Recurs în interesul legii Natura termenului prevăzut de art. 207 alin. (1) NCPP 17 septembrie 2018 Potrivit deciziei nr. 16 în dosarul nr. 1512/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 17 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că: “Termenul „ cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia” este un termen peremptoriu, iar încălcarea sa atrage decăderea procurorului din dreptul de a formula cereri privind măsurile preventive şi nulitatea actului făcut în acest sens peste termen, precum şi imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a verifica din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Recurs în interesul legii Natura termenului prevăzut de art. 207 alin. (1) NCPP 17 septembrie 2018 Potrivit deciziei nr. 16 în dosarul nr. 1512/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 17 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că: “Termenul „ cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia” este un termen peremptoriu, iar încălcarea sa atrage decăderea procurorului din dreptul de a formula cereri privind măsurile preventive şi nulitatea actului făcut în acest sens peste termen, precum şi imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a verifica din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Recurs în interesul legii Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei 17 septembrie 2018 Potrivit deciziei nr. 15 în dosarul nr. 1318/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 17 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție şi, în consecinţă, stabileşte că: “Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Recurs în interesul legii Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei 17 septembrie 2018 Potrivit deciziei nr. 15 în dosarul nr. 1318/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 17 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție şi, în consecinţă, stabileşte că: “Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Noţiunea de „autoritate publică” nu este similară cu cea de „instituţie publică” 24 aprilie 2017 Potrivit minutei nr. 28, în dosarul nr. 304/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie 2017, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “Noţiunea de „autoritate publică”, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu este similară cu cea de „instituţie publică”, astfel cum este prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele locale, cu modificările şi completările ulterioare.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Noţiunea de „autoritate publică” nu este similară cu cea de „instituţie publică” 24 aprilie 2017 Potrivit minutei nr. 28, în dosarul nr. 304/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie 2017, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “Noţiunea de „autoritate publică”, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu este similară cu cea de „instituţie publică”, astfel cum este prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele locale, cu modificările şi completările ulterioare.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Recurs în interesul legii Retragerea consimţământului valabil exprimat de inculpat la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei 20 martie 2017 Potrivit deciziei nr. 5 în dosarul nr. 26/2016 pronunţată în şedinţa publică din 20 martie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că: “În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.485 alin. (1) lit.b) teza I din Codul de procedură penală, stabileşte că: Retragerea, de către inculpat, în faţa instanţei de judecată a consimţământului valabil exprimat în cursul urmăririi penale, în condiţiile art.482 lit. g) din Codul de procedură penală, nu constituie temei pentru respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin.4 Cod procedură penală.
Recurs în interesul legii Retragerea consimţământului valabil exprimat de inculpat la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei 20 martie 2017 Potrivit deciziei nr. 5 în dosarul nr. 26/2016 pronunţată în şedinţa publică din 20 martie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că: “În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.485 alin. (1) lit.b) teza I din Codul de procedură penală, stabileşte că: Retragerea, de către inculpat, în faţa instanţei de judecată a consimţământului valabil exprimat în cursul urmăririi penale, în condiţiile art.482 lit. g) din Codul de procedură penală, nu constituie temei pentru respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin.4 Cod procedură penală.
Recurs în interesul legii Infracţiunea de abandon de familie săvârşită prin neplata pensiei de întreţinere instituită printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea mai multor persoane 20 martie 2017 Potrivit deciziei nr. 4 în dosarul nr. 25/2016 pronunţată în şedinţa publică din 20 martie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că: “În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 378 alin. (1) lit. c) Cod penal, stabileşte că: Infracţiunea de abandon de familie săvârşită prin neplata, cu rea-credinţă, timp de trei luni, a pensiei de întreţinere, instituită printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea mai multor persoane, constituie o infracţiune unică continuă.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin.4 Cod procedură penală.
Recurs în interesul legii Infracţiunea de abandon de familie săvârşită prin neplata pensiei de întreţinere instituită printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea mai multor persoane 20 martie 2017 Potrivit deciziei nr. 4 în dosarul nr. 25/2016 pronunţată în şedinţa publică din 20 martie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că: “În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 378 alin. (1) lit. c) Cod penal, stabileşte că: Infracţiunea de abandon de familie săvârşită prin neplata, cu rea-credinţă, timp de trei luni, a pensiei de întreţinere, instituită printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea mai multor persoane, constituie o infracţiune unică continuă.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin.4 Cod procedură penală.
