Schimbări privind activitatea Oficiului Național al Registrului Comerțului Prin O.U.G. nr. 70/2020 a fost prelungit termenul de depunere a declarației privind beneficiarul real 19 mai 2020 La data de 14.05.2020 a fost publicată în M. Of. nr. 394/2020 O.U.G. nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15.05.2020, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea și completarea Legii nr. 277/2015 privind Codul Fiscal, a Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și a altor acte normative. Prin O.U.G. nr. 70/2020 a fost prelungit termenul de depunere a declarației privind beneficiarul real prevăzut de Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanțării terorismului până la data de 01.11.2020 . Pe o perioadă de 6 luni de la data încetării stării de urgenţă, și anume începând cu data de 15.05.2020, au fost stabilite următoarele modificări privind: 1.     Activitatea Oficiului Național al Registrului Comerțului Activitatea ONRC se derulează în principal prin mijloace electronice şi prin corespondență. Activitatea de lucru cu publicul la ghișeele instituției se derulează pe parcursul unui program de lucru de 4 ore, fracționat în două intervale orare. 2.     Semnarea și transmiterea declarațiilor pe proprie răspundere. Declarațiile pe proprie răspundere care se anexează la cererea de înregistrare sau alte cereri pot avea: ·      formă electronică, ·      formă de înscris sub semnătură privată, ·      în formă autentică, certificată de avocat, ·      pot fi date la ONRC şi pot fi transmise la ONRC fără nicio altă formalitate, prin mijloace electronice, cu semnătură electronică sau prin servicii de poștă şi curier. 3.     Specimenul de semnătură Specimenul de semnătură, acolo unde legea prevede, se transmite la ONRC: -      legalizat de notarul public, -      sub forma unui înscris sub semnătură privată, fără nicio altă formalitate, -      certificat de avocat, -      poate fi dat la ONRC.

Schimbări privind activitatea Oficiului Național al Registrului Comerțului Prin O.U.G. nr. 70/2020 a fost prelungit termenul de depunere a declarației privind beneficiarul real 19 mai 2020 La data de 14.05.2020 a fost publicată în M. Of. nr. 394/2020 O.U.G. nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15.05.2020, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea și completarea Legii nr. 277/2015 privind Codul Fiscal, a Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și a altor acte normative. Prin O.U.G. nr. 70/2020 a fost prelungit termenul de depunere a declarației privind beneficiarul real prevăzut de Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanțării terorismului până la data de 01.11.2020 . Pe o perioadă de 6 luni de la data încetării stării de urgenţă, și anume începând cu data de 15.05.2020, au fost stabilite următoarele modificări privind: 1.     Activitatea Oficiului Național al Registrului Comerțului Activitatea ONRC se derulează în principal prin mijloace electronice şi prin corespondență. Activitatea de lucru cu publicul la ghișeele instituției se derulează pe parcursul unui program de lucru de 4 ore, fracționat în două intervale orare. 2.     Semnarea și transmiterea declarațiilor pe proprie răspundere. Declarațiile pe proprie răspundere care se anexează la cererea de înregistrare sau alte cereri pot avea: ·      formă electronică, ·      formă de înscris sub semnătură privată, ·      în formă autentică, certificată de avocat, ·      pot fi date la ONRC şi pot fi transmise la ONRC fără nicio altă formalitate, prin mijloace electronice, cu semnătură electronică sau prin servicii de poștă şi curier. 3.     Specimenul de semnătură Specimenul de semnătură, acolo unde legea prevede, se transmite la ONRC: -      legalizat de notarul public, -      sub forma unui înscris sub semnătură privată, fără nicio altă formalitate, -      certificat de avocat, -      poate fi dat la ONRC.

