Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Dezlegare chestiune de drept ref traficul de droguri 28 februarie 2017 Potrivit minutei nr. 3, dosar nr. 3936/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2017, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală, stabilind că: “În interpretarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată cu modificările şi completările ulterioare, săvârşirea, în aceeaşi împrejurare, a unei singure acţiuni dintre cele enumerate în alineatul (1) al acestui articol, care are ca obiect atât droguri de risc, cât şi droguri de mare risc, reprezintă o infracţiune simplă, ca formă a unităţii naturale de infracţiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.    

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Dezlegare chestiune de drept ref traficul de droguri 28 februarie 2017 Potrivit minutei nr. 3, dosar nr. 3936/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2017, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală, stabilind că: “În interpretarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată cu modificările şi completările ulterioare, săvârşirea, în aceeaşi împrejurare, a unei singure acţiuni dintre cele enumerate în alineatul (1) al acestui articol, care are ca obiect atât droguri de risc, cât şi droguri de mare risc, reprezintă o infracţiune simplă, ca formă a unităţii naturale de infracţiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.    

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Neîndeplinirea obligaţiei de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă 7 noiembrie 2016 Potrivit minutei nr. 37, în dosarul nr. 2461/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 57 alin. (5) şi (6) din Codul Muncii coroborate cu art. 211 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 62/2011, art. 35 Cod procedură civilă şi art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, în ipoteza neîndeplinirii de către părţi a obligaţiei de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă, persoana fizică care a prestat muncă pentru şi sub autoritatea celeilalte părţi are deschisă calea acţiunii în constatarea raportului de muncă şi a efectelor acestuia şi în situaţia în care respectivul raport de muncă a încetat anterior sesizării instanţei.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.  

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Neîndeplinirea obligaţiei de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă 7 noiembrie 2016 Potrivit minutei nr. 37, în dosarul nr. 2461/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 57 alin. (5) şi (6) din Codul Muncii coroborate cu art. 211 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 62/2011, art. 35 Cod procedură civilă şi art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, în ipoteza neîndeplinirii de către părţi a obligaţiei de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă, persoana fizică care a prestat muncă pentru şi sub autoritatea celeilalte părţi are deschisă calea acţiunii în constatarea raportului de muncă şi a efectelor acestuia şi în situaţia în care respectivul raport de muncă a încetat anterior sesizării instanţei.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.  

Acțiunea în constatarea stingerii obligațiilor născute din contractul de credit În situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor legii dării în plată, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor. Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.  Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.  Hotărârea pronunţată poate fi atacată cu apel , în termen de 7 zile de la comunicare. La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.

Acțiunea în constatarea stingerii obligațiilor născute din contractul de credit În situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor legii dării în plată, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor. Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.  Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.  Hotărârea pronunţată poate fi atacată cu apel , în termen de 7 zile de la comunicare. La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.

Apelul incident Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea adversă, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe. Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident rămâne fără efect. Apelul incident are următoarele caracteristici: poate fi formulat numai de către intimat şi este îndreptat împotriva părţii cu interese contrare, care are poziţia de apelant în apelul principal. În consecință, părţile cu aceleaşi interese nu pot formula apel incident una împotriva celeilalte. se exercită după împlinirea termenului de apel şi se depune odată cu întâmpinarea la apelul principal. cererea prin care se declară apelul incident trebuie să îmbrace forma scrisă şi să aibă conţinutul prevăzut de lege pentru apelul principal. prin apelul incident, intimatul trebuie să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe. are caracter accesoriu faţă de apelul principal, soarta sa depinde de apelul principal.

Apelul incident Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea adversă, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe. Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident rămâne fără efect. Apelul incident are următoarele caracteristici: poate fi formulat numai de către intimat şi este îndreptat împotriva părţii cu interese contrare, care are poziţia de apelant în apelul principal. În consecință, părţile cu aceleaşi interese nu pot formula apel incident una împotriva celeilalte. se exercită după împlinirea termenului de apel şi se depune odată cu întâmpinarea la apelul principal. cererea prin care se declară apelul incident trebuie să îmbrace forma scrisă şi să aibă conţinutul prevăzut de lege pentru apelul principal. prin apelul incident, intimatul trebuie să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe. are caracter accesoriu faţă de apelul principal, soarta sa depinde de apelul principal.

Societatea cu răspundere limitată cu unic asociat În cazul în care, într-o societate cu răspundere limitată, părţile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta are calitatea de asociat unic. O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată, iar o societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană, sub sancţiunea dizolvării societăţii. În societatea care se înfiinţează de către un asociat unic, valoarea aportului în natură va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate. În cazul societăţilor cu răspundere limitată cu asociat unic, acesta va exercita atribuţiile adunării generale a asociaţilor societăţii. Asociatul unic va consemna de îndată, în scris, orice decizie adoptată. Dacă asociatul unic este administrator, îi revin şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate. Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societăţii cu răspundere limitată al cărui asociat unic este. Contractele între societatea cu răspundere limitată şi asociatul său unic se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute. 

Societatea cu răspundere limitată cu unic asociat În cazul în care, într-o societate cu răspundere limitată, părţile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta are calitatea de asociat unic. O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată, iar o societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană, sub sancţiunea dizolvării societăţii. În societatea care se înfiinţează de către un asociat unic, valoarea aportului în natură va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate. În cazul societăţilor cu răspundere limitată cu asociat unic, acesta va exercita atribuţiile adunării generale a asociaţilor societăţii. Asociatul unic va consemna de îndată, în scris, orice decizie adoptată. Dacă asociatul unic este administrator, îi revin şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate. Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societăţii cu răspundere limitată al cărui asociat unic este. Contractele între societatea cu răspundere limitată şi asociatul său unic se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute.