Beneficiarii procedurii Poate recurge la procedura de concordat preventiv orice debitor în dificultate financiară, cu următoarele excepţii: dacă în cei 3 ani anteriori ofertei de concordat preventiv debitorul a mai beneficiat de un concordat preventiv care a eşuat dacă debitorul şi/sau acţionarii/asociaţii/asociaţii comanditari care deţin controlul debitorului sau administratorii/directorii acestuia au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului, de corupţie şi de serviciu, de fals, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, Legea nr. 31/1990, Legea contabilităţii nr. 82/1991, Legea concurenţei nr. 21/1996, Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, Codul fiscal, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi infracţiunile prevăzute de Legea nr. 85/2014 în ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii. Această prevedere nu se aplică titularilor acţiunilor la purtător. dacă s-a dispus suportarea unei părţi a pasivului debitorului de către membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere ale debitorului pentru ajungerea acestuia în stare de insolvenţă.
Beneficiarii procedurii Poate recurge la procedura de concordat preventiv orice debitor în dificultate financiară, cu următoarele excepţii: dacă în cei 3 ani anteriori ofertei de concordat preventiv debitorul a mai beneficiat de un concordat preventiv care a eşuat dacă debitorul şi/sau acţionarii/asociaţii/asociaţii comanditari care deţin controlul debitorului sau administratorii/directorii acestuia au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului, de corupţie şi de serviciu, de fals, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, Legea nr. 31/1990, Legea contabilităţii nr. 82/1991, Legea concurenţei nr. 21/1996, Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, Codul fiscal, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi infracţiunile prevăzute de Legea nr. 85/2014 în ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii. Această prevedere nu se aplică titularilor acţiunilor la purtător. dacă s-a dispus suportarea unei părţi a pasivului debitorului de către membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere ale debitorului pentru ajungerea acestuia în stare de insolvenţă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Distincţie între reîncadrare, potrivit Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice şi plata efectivă a drepturilor salariale 19 octombrie 2015 Potrivit minutei nr. 32, în dosarul nr. 1329/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “În raport de prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale şi de cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prevederile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincţie între reîncadrare, potrivit Legii-cadru de salarizare şi plata efectivă a drepturilor salariale. Plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Distincţie între reîncadrare, potrivit Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice şi plata efectivă a drepturilor salariale 19 octombrie 2015 Potrivit minutei nr. 32, în dosarul nr. 1329/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “În raport de prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale şi de cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prevederile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincţie între reîncadrare, potrivit Legii-cadru de salarizare şi plata efectivă a drepturilor salariale. Plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Curtea Constituţională a României Prevederile art. 31 alin. (7) din Legea nr. 359/2004, neconstituționale 28 mai 2019 Prevederile art. 31 alin. (7) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, neconstituționale În ziua de 28 mai 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (7) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, forma în vigoare anterioară modificării prin Legea nr.360/2006. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „Bunurile rămase în patrimoniul persoanei juridice după radierea acesteia din registrul comerţului, în condiţiile alin. (5) şi (6), se consideră bunuri abandonate.” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că art. 31 alin. (7) din Legea nr. 359/2004, forma anterioară modificării prin Legea nr. 360/2006, este neconstituțional. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Curtea Constituţională a României Prevederile art. 31 alin. (7) din Legea nr. 359/2004, neconstituționale 28 mai 2019 Prevederile art. 31 alin. (7) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, neconstituționale În ziua de 28 mai 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (7) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, forma în vigoare anterioară modificării prin Legea nr.360/2006. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „Bunurile rămase în patrimoniul persoanei juridice după radierea acesteia din registrul comerţului, în condiţiile alin. (5) şi (6), se consideră bunuri abandonate.” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că art. 31 alin. (7) din Legea nr. 359/2004, forma anterioară modificării prin Legea nr. 360/2006, este neconstituțional. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Completarea art. 139 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii La data de 3 aprilie 2020 s-a publicat în M. Of. nr. 280/2020, Legea nr. 37/2020 pentru completarea art. 139 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și a art. 94 din Legea educației naționale nr. 1/2011 4 aprilie 2020 La data de 3 aprilie 2020 s-a publicat în M. Of. nr. 280/2020, Legea nr. 37/2020 pentru completarea art. 139 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și a art. 94 din Legea educației naționale nr. 1/2011 Potrivit Legii nr. 37/2020, la art. 139 din Codul Muncii se introduc 2 noi alineate, alin. (2^1), respectiv alin. (3^1) cu urmatorul cuprins: “(2^1) Pentru salariații care aparțin de un cult religios legal, creștin, zilele libere pentru Vinerea Mare - ultima zi de vineri înaintea Paștelui, prima și a doua zi de Paști, prima și a doua zi de Rusalii se acordă în funcție de data la care sunt celebrate de acel cult.” (3^1) Salariații care au beneficiat de zilele libere pentru Vinerea Mare - ultima zi de vineri înaintea Paștelui, prima și a doua zi de Paști, prima și a doua zi de Rusalii, atât la datele stabilite pentru cultul religios legal, creștin, de care aparțin, cât și pentru alt cult creștin, vor recupera zilele libere suplimentare pe baza unui program stabilit de angajator.
