Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, publicată în M. Of. 19 iulie 2019 În M. Of nr. 589/2019 din data de 18.07.2019 a fost publicată Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Noua legea are drept obiectiv transpunerea în legislația noastră a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului. În consecință, prin Legea nr. 129/2019 se instituie cadrul naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului. Legea stabilește entităţile raportoare care au obligaţia de a transmite Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) rapoarte pentru tranzacţiile suspecte. Limita pentru raportarea tranzacţiilor în numerar este de 10.000 euro. Entitățile raportoare au obligația de a raporta toate transferurile de fonduri a căror limită minimă este de 2.000 euro. Aceleași entități pot aplica măsuri simplificate de cunoaştere a clientelei pentru clienţii încadraţi la un grad de risc redus. Odată cu aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei, enitățile raportoare vor avea obligația de a de a păstra în format letric sau în format electronic toate înregistrările obţinute prin aplicarea acestor măsuri. Toate societățile înregistrate în registrul comerțului au obligația să depună o declarație privind datele de identificare ale beneficiarilor reali, în 12 luni de la intrarea în vigoare a legii. Nedepunerea acestei declarații va fi sancționată contravențional cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei. Începând cu data de 21.07.2019, data intrării în vigoare a legii, este interzisă emiterea de noi acţiuni la purtător şi efectuarea de operaţiuni cu acţiunile la purtător existente. Acţiunile la purtător emise anterior intrării în vigoare a legii trebuie convertite în acţiuni nominative. Deţinătorii cu orice titlu de acţiuni la purtător le vor depune la sediul societăţii emitente în termen de 18 luni de la data de 21.07.2019, data intrării în vigoare a legii. Acțiunile nedepuse în acest termen vor fi anulate de drept. Persoanele juridice care încalcă prevederile legii pot fi sancționate cu avertisment sau amendă de la 25.000 lei până la 150.000 lei, limita superioară fiind majorată cu 10% din veniturile totale raportate în anul fiscal anterior săvârșirii faptei. Sancţiunile şi măsurile pot fi aplicate membrilor organului de conducere şi altor persoane fizice care sunt responsabile de încălcarea legii.

Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, publicată în M. Of. 19 iulie 2019 În M. Of nr. 589/2019 din data de 18.07.2019 a fost publicată Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Noua legea are drept obiectiv transpunerea în legislația noastră a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului. În consecință, prin Legea nr. 129/2019 se instituie cadrul naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului. Legea stabilește entităţile raportoare care au obligaţia de a transmite Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) rapoarte pentru tranzacţiile suspecte. Limita pentru raportarea tranzacţiilor în numerar este de 10.000 euro. Entitățile raportoare au obligația de a raporta toate transferurile de fonduri a căror limită minimă este de 2.000 euro. Aceleași entități pot aplica măsuri simplificate de cunoaştere a clientelei pentru clienţii încadraţi la un grad de risc redus. Odată cu aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei, enitățile raportoare vor avea obligația de a de a păstra în format letric sau în format electronic toate înregistrările obţinute prin aplicarea acestor măsuri. Toate societățile înregistrate în registrul comerțului au obligația să depună o declarație privind datele de identificare ale beneficiarilor reali, în 12 luni de la intrarea în vigoare a legii. Nedepunerea acestei declarații va fi sancționată contravențional cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei. Începând cu data de 21.07.2019, data intrării în vigoare a legii, este interzisă emiterea de noi acţiuni la purtător şi efectuarea de operaţiuni cu acţiunile la purtător existente. Acţiunile la purtător emise anterior intrării în vigoare a legii trebuie convertite în acţiuni nominative. Deţinătorii cu orice titlu de acţiuni la purtător le vor depune la sediul societăţii emitente în termen de 18 luni de la data de 21.07.2019, data intrării în vigoare a legii. Acțiunile nedepuse în acest termen vor fi anulate de drept. Persoanele juridice care încalcă prevederile legii pot fi sancționate cu avertisment sau amendă de la 25.000 lei până la 150.000 lei, limita superioară fiind majorată cu 10% din veniturile totale raportate în anul fiscal anterior săvârșirii faptei. Sancţiunile şi măsurile pot fi aplicate membrilor organului de conducere şi altor persoane fizice care sunt responsabile de încălcarea legii.

