Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Aplicarea legii penale mai favorabile 2 martie 2016 Potrivit minutei nr. 7, dosar nr. 190/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2016, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia Penală, Cauze Minori şi Familie, stabilind că: “În aplicarea dispoziţiilor art.5 din Codul penal, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând în săvârşirea unor infracţiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă – identificată ca fiind legea veche sau legea nouă – iar pentru infracţiunile săvârşite sub imperiul legii penale noi, precum şi pentru tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, se va aplica legea nouă, conform art.3 din Codul penal şi art.10 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Aplicarea legii penale mai favorabile 2 martie 2016 Potrivit minutei nr. 7, dosar nr. 190/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2016, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia Penală, Cauze Minori şi Familie, stabilind că: “În aplicarea dispoziţiilor art.5 din Codul penal, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând în săvârşirea unor infracţiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă – identificată ca fiind legea veche sau legea nouă – iar pentru infracţiunile săvârşite sub imperiul legii penale noi, precum şi pentru tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, se va aplica legea nouă, conform art.3 din Codul penal şi art.10 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.

Drept Contravențional Orice societate există pe baza unor legi, norme şi reguli care formează, în întregul lor, un sistem normativ ce reglementează raporturile sociale. Toţi membrii societăţii sunt obligaţi să se conformeze normelor respective. În cazul în care ordinea de drept a fost încălcată, persoana în cauză este trasă la răspundere contravenţională, fiind obligată să suporte o sancţiune contravenţională. Cadrul juridic general al contraventiilor îl reprezintă Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 – privind regimul juridic al contravenţiilor. Aceasta cuprinde principiile generale de reglementare a contravenţiilor, organele competente să emită acte normative în care se stabilesc şi se sancţionează fapte contravenţionale, procedura constatării şi sancţionării faptelor contravenţionale, căile de atac, executarea sancţiunilor contravenţionale. Contravenţia se constată printr-un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori. Puteţi formula plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, în măsura în care situaţia de fapt reţinută de organul constatator ori interpretarea legii de către acesta asupra situaţiei de fapt stabilite, este eronată. IONAS MIHAELA – Cabinet de Avocat vă ajută cu redacatarea şi susţinerea plângerilor contravenţionale, a căilor de atac împotriva hotărârilor date în primă instanţă în materia dreptului contravenţional, contestarea sancţiunilor complementare, fie odată cu procesul-verbal de constatare a contravenţiei, fie pe cale separată, în funcţie de actul normativ care le guvernează. Există o multitudine de acte normative care stabilesc şi sancţionează contravenţii printre care amintim cu titlu exemplificativ:   O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice Lege nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor Lege nr. 296/2004 - Codul Consumului Lege nr.21/1996 privind concurenţa Lege nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor Lege nr. 53/2003 – Codul muncii Lege nr. 319/2006 privind protecţia şi securitatea muncii O.G. nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanţă O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piaţă Lege nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora Lege nr. 4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România Lege nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii Lege nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice Lege nr. 481/2004 privind protecţia civilă Lege nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor O.G. nr. 92/2003 – Codul de procedură fiscală Lege nr. 571/2003 - Codul fiscal O.G. nr. 17/1993 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la reglementările financiar-gestionare şi fiscale H.G. nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României Lege nr. 82/1991 a contabilităţii

