Extinderea efectului suspendării Suspendarea prescripţiei poate fi invocată numai de către partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. Suspendarea nu are caracter judiciar, în sensul că nu trebuie pronunţată de organul de jurisdicţie, ci efectele acesteia se produc de drept (ope legis), în măsura în care este invocată de partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere. Dacă în cursul procesului partea adversă îi opune prescripţia extinctivă, instanţa doar va constata, la cererea titularului dreptului prescriptibil, că a operat suspendarea cursului prescripţiei extinctive şi va trece la soluţionarea cauzei în fond. În situația în care obligaţia corelativă dreptului supus prescripţiei extinctive a fost garantată de un fideiusor, suspendarea prescripţiei faţă de debitorul principal ori faţă de fideiusor produce efecte în privinţa amândurora. În cazul obligaţiilor indivizibile, suspendarea prescripţiei faţă de unul dintre creditori sau, după caz, debitori produce efecte şi faţă de ceilalţi. În cazul obligaţiilor solidare, suspendarea prescripţiei în folosul unuia dintre creditorii solidari poate fi invocată şi de către ceilalţi creditori solidari, iar suspendarea prescripţiei faţă de unul dintre debitorii solidari produce efecte şi faţă de ceilalţi codebitori.
Extinderea efectului suspendării Suspendarea prescripţiei poate fi invocată numai de către partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. Suspendarea nu are caracter judiciar, în sensul că nu trebuie pronunţată de organul de jurisdicţie, ci efectele acesteia se produc de drept (ope legis), în măsura în care este invocată de partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere. Dacă în cursul procesului partea adversă îi opune prescripţia extinctivă, instanţa doar va constata, la cererea titularului dreptului prescriptibil, că a operat suspendarea cursului prescripţiei extinctive şi va trece la soluţionarea cauzei în fond. În situația în care obligaţia corelativă dreptului supus prescripţiei extinctive a fost garantată de un fideiusor, suspendarea prescripţiei faţă de debitorul principal ori faţă de fideiusor produce efecte în privinţa amândurora. În cazul obligaţiilor indivizibile, suspendarea prescripţiei faţă de unul dintre creditori sau, după caz, debitori produce efecte şi faţă de ceilalţi. În cazul obligaţiilor solidare, suspendarea prescripţiei în folosul unuia dintre creditorii solidari poate fi invocată şi de către ceilalţi creditori solidari, iar suspendarea prescripţiei faţă de unul dintre debitorii solidari produce efecte şi faţă de ceilalţi codebitori.
Regimul juridic Termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel. Prima excepție de la această regulă vizează forţa majoră existentă la data la care ar fi trebuit să înceapă curgerea termenului de decădere și care amână începutul termenului până la data încetării forţei majore. Forţa majoră care apare în timpul curgerii termenului de decădere are ca efect suspendarea acestuia, termenul reluându-şi cursul de la data încetării forţei majore. Dacă, însă, după reluarea cursului, ar rămâne mai puţin de 5 zile din termenul de decădere, atunci acesta se împlineşte după 5 zile de la data când suspendarea a încetat. A doua excepție de la această regulă se referă la întreruprea termenului de decădere în situația în care realizarea dreptului subiectiv presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie și are loc pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere. Dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei se aplică în mod cporespunzător. Aceste două excepţii se aplică oricărui termen de decădere. Pentru anumite termene de decădere pot exista şi alte excepţii. Momentul împlinirii termenului de decădere se determină prin aplicarea regulilor prevăzute la împlinirea prescripţiei extinctive .
Regimul juridic Termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel. Prima excepție de la această regulă vizează forţa majoră existentă la data la care ar fi trebuit să înceapă curgerea termenului de decădere și care amână începutul termenului până la data încetării forţei majore. Forţa majoră care apare în timpul curgerii termenului de decădere are ca efect suspendarea acestuia, termenul reluându-şi cursul de la data încetării forţei majore. Dacă, însă, după reluarea cursului, ar rămâne mai puţin de 5 zile din termenul de decădere, atunci acesta se împlineşte după 5 zile de la data când suspendarea a încetat. A doua excepție de la această regulă se referă la întreruprea termenului de decădere în situația în care realizarea dreptului subiectiv presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie și are loc pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere. Dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei se aplică în mod cporespunzător. Aceste două excepţii se aplică oricărui termen de decădere. Pentru anumite termene de decădere pot exista şi alte excepţii. Momentul împlinirii termenului de decădere se determină prin aplicarea regulilor prevăzute la împlinirea prescripţiei extinctive .