Curtea Constituţională a României Sintagmă din Legea privind securitatea naţională, neconstituțională 6 decembrie 2018 În ziua de 6 decembrie 2018, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a sintagmei „ori altor asemenea interese ale ţării" cuprinsă în dispoziţiile art.3 lit.f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României şi a celor ale art.4 alin. (2) din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: - Art.3 lit. f) din Legea nr.51/1991: „ Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele: [...] f) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale. "; - Art.4 alin. (2) din Legea nr.255/2013: „Nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii noi poate fi invocată numai în condiţiile Codului de procedură penală. " În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „ori altor asemenea interese ale țării” cuprinsă în art.3 lit. f) din Legea nr.51/1991 privind securitatea națională a României este neconstituțională. Cu unanimitate de voturi a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 alin. (2) din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale. În motivarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a constatat că sintagma „ori altor asemenea interese ale țării” încalcă prevederile constituționale cuprinse în art.1 alin. (5) care consacră principiul legalității – în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii, art.26 referitor la viața privată și art.53 care reglementează condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Curtea Constituţională a României Sintagmă din Legea privind securitatea naţională, neconstituțională 6 decembrie 2018 În ziua de 6 decembrie 2018, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a sintagmei „ori altor asemenea interese ale ţării" cuprinsă în dispoziţiile art.3 lit.f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României şi a celor ale art.4 alin. (2) din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: - Art.3 lit. f) din Legea nr.51/1991: „ Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele: [...] f) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale. "; - Art.4 alin. (2) din Legea nr.255/2013: „Nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii noi poate fi invocată numai în condiţiile Codului de procedură penală. " În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „ori altor asemenea interese ale țării” cuprinsă în art.3 lit. f) din Legea nr.51/1991 privind securitatea națională a României este neconstituțională. Cu unanimitate de voturi a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 alin. (2) din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale. În motivarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a constatat că sintagma „ori altor asemenea interese ale țării” încalcă prevederile constituționale cuprinse în art.1 alin. (5) care consacră principiul legalității – în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii, art.26 referitor la viața privată și art.53 care reglementează condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Recurs în interesul legii Sumele compensatorii cuvenite persoanelor care au dobândit titlul de doctor 21 noiembrie 2016 Potrivit deciziei nr. 21 în dosarul nr.20/2016 pronunţată în şedinţa publică din 21 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă, stabileşte că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi art. 8 din Anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009." Aceasta este obligatorie, potrivit art.517 alin.4 Cod procedură civilă.

Recurs în interesul legii Sumele compensatorii cuvenite persoanelor care au dobândit titlul de doctor 21 noiembrie 2016 Potrivit deciziei nr. 21 în dosarul nr.20/2016 pronunţată în şedinţa publică din 21 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă, stabileşte că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi art. 8 din Anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009." Aceasta este obligatorie, potrivit art.517 alin.4 Cod procedură civilă.

Modificarea Legii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie În M. Of. al României nr. 979 din data de 30 decembrie 2015 a fost publicată Legea nr. 351/2015 privind modificarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. 20 ianuarie 2016 În M. Of. al României nr. 979 din data de 30 decembrie 2015 a fost publicată Legea nr. 351/2015 privind modificarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Persoanele agresate fizic de către un membru al familiei pot cere instanţei emiterea unui ordin de protecţie. Potrivit modificărilor aduse prin noua lege, cererile pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă de urgenţă şi, în orice situaţie, soluţionarea acestora nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii. Cererile se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie.

Modificarea Legii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie În M. Of. al României nr. 979 din data de 30 decembrie 2015 a fost publicată Legea nr. 351/2015 privind modificarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. 20 ianuarie 2016 În M. Of. al României nr. 979 din data de 30 decembrie 2015 a fost publicată Legea nr. 351/2015 privind modificarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Persoanele agresate fizic de către un membru al familiei pot cere instanţei emiterea unui ordin de protecţie. Potrivit modificărilor aduse prin noua lege, cererile pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă de urgenţă şi, în orice situaţie, soluţionarea acestora nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii. Cererile se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie.

Recurs în interesul legii – Accesarea frauduloasă de fonduri Potrivit deciziei nr. 4 în dosarul nr. 2/2016 pronunţată în şedinţa publică din 4 aprilie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Ju 4 aprilie 2016 Potrivit deciziei nr. 4 în dosarul nr. 2/2016 pronunţată în şedinţa publică din 4 aprilie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecință: “În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) din Codul penal de la 1969, respectiv art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 306 din Codul penal, stabileşte că: Fapta de a folosi, în cadrul autorităţii contractante, printr-o acţiune a autorului, documente ori declaraţii inexacte, ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi de fonduri din bugetul naţional întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii unice prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Recurs în interesul legii – Accesarea frauduloasă de fonduri Potrivit deciziei nr. 4 în dosarul nr. 2/2016 pronunţată în şedinţa publică din 4 aprilie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Ju 4 aprilie 2016 Potrivit deciziei nr. 4 în dosarul nr. 2/2016 pronunţată în şedinţa publică din 4 aprilie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecință: “În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) din Codul penal de la 1969, respectiv art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 306 din Codul penal, stabileşte că: Fapta de a folosi, în cadrul autorităţii contractante, printr-o acţiune a autorului, documente ori declaraţii inexacte, ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi de fonduri din bugetul naţional întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii unice prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.