilire a prețurilor de transfer la nivelul grupului, după caz; prezentarea generală a tranzacțiilor între persoane afiliate; descrierea generală a funcțiilor îndeplinite, riscurilor asumate și a activelor utilizate în cadrul tranzacțiilor derulate între persoanele afiliate (analiza funcțională), inclusiv schimbările intervenite în profilul funcțional al societăților din cadrul grupului, în perioada pentru care se întocmește dosarul prețurilor de transfer; descrierea principalelor funcții îndeplinite, riscuri asumate și active utilizate, la nivel de grup, care contribuie semnificativ și definitoriu la crearea de valoare adăugată, cu individualizarea acestora la nivelul fiecărei entități participante în grup; prezentarea deținătorilor de active necorporale și a drepturilor de proprietate aferente din cadrul grupului (brevet, licență, denumire comercială, marcă, siglă, know-how etc.), dacă este cazul; descrierea generală a politicii de prețuri de transfer referitoare la aranjamentele financiare (servicii de finanțare intragrup) dintre persoanele afiliate, dacă este cazul; descrierea eventualelor restructurări ale afacerilor în cadrul grupului, în perioada pentru care se întocmește dosarul prețurilor de transfer; descrierea generală a activității de cercetare-dezvoltare a grupului, dacă este cazul; prezentarea acordurilor de preț în avans încheiate de către contribuabil/plătitor sau de către alte societăți din cadrul grupului, în legătură cu acesta, cu excepția celor emise de către ANAF.    2. Informaţii despre contribuabil:   structura organizatorică, juridică și operațională a contribuabilului/plătitorului (lista persoanelor afiliate, inclusiv sediile permanente și datele de identificare ale acestora), localizarea geografică a persoanelor afiliate, precizarea relațiilor de afiliere directe și indirecte ale contribuabilului/plătitorului, din perioada pentru care a fost întocmit dosarul prețurilor de transfer, cu evidențierea schimbărilor intervenite; descrierea generală a activității contribuabilului/plătitorului, strategia de afaceri, inclusiv schimbările din strategia de afaceri din perioada pentru care a fost întocmit dosarul prețurilor de transfer; descrierea tranzacțiilor derulate cu fiecare persoană afiliată și a contextului în care se derulează acestea; descrierea politicii de stabilire a prețurilor de transfer la nivelul contribuabilului/plătitorului; descrierea modalității de implementare a aplicării metodologiei prețurilor de transfer pentru tranzacțiile derulate cu persoanele afiliate de către contribuabil/plătitor; descrierea activității de cercetare/dezvoltare a contribuabilului/plătitorului, acolo unde este cazul; descrierea generală a politicii de prețuri de transfer referitoare la serviciile de finanțare intra-grup ale contribuabilului/plătitorului cu persoanele afiliate, cu prezentarea acordurilor de finanțare încheiate atât cu persoane afiliate, cât și cu creditori independenți, acolo unde este cazul; prezentarea unor eventuale acorduri încheiate de contribuabil/plătitor cu persoane afiliate, ce vizează aranjamente de contribuții la cost; descrierea tranzacțiilor constând în servicii intra-grup, respectiv prezentarea cheilor de alocare a costurilor, după caz, cu individualizarea serviciilor care contribuie semnificativ și definitoriu la crearea de valoare adăugată; prezentarea principalelor piețe de desfacere pentru livrările de bunuri corporale/prestările de servicii ale contribuabilului/plătitorului cu persoanele afiliate; descrierea tranzacțiilor legate de eventuale restructurări ale afacerilor ce implică contribuabilul/plătitorul în cauză, în perioada pentru care se întocmește dosarul prețurilor de transfer; prezentarea detaliată a tranzacțiilor cu persoanele afiliate: fluxul de tranzacționare, fluxul de facturare, valoarea tranzacțiilor derulate cu persoana/ persoanele afiliată(e), valoarea plăților/ încasărilor aferente fiecărei tranzacții derulate de contribuabil/plătitor cu fiecare persoană afiliată; prezentarea detaliată a analizei funcționale și a analizei de comparabilitate: descrierea metodei de stabilire a prețurilor de transfer pentru fiecare tranzacție și argumentarea criteriilor de selecție a acesteia; în cazul metodelor de stabilire a prețurilor de transfer ce presupun selectarea părții testate va fi prezentată argumentarea pentru selectarea acesteia; prezentarea acordurilor de preț în avans unilaterale sau bilaterale/multilaterale, care au legătură cu tranzacția/tranzacțiile derulată(e), la care ANAF nu este parte; prezentarea altor informații relevante pentru contribuabil/plătitor. C. Procedurile de ajustare şi estimare a preţurilor de transfer Ajustarea cuantumului preţurilor de transfer se va efectua de către organele de inspecţie fiscală în cazul în care un contribuabil desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate fără a respecta principiul valorii de piaţă. Estimarea cuantumului preţurilor de transfer se va efectua de către organele de inspecţie fiscală în cazul neprezentării sau prezentării incomplete a dosarului preţurilor de transfer. Atât ajustarea cât şi estimarea preţurilor de transfer se va face la valoarea mediană a intervalului de comparare. D. Aplicabilitatea Ordinului Prevederile Ordinului se aplică în cadrul procedurilor de administrare care au fost iniţiate după data de 1 ianuarie 2016.  Obligativitatea pregătirii documentaţiei de preţuri de transfer de către marii contribuabili care desfăşoară tranzacţii intra-grup cu o valoare ce depăşeşte nivelul pragurilor de semnificaţie se aplică tranzacţiilor efectuate începând cu anul 2016.