Curtea Constituţională a României. Stabilirea limitei de vârstă până la care biochimiștii din sistemul sanitar pot continua activitatea profesională În ziua de 17 martie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr.460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist 17 martie 2016 În ziua de 17 martie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr.460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România, care au următorul conținut: „Biochimiştii, biologii şi chimiştii din sistemul sanitar, care au titlul de doctor în ştiinţe şi care îndeplinesc condiţiile privind vârsta standard de pensionare, pot continua activitatea profesională, la cerere, până la vârsta de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii, prin prelungiri anuale, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1), numai cu acordul angajatorului.“ În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagmele „care au titlul de doctor în ştiinţe” şi „până la vârsta de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii”, cuprinse în art.6 din Legea nr.460/2003, sunt constituţionale în măsura în care se aplică doar biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor din sistemul sanitar care solicită continuarea activităţii profesionale în unităţile sanitare publice. Curtea a reţinut că impunerea prin lege pentru biochimiştii, biologii sau chimiştii din sistemul medical a condiţiei de deţinere a titlului de doctor în ştiinţe pentru continuarea, după împlinirea vârstei standard de pensionare, a activităţii profesionale în unităţi sanitare private, precum şi stabilirea unor limite de vârstă până la care aceştia pot continua activitatea reprezintă limitări ale libertăţii de exercitare a profesiei, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă, ceea ce conduce la încălcarea dispoziţiilor art.41 alin.(1) din Constituţie. Decizia este definitivă și general obligatorie. 

Curtea Constituţională a României. Stabilirea limitei de vârstă până la care biochimiștii din sistemul sanitar pot continua activitatea profesională În ziua de 17 martie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr.460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist 17 martie 2016 În ziua de 17 martie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr.460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România, care au următorul conținut: „Biochimiştii, biologii şi chimiştii din sistemul sanitar, care au titlul de doctor în ştiinţe şi care îndeplinesc condiţiile privind vârsta standard de pensionare, pot continua activitatea profesională, la cerere, până la vârsta de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii, prin prelungiri anuale, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1), numai cu acordul angajatorului.“ În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagmele „care au titlul de doctor în ştiinţe” şi „până la vârsta de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii”, cuprinse în art.6 din Legea nr.460/2003, sunt constituţionale în măsura în care se aplică doar biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor din sistemul sanitar care solicită continuarea activităţii profesionale în unităţile sanitare publice. Curtea a reţinut că impunerea prin lege pentru biochimiştii, biologii sau chimiştii din sistemul medical a condiţiei de deţinere a titlului de doctor în ştiinţe pentru continuarea, după împlinirea vârstei standard de pensionare, a activităţii profesionale în unităţi sanitare private, precum şi stabilirea unor limite de vârstă până la care aceştia pot continua activitatea reprezintă limitări ale libertăţii de exercitare a profesiei, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă, ceea ce conduce la încălcarea dispoziţiilor art.41 alin.(1) din Constituţie. Decizia este definitivă și general obligatorie. 

Modificări ale legislației în domeniul protecției consumatorilor În M. Of. nr. 654 din 28 august 2015 a fost publicată Ordonanţa nr. 37/2015 pentru modificarea unor acte normative din domeniul protectiei consumatorilor, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi Legea nr. 363/2007 pr 1 octombrie 2015 În M. Of. nr. 654 din 28 august 2015 a fost publicată Ordonanţa nr. 37/2015 pentru modificarea unor acte normative din domeniul protectiei consumatorilor, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor. Potrivit noilor reglementări, se modifică, în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992, definiţia „declaraţiei de conformitate”, care reprezintă declaraţia făcută de către un producător, prin care acesta informează, pe propria răspundere, despre faptul că un produs respectă cerinţele prevăzute de legislaţia aplicabilă în domeniu, iar definiţia termenului „practici comerciale abuzive şi/sau incorecte” a fost eliminată. În ceea ce priveşte Legea nr. 363/2007 se modifică art. 4 alin. 1 potrivit căruia, pentru ca o practică comercială să fie incorectă, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute la lit. a şi b ale aceluiaşi articol. Totodată se modifică şi art. 15 ale aceleiaşi Legi nr. 363/2007, potrivit căruia utilizarea de către comercianţi a unor practici comerciale incorecte este interzisă, constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, pentru utilizarea practicilor comerciale incorecte definite la art. 4 alin. (1) şi (2); b) cu amendă de la 5.000 lei la 100.000 lei, pentru utilizarea practicilor comerciale înşelătoare definite la art. 6 şi 7, precum şi pentru utilizarea oricăreia dintre practicile enumerate în anexa nr. 1 la paragraful «Practici comerciale înşelătoare»; c) cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, pentru utilizarea practicilor comerciale agresive definite la art. 8 şi 9, precum şi pentru utilizarea oricăreia dintre practicile enumerate în anexa nr. 1 la paragraful «Practici comerciale agresive».