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Dezlegarea unor chestiuni de drept privind infracțiunea de spălare a banilor 8 iunie 2016 Potrivit minutei nr. 16, dosar nr. 1624/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2016, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba-Iulia – Secţia Penală, stabilind că: “1. Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor. 2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile. 3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Dezlegarea unor chestiuni de drept privind infracțiunea de spălare a banilor 8 iunie 2016 Potrivit minutei nr. 16, dosar nr. 1624/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2016, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba-Iulia – Secţia Penală, stabilind că: “1. Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor. 2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile. 3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Obligaţiunile Obligaţiunile sunt titluri de credit emise de societate în schimbul sumelor de bani împrumutate. Ele încorporează îndatorirea societăţii de a rambursa aceste sume şi de a plăti dobânzile aferente. Valoarea nominală a unei obligaţiuni nu poate fi mai mică de 2,5 lei. Valoarea nominală a obligaţiunilor convertibile în acţiuni va trebui să fie egală cu cea a acţiunilor. Obligaţiunile din aceeaşi emisiune trebuie să fie de o valoare egală şi acordă posesorilor lor drepturi egale. Valoarea obligaţiunilor subscrise trebuie să fie integral vărsată. Obligaţiunile pot fi emise în formă materială, pe suport hârtie, sau în formă dematerializată, prin înscriere în cont. Subscripţia obligaţiunilor va fi făcută pe exemplarele prospectului de emisiune. Titlurile obligaţiunilor trebuie să cuprindă datele prevăzute în legislaţia pieţei de capital şi trebuie semnate, conform legii. Obligaţiunile se rambursează de societatea emitentă la scadenţă. Înainte de scadenţă, obligaţiunile din aceeaşi emisiune şi cu aceeaşi valoare pot fi rambursate, prin tragere la sorţi, la o sumă superioară valorii lor nominale, stabilită de societate şi anunţată public cu cel puţin 15 zile înainte de data tragerii la sorţi. Obligaţiunile convertibile pot fi preschimbate în acţiuni ale societăţii emitente, în condiţiile stabilite în prospectul de ofertă publică.
Obligaţiunile Obligaţiunile sunt titluri de credit emise de societate în schimbul sumelor de bani împrumutate. Ele încorporează îndatorirea societăţii de a rambursa aceste sume şi de a plăti dobânzile aferente. Valoarea nominală a unei obligaţiuni nu poate fi mai mică de 2,5 lei. Valoarea nominală a obligaţiunilor convertibile în acţiuni va trebui să fie egală cu cea a acţiunilor. Obligaţiunile din aceeaşi emisiune trebuie să fie de o valoare egală şi acordă posesorilor lor drepturi egale. Valoarea obligaţiunilor subscrise trebuie să fie integral vărsată. Obligaţiunile pot fi emise în formă materială, pe suport hârtie, sau în formă dematerializată, prin înscriere în cont. Subscripţia obligaţiunilor va fi făcută pe exemplarele prospectului de emisiune. Titlurile obligaţiunilor trebuie să cuprindă datele prevăzute în legislaţia pieţei de capital şi trebuie semnate, conform legii. Obligaţiunile se rambursează de societatea emitentă la scadenţă. Înainte de scadenţă, obligaţiunile din aceeaşi emisiune şi cu aceeaşi valoare pot fi rambursate, prin tragere la sorţi, la o sumă superioară valorii lor nominale, stabilită de societate şi anunţată public cu cel puţin 15 zile înainte de data tragerii la sorţi. Obligaţiunile convertibile pot fi preschimbate în acţiuni ale societăţii emitente, în condiţiile stabilite în prospectul de ofertă publică.
Modalitățile reparaţiei Modalităţile reparaţiei sunt concepute de lege în raport cu natura defectului, cu felul produsului şi cu timpul la care se constată defectul. Acestea nu cuprind numai despăgubirea propriu-zisă, pentru o pierdere netă înregistrată de către consumator. Reparaţia trebuie să satisfacă, în primul rând, ideea de repetiţie a execuţiei conforme calitativ cu standardele, caracteristicile garantate ale produsului şi cu clauzele contractului dintre distribuitor/vânzător şi consumator. În această concepţie, reparaţia se realizează în trepte, fără să fie exclusă cumularea modalităţilor ei, acestea urmându-se astfel: remedierea produsului sau a serviciului, înlocuirea produsului sau a serviciului, restituirea plăţilor făcute de consumator şi plata despăgubirii pentru celelalte pierderi încercate de consumator şi datorate defectelor produsului sau ale serviciului. O regulă comună a reparaţiei este independenţa exerciţiului modalităţilor ei, atât pentru produsul sau serviciul iniţial, cât şi pentru produsul sau serviciul rezultat din remediere sau care a fost furnizat consumatorului prin înlocuire. Un efect direct al reclamaţiei de neconformitate/de calitate, sub rezerva firească de a nu se putea imputa consumatorului apariţia deficienţelor, este prelungirea termenului de garanţie cu timpul scurs între data înregistrării/facerii reclamaţiei şi data predării produsului sau a serviciului remediat către consumator.
Modalitățile reparaţiei Modalităţile reparaţiei sunt concepute de lege în raport cu natura defectului, cu felul produsului şi cu timpul la care se constată defectul. Acestea nu cuprind numai despăgubirea propriu-zisă, pentru o pierdere netă înregistrată de către consumator. Reparaţia trebuie să satisfacă, în primul rând, ideea de repetiţie a execuţiei conforme calitativ cu standardele, caracteristicile garantate ale produsului şi cu clauzele contractului dintre distribuitor/vânzător şi consumator. În această concepţie, reparaţia se realizează în trepte, fără să fie exclusă cumularea modalităţilor ei, acestea urmându-se astfel: remedierea produsului sau a serviciului, înlocuirea produsului sau a serviciului, restituirea plăţilor făcute de consumator şi plata despăgubirii pentru celelalte pierderi încercate de consumator şi datorate defectelor produsului sau ale serviciului. O regulă comună a reparaţiei este independenţa exerciţiului modalităţilor ei, atât pentru produsul sau serviciul iniţial, cât şi pentru produsul sau serviciul rezultat din remediere sau care a fost furnizat consumatorului prin înlocuire. Un efect direct al reclamaţiei de neconformitate/de calitate, sub rezerva firească de a nu se putea imputa consumatorului apariţia deficienţelor, este prelungirea termenului de garanţie cu timpul scurs între data înregistrării/facerii reclamaţiei şi data predării produsului sau a serviciului remediat către consumator.