Completarea art. 139 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii La data de 3 aprilie 2020 s-a publicat în M. Of. nr. 280/2020, Legea nr. 37/2020 pentru completarea art. 139 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și a art. 94 din Legea educației naționale nr. 1/2011 4 aprilie 2020 La data de 3 aprilie 2020 s-a publicat în M. Of. nr. 280/2020, Legea nr. 37/2020 pentru completarea art. 139 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și a art. 94 din Legea educației naționale nr. 1/2011 Potrivit Legii nr. 37/2020, la art. 139 din Codul Muncii se introduc 2 noi alineate, alin. (2^1), respectiv alin. (3^1) cu urmatorul cuprins: “(2^1) Pentru salariații care aparțin de un cult religios legal, creștin, zilele libere pentru Vinerea Mare - ultima zi de vineri înaintea Paștelui, prima și a doua zi de Paști, prima și a doua zi de Rusalii se acordă în funcție de data la care sunt celebrate de acel cult.” (3^1) Salariații care au beneficiat de zilele libere pentru Vinerea Mare - ultima zi de vineri înaintea Paștelui, prima și a doua zi de Paști, prima și a doua zi de Rusalii, atât la datele stabilite pentru cultul religios legal, creștin, de care aparțin, cât și pentru alt cult creștin, vor recupera zilele libere suplimentare pe baza unui program stabilit de angajator.
Curtea Constituţională a României. Legea privind modificarea și completarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali În ziua de 20 ianuarie 2016, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor s-a întrunit pentru a soluţiona, în cadrul controlului anterior promulgării 20 ianuarie 2016 În ziua de 20 ianuarie 2016, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor s-a întrunit pentru a soluţiona, în cadrul controlului anterior promulgării, obiecția de neconstituționalitate a Legii privind modificarea și completarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali, obiecție formulată de Guvernul României. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii privind modificarea și completarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali sunt neconstituţionale. Curtea a reţinut că legea contravine art.1 alin.(5) din Constituţie, întrucât normele pe care le reglementează nu îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate cu privire la „indemnizaţia pentru limită de vârstă”, sub aspectul naturii juridice a acestei instituţii, al sferei beneficiarilor săi şi al modului de acordare a dreptului. De asemenea, Curtea a constatat că legea a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art.16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, precum şi a celor ale art.138 alin.(5) care consacră interdicţia aprobării cheltuielilor bugetare fără stabilirea sursei de finanţare. Decizia este definitivă şi general obligatorie.
Curtea Constituţională a României. Legea privind modificarea și completarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali În ziua de 20 ianuarie 2016, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor s-a întrunit pentru a soluţiona, în cadrul controlului anterior promulgării 20 ianuarie 2016 În ziua de 20 ianuarie 2016, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor s-a întrunit pentru a soluţiona, în cadrul controlului anterior promulgării, obiecția de neconstituționalitate a Legii privind modificarea și completarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali, obiecție formulată de Guvernul României. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii privind modificarea și completarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali sunt neconstituţionale. Curtea a reţinut că legea contravine art.1 alin.(5) din Constituţie, întrucât normele pe care le reglementează nu îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate cu privire la „indemnizaţia pentru limită de vârstă”, sub aspectul naturii juridice a acestei instituţii, al sferei beneficiarilor săi şi al modului de acordare a dreptului. De asemenea, Curtea a constatat că legea a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art.16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, precum şi a celor ale art.138 alin.(5) care consacră interdicţia aprobării cheltuielilor bugetare fără stabilirea sursei de finanţare. Decizia este definitivă şi general obligatorie.