Drept Contravențional Orice societate există pe baza unor legi, norme şi reguli care formează, în întregul lor, un sistem normativ ce reglementează raporturile sociale. Toţi membrii societăţii sunt obligaţi să se conformeze normelor respective. În cazul în care ordinea de drept a fost încălcată, persoana în cauză este trasă la răspundere contravenţională, fiind obligată să suporte o sancţiune contravenţională. Cadrul juridic general al contraventiilor îl reprezintă Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 – privind regimul juridic al contravenţiilor. Aceasta cuprinde principiile generale de reglementare a contravenţiilor, organele competente să emită acte normative în care se stabilesc şi se sancţionează fapte contravenţionale, procedura constatării şi sancţionării faptelor contravenţionale, căile de atac, executarea sancţiunilor contravenţionale. Contravenţia se constată printr-un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori. Puteţi formula plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, în măsura în care situaţia de fapt reţinută de organul constatator ori interpretarea legii de către acesta asupra situaţiei de fapt stabilite, este eronată. IONAS MIHAELA – Cabinet de Avocat vă ajută cu redacatarea şi susţinerea plângerilor contravenţionale, a căilor de atac împotriva hotărârilor date în primă instanţă în materia dreptului contravenţional, contestarea sancţiunilor complementare, fie odată cu procesul-verbal de constatare a contravenţiei, fie pe cale separată, în funcţie de actul normativ care le guvernează. Există o multitudine de acte normative care stabilesc şi sancţionează contravenţii printre care amintim cu titlu exemplificativ:   O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice Lege nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor Lege nr. 296/2004 - Codul Consumului Lege nr.21/1996 privind concurenţa Lege nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor Lege nr. 53/2003 – Codul muncii Lege nr. 319/2006 privind protecţia şi securitatea muncii O.G. nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanţă O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piaţă Lege nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora Lege nr. 4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România Lege nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii Lege nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice Lege nr. 481/2004 privind protecţia civilă Lege nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor O.G. nr. 92/2003 – Codul de procedură fiscală Lege nr. 571/2003 - Codul fiscal O.G. nr. 17/1993 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la reglementările financiar-gestionare şi fiscale H.G. nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României Lege nr. 82/1991 a contabilităţii

Curtea Constituţională a României Modificările aduse Legii notarilor publici, neconstituționale 20 iulie 2016 În ziua de 20 iulie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.II pct.1, pct.5 şi pct.15 din Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995. Cu unanimitate de voturi, Curtea a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.II pct.1, pct.5 şi pct.15 din Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995 sunt neconstituţionale. Cu privire la neconstituţionalitatea referitoare la art.II pct.1 din legea examinată, Curtea a reţinut că încalcă valori fundamentale, ocrotite de Codul penal, valori de rang constituţional, precum statul de drept, democraţia, respectarea Constituţiei şi a legilor, care sunt consacrate prin art.1 alin.(3) şi (5) din Legea fundamentală. Prin această soluţie legislativă se ajunge la extragerea din aria de incidenţă a răspunderii penale, aplicabilă funcţionarilor publici, a notarilor publici. Cu privire la neconstituţionalitatea art.II pct.5 din legea examinată, Curtea a reţinut că normele introduse prin art.131 din Legea nr. 36/1995 nu răspund exigenţelor de previzibilitate, în condițiile în care nu sunt reglementate sau sunt reglementate lacunar ori confuz următoarele aspecte: domeniul de aplicare (situaţiile în care notarul public poate emite titlul executoriu), condițiile de admisibilitate (noțiunea de creanță necontestată), procedura efectivă de emitere a titlului executoriu, modalitățile de garantare a dreptului la apărare a debitorului (înştiinţarea sa şi accesul liber la instanța şi la căile de atac). Dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3) şi (5), art.24 şi art.44. Cu privire la neconstituţionalitatea art.II pct.15 din legea examinată, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art.16 din Constituţie, întrucât prin modificarea operată stabileşte, pe de o parte, discriminări între persoane aflate în situaţii juridice identice, şi, pe de altă parte, privilegii pentru persoane care exercită atribuţii de autoritate publică, lipsind de efecte juridice o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. De asemenea, Curtea a reţinut şi încălcarea principiului statului drept şi principiului supremaţiei Constituţiei şi a obligativităţii respectării legilor, consacrate de art.1 alin.(3) şi (5) din Legea fundamentală. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Curtea Constituţională a României Modificările aduse Legii notarilor publici, neconstituționale 20 iulie 2016 În ziua de 20 iulie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.II pct.1, pct.5 şi pct.15 din Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995. Cu unanimitate de voturi, Curtea a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.II pct.1, pct.5 şi pct.15 din Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995 sunt neconstituţionale. Cu privire la neconstituţionalitatea referitoare la art.II pct.1 din legea examinată, Curtea a reţinut că încalcă valori fundamentale, ocrotite de Codul penal, valori de rang constituţional, precum statul de drept, democraţia, respectarea Constituţiei şi a legilor, care sunt consacrate prin art.1 alin.(3) şi (5) din Legea fundamentală. Prin această soluţie legislativă se ajunge la extragerea din aria de incidenţă a răspunderii penale, aplicabilă funcţionarilor publici, a notarilor publici. Cu privire la neconstituţionalitatea art.II pct.5 din legea examinată, Curtea a reţinut că normele introduse prin art.131 din Legea nr. 36/1995 nu răspund exigenţelor de previzibilitate, în condițiile în care nu sunt reglementate sau sunt reglementate lacunar ori confuz următoarele aspecte: domeniul de aplicare (situaţiile în care notarul public poate emite titlul executoriu), condițiile de admisibilitate (noțiunea de creanță necontestată), procedura efectivă de emitere a titlului executoriu, modalitățile de garantare a dreptului la apărare a debitorului (înştiinţarea sa şi accesul liber la instanța şi la căile de atac). Dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3) şi (5), art.24 şi art.44. Cu privire la neconstituţionalitatea art.II pct.15 din legea examinată, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art.16 din Constituţie, întrucât prin modificarea operată stabileşte, pe de o parte, discriminări între persoane aflate în situaţii juridice identice, şi, pe de altă parte, privilegii pentru persoane care exercită atribuţii de autoritate publică, lipsind de efecte juridice o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. De asemenea, Curtea a reţinut şi încălcarea principiului statului drept şi principiului supremaţiei Constituţiei şi a obligativităţii respectării legilor, consacrate de art.1 alin.(3) şi (5) din Legea fundamentală. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Curtea Constituţională a României Dispoziții din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, neconstituționale 14 ianuarie 2020 În ziua de 14 ianuarie 2020, Plenul Curții Constituționale, în urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, a decis: 1. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018, sunt constituționale numai în măsura în care nu impun autorității publice contractante parcurgerea procedurii prealabile. 2. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător” din cuprinsul dispozițiilor art. 7 alin. (6), art.11 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018, precum și sintagma „data încheierii procesului-verbal de conciliere” din art.11 alin. (2) din Legea nr.554/2004 sunt neconstituționale. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Curtea Constituţională a României Dispoziții din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, neconstituționale 14 ianuarie 2020 În ziua de 14 ianuarie 2020, Plenul Curții Constituționale, în urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, a decis: 1. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018, sunt constituționale numai în măsura în care nu impun autorității publice contractante parcurgerea procedurii prealabile. 2. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător” din cuprinsul dispozițiilor art. 7 alin. (6), art.11 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018, precum și sintagma „data încheierii procesului-verbal de conciliere” din art.11 alin. (2) din Legea nr.554/2004 sunt neconstituționale. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Recurs în interesul legii Natura raporturilor juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială 26 septembrie 2016 Potrivit deciziei nr. 16 în dosarul nr.15/2016 pronunţată în şedinţa publică din 26 septembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, în consecinţă, stabileşte că: “În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1, art. 231 şi art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: Prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conţin dispoziţii specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.” Aceasta este obligatorie, potrivit art.517 alin.4 Cod procedură civilă.

Recurs în interesul legii Natura raporturilor juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială 26 septembrie 2016 Potrivit deciziei nr. 16 în dosarul nr.15/2016 pronunţată în şedinţa publică din 26 septembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, în consecinţă, stabileşte că: “În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1, art. 231 şi art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: Prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conţin dispoziţii specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.” Aceasta este obligatorie, potrivit art.517 alin.4 Cod procedură civilă.