Modificări ale legislației în domeniul protecției consumatorilor În M. Of. nr. 654 din 28 august 2015 a fost publicată Ordonanţa nr. 37/2015 pentru modificarea unor acte normative din domeniul protectiei consumatorilor, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi Legea nr. 363/2007 pr 1 octombrie 2015 În M. Of. nr. 654 din 28 august 2015 a fost publicată Ordonanţa nr. 37/2015 pentru modificarea unor acte normative din domeniul protectiei consumatorilor, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor. Potrivit noilor reglementări, se modifică, în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992, definiţia „declaraţiei de conformitate”, care reprezintă declaraţia făcută de către un producător, prin care acesta informează, pe propria răspundere, despre faptul că un produs respectă cerinţele prevăzute de legislaţia aplicabilă în domeniu, iar definiţia termenului „practici comerciale abuzive şi/sau incorecte” a fost eliminată. În ceea ce priveşte Legea nr. 363/2007 se modifică art. 4 alin. 1 potrivit căruia, pentru ca o practică comercială să fie incorectă, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute la lit. a şi b ale aceluiaşi articol. Totodată se modifică şi art. 15 ale aceleiaşi Legi nr. 363/2007, potrivit căruia utilizarea de către comercianţi a unor practici comerciale incorecte este interzisă, constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, pentru utilizarea practicilor comerciale incorecte definite la art. 4 alin. (1) şi (2); b) cu amendă de la 5.000 lei la 100.000 lei, pentru utilizarea practicilor comerciale înşelătoare definite la art. 6 şi 7, precum şi pentru utilizarea oricăreia dintre practicile enumerate în anexa nr. 1 la paragraful «Practici comerciale înşelătoare»; c) cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, pentru utilizarea practicilor comerciale agresive definite la art. 8 şi 9, precum şi pentru utilizarea oricăreia dintre practicile enumerate în anexa nr. 1 la paragraful «Practici comerciale agresive».

Curtea Constituţională a României Prevederi din Codul de procedură fiscală, neconstituționale 29 ianuarie 2019 În ziua de e 29 ianuarie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.233 1 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale art.350 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Dispozițiile criticate au următorul conținut: Art. 350 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscal: (1) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situații de fapt și este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul A.N.A.F. efectuează controale fiscale. (2) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată A.N.A.F. efectuarea de controale fiscale, conform obiectivelor stabilite. (3) Rezultatul controalelor prevăzute la alin. (1) și (2) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanță fiscală în sensul prezentului cod.   Art.233 1 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscal: (1) În situaţia în care sunt date sau indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârşirea unor infracţiuni ce vizează bunuri prevăzute la art. 135 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ce intră în sfera de aplicare a accizei, organele de urmărire penală pot efectua activităţi de constatare, cercetare şi conservare de probe. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) organele de urmărire penală solicită de îndată organelor cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale conform obiectivelor stabilite. (3) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuează verificări fiscale. (4) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale, conform obiectivelor stabilite. (5) Rezultatul verificărilor prevăzute la alin. (2)—(4) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanţă fiscală în înţelesul art. 110. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a decis: 1. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art.233 1 alin.(2) și alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(1) din Legea nr.207/2015 sunt neconstituționale. 2. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.233 1 alin.(5) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 cu referire la alin.(2) și (3) din același articol este neconstituțională. 3. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.350 alin. (3) din Legea nr.207/2015 cu referire la alin.(1) din același articol este neconstituțională. 4. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.233 1 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003. 5. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.233 1 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(2) din Legea nr.207/2015. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Curtea Constituţională a României Prevederi din Codul de procedură fiscală, neconstituționale 29 ianuarie 2019 În ziua de e 29 ianuarie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.233 1 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale art.350 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Dispozițiile criticate au următorul conținut: Art. 350 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscal: (1) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situații de fapt și este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul A.N.A.F. efectuează controale fiscale. (2) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată A.N.A.F. efectuarea de controale fiscale, conform obiectivelor stabilite. (3) Rezultatul controalelor prevăzute la alin. (1) și (2) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanță fiscală în sensul prezentului cod.   Art.233 1 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscal: (1) În situaţia în care sunt date sau indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârşirea unor infracţiuni ce vizează bunuri prevăzute la art. 135 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ce intră în sfera de aplicare a accizei, organele de urmărire penală pot efectua activităţi de constatare, cercetare şi conservare de probe. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) organele de urmărire penală solicită de îndată organelor cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale conform obiectivelor stabilite. (3) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuează verificări fiscale. (4) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale, conform obiectivelor stabilite. (5) Rezultatul verificărilor prevăzute la alin. (2)—(4) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanţă fiscală în înţelesul art. 110. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a decis: 1. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art.233 1 alin.(2) și alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(1) din Legea nr.207/2015 sunt neconstituționale. 2. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.233 1 alin.(5) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 cu referire la alin.(2) și (3) din același articol este neconstituțională. 3. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.350 alin. (3) din Legea nr.207/2015 cu referire la alin.(1) din același articol este neconstituțională. 4. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.233 1 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003. 5. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.233 1 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(2) din Legea nr.207/2015. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Curtea Constituţională a României Prevederi din Codul de procedură fiscală, neconstituționale 29 ianuarie 2019 În ziua de e 29 ianuarie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.233 1 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale art.350 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Dispozițiile criticate au următorul conținut: Art. 350 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscal: (1) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situații de fapt și este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul A.N.A.F. efectuează controale fiscale. (2) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată A.N.A.F. efectuarea de controale fiscale, conform obiectivelor stabilite. (3) Rezultatul controalelor prevăzute la alin. (1) și (2) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanță fiscală în sensul prezentului cod.   Art.233 1 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscal: (1) În situaţia în care sunt date sau indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârşirea unor infracţiuni ce vizează bunuri prevăzute la art. 135 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ce intră în sfera de aplicare a accizei, organele de urmărire penală pot efectua activităţi de constatare, cercetare şi conservare de probe. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) organele de urmărire penală solicită de îndată organelor cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale conform obiectivelor stabilite. (3) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuează verificări fiscale. (4) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale, conform obiectivelor stabilite. (5) Rezultatul verificărilor prevăzute la alin. (2)—(4) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanţă fiscală în înţelesul art. 110. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a decis: 1. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art.233 1 alin.(2) și alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(1) din Legea nr.207/2015 sunt neconstituționale. 2. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.233 1 alin.(5) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 cu referire la alin.(2) și (3) din același articol este neconstituțională. 3. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.350 alin. (3) din Legea nr.207/2015 cu referire la alin.(1) din același articol este neconstituțională. 4. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.233 1 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003. 5. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.233 1 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(2) din Legea nr.207/2015. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Curtea Constituţională a României Prevederi din Codul de procedură fiscală, neconstituționale 29 ianuarie 2019 În ziua de e 29 ianuarie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.233 1 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale art.350 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Dispozițiile criticate au următorul conținut: Art. 350 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscal: (1) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situații de fapt și este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul A.N.A.F. efectuează controale fiscale. (2) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată A.N.A.F. efectuarea de controale fiscale, conform obiectivelor stabilite. (3) Rezultatul controalelor prevăzute la alin. (1) și (2) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanță fiscală în sensul prezentului cod.   Art.233 1 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscal: (1) În situaţia în care sunt date sau indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârşirea unor infracţiuni ce vizează bunuri prevăzute la art. 135 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ce intră în sfera de aplicare a accizei, organele de urmărire penală pot efectua activităţi de constatare, cercetare şi conservare de probe. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) organele de urmărire penală solicită de îndată organelor cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale conform obiectivelor stabilite. (3) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuează verificări fiscale. (4) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale, conform obiectivelor stabilite. (5) Rezultatul verificărilor prevăzute la alin. (2)—(4) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanţă fiscală în înţelesul art. 110. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a decis: 1. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art.233 1 alin.(2) și alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(1) din Legea nr.207/2015 sunt neconstituționale. 2. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.233 1 alin.(5) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 cu referire la alin.(2) și (3) din același articol este neconstituțională. 3. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.350 alin. (3) din Legea nr.207/2015 cu referire la alin.(1) din același articol este neconstituțională. 4. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.233 1 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003. 5. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.233 1 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(2) din Legea nr.207/2015. Decizia este definitivă și general obligatorie.