Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Hotărârea judecătorească în materie civilă, pronunţată în favoarea ANRP, este asimilată unui titlu executoriu referitor la creanţe bugetare 8 aprilie 2019 Potrivit minutei nr. 16, în dosarul nr. 3398/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 8 aprilie 2019, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “În interpretarea art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la alin. (1) al aceluiași articol, o hotărâre judecătorească în materie civilă, referitoare la restituirea despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pronunţată în favoarea unei instituţii publice finanţate de la bugetul de stat, precum Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, este asimilată, în vederea executării, unui titlu executoriu referitor la creanţe bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale. În interpretarea art. 226 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la art. 227 alin. (8) din acelaşi cod, în cadrul executării silite a creanțelor datorate unor instituţii publice finanţate de la bugetul de stat, prevăzute de hotărâri judecătoreşti care nu cuprind obligaţii de plată a unor dobânzi şi penalităţi de întârziere, organele fiscale nu pot calcula şi stabili din oficiu, prin titluri executorii fiscale (în lipsa unor dispoziţii ale titlului executoriu trimis spre executare), obligaţii fiscale accesorii, precum dobânzi şi penalităţi de întârziere.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.        

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Hotărârea judecătorească în materie civilă, pronunţată în favoarea ANRP, este asimilată unui titlu executoriu referitor la creanţe bugetare 8 aprilie 2019 Potrivit minutei nr. 16, în dosarul nr. 3398/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 8 aprilie 2019, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “În interpretarea art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la alin. (1) al aceluiași articol, o hotărâre judecătorească în materie civilă, referitoare la restituirea despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pronunţată în favoarea unei instituţii publice finanţate de la bugetul de stat, precum Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, este asimilată, în vederea executării, unui titlu executoriu referitor la creanţe bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale. În interpretarea art. 226 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la art. 227 alin. (8) din acelaşi cod, în cadrul executării silite a creanțelor datorate unor instituţii publice finanţate de la bugetul de stat, prevăzute de hotărâri judecătoreşti care nu cuprind obligaţii de plată a unor dobânzi şi penalităţi de întârziere, organele fiscale nu pot calcula şi stabili din oficiu, prin titluri executorii fiscale (în lipsa unor dispoziţii ale titlului executoriu trimis spre executare), obligaţii fiscale accesorii, precum dobânzi şi penalităţi de întârziere.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.        

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiil Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice   Potrivit minutei nr. 86, în dosarul nr. 1980/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “ În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare – în forma republicată la 31 iulie 2007 – majorările de întârziere au caracterul unor sancțiuni fiscale. În privinţa majorărilor de întârziere reglementate în perioada 2007 - 1 iulie 2010, se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în cauza C-183/14 Salomie şi Oltean. În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010, aprobată prin Legea nr. 46/2011, dobânzile nu au caracterul unor sancțiuni fiscale. În privința dobânzilor nu se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în cauza C-183/14 Salomie şi Oltean.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiil Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice   Potrivit minutei nr. 86, în dosarul nr. 1980/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “ În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare – în forma republicată la 31 iulie 2007 – majorările de întârziere au caracterul unor sancțiuni fiscale. În privinţa majorărilor de întârziere reglementate în perioada 2007 - 1 iulie 2010, se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în cauza C-183/14 Salomie şi Oltean. În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010, aprobată prin Legea nr. 46/2011, dobânzile nu au caracterul unor sancțiuni fiscale. În privința dobânzilor nu se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în cauza C-183/14 Salomie şi Oltean.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Condiţiile de formă Girul este valabil dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege. Girul complet, denumit şi girul plin, constă într-o declaraţie a girantului semnată de acesta, care cuprinde ordinul adresat debitorului principal, trasul, de a plăti persoanei indicate de girant suma de bani menţionată în cambie. Girul trebuie să fie scris pe cambie şi să fie semnat de către girant. Menţiunea privind girul figurează, de obicei, pe dosul titlului. Datorită acestui fapt, transmiterea cambiei prin gir este cunoscută şi sub numele de andosarea cambiei.   Girul poate fi scris pe faţa cambiei, însă cu precizarea clară a naturii operaţiunii juridice, pentru a nu fi confundată cu un aval.   Girul se exprimă printr-o formulă adecvată: „plătiţi lui (...)" ori „plătiţi la ordinul lui (...)". În cazul girului plin, această formulă trebuie să cuprindă numele şi prenumele, respectiv denumirea giratarului. Desemnarea giratarului se face după aceleaşi reguli ca şi indicarea beneficiarului. Girul este valabil chiar dacă beneficiarul nu este menţionat sau girantul a pus numai semnătura pe cambie. Menţiunea cuprinzând girul trebuie însoţită de semnătura olografă a girantului. Semnătura trebuie să cuprindă elementele cerute de lege pentru orice semnătură cambială. Nu se cere indicarea datei girului şi nici locul unde el s-a efectuat. Menţionarea datei girului prezintă interes însă pentru stabilirea capacităţii girantului şi pentru determinarea efectelor girului. Girul nedatat este prezumat a fi făcut înainte de expirarea termenului stabilit de lege pentru dresarea protestului.  Transmiterea cambiei prin gir impune şi predarea titlului către giratar. Numai având posesiunea titlului, giratarul îşi va putea valorifica dreptul dobândit. Prin remiterea titlului, giratarul este pus la adăpost împotriva unei eventuale revocări a girului de către girant, prin ştergerea menţiunii din titlu.

Condiţiile de formă Girul este valabil dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege. Girul complet, denumit şi girul plin, constă într-o declaraţie a girantului semnată de acesta, care cuprinde ordinul adresat debitorului principal, trasul, de a plăti persoanei indicate de girant suma de bani menţionată în cambie. Girul trebuie să fie scris pe cambie şi să fie semnat de către girant. Menţiunea privind girul figurează, de obicei, pe dosul titlului. Datorită acestui fapt, transmiterea cambiei prin gir este cunoscută şi sub numele de andosarea cambiei.   Girul poate fi scris pe faţa cambiei, însă cu precizarea clară a naturii operaţiunii juridice, pentru a nu fi confundată cu un aval.   Girul se exprimă printr-o formulă adecvată: „plătiţi lui (...)" ori „plătiţi la ordinul lui (...)". În cazul girului plin, această formulă trebuie să cuprindă numele şi prenumele, respectiv denumirea giratarului. Desemnarea giratarului se face după aceleaşi reguli ca şi indicarea beneficiarului. Girul este valabil chiar dacă beneficiarul nu este menţionat sau girantul a pus numai semnătura pe cambie. Menţiunea cuprinzând girul trebuie însoţită de semnătura olografă a girantului. Semnătura trebuie să cuprindă elementele cerute de lege pentru orice semnătură cambială. Nu se cere indicarea datei girului şi nici locul unde el s-a efectuat. Menţionarea datei girului prezintă interes însă pentru stabilirea capacităţii girantului şi pentru determinarea efectelor girului. Girul nedatat este prezumat a fi făcut înainte de expirarea termenului stabilit de lege pentru dresarea protestului.  Transmiterea cambiei prin gir impune şi predarea titlului către giratar. Numai având posesiunea titlului, giratarul îşi va putea valorifica dreptul dobândit. Prin remiterea titlului, giratarul este pus la adăpost împotriva unei eventuale revocări a girului de către girant, prin ştergerea menţiunii din titlu.

Suspendarea dispozițiilor prin care se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare științifică sau invenție și inovație brevetate În M. Of. nr. 98 din data de 9 februarie 2016 a fost publicată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2016 pentru suspendarea art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate 11 februarie 2016 În M. Of. nr. 98 din data de 9 februarie 2016 a fost publicată   Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2016 pentru suspendarea art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Potrivit noilor reglementări, până la 1 septembrie 2016, este suspendată aplicarea prevederiilor art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, potrivit cărora „în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare științifică sau invenție și inovație brevetate”. În preambulul la actul normativ, se precizează că această măsură a fost luată ținând seama de creşterea, fără precedent, în special pe parcursul anilor 2014 şi 2015, a numărului lucrărilor ştiinţifice elaborate şi publicate de către persoanele condamnate aflate în executarea unei pedepse privative de libertate în penitenciar, tinzând spre un fenomen de mare amploare care nu mai poate fi controlat, îndepărtând prevederile legale de la scopul lor legitim. Se menționează că o suspendare până la 1 septembrie 2016 va permite, atât stoparea fenomenului, cât și efectuarea unei analize pertinente de către instituţiile competente, astfel încât să se identifice soluţii legislative care să asigure o aplicare obiectivă şi eficientă a dispoziţiilor privind executarea pedepselor şi liberarea condiţionată.

Suspendarea dispozițiilor prin care se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare științifică sau invenție și inovație brevetate În M. Of. nr. 98 din data de 9 februarie 2016 a fost publicată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2016 pentru suspendarea art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate 11 februarie 2016 În M. Of. nr. 98 din data de 9 februarie 2016 a fost publicată   Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2016 pentru suspendarea art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Potrivit noilor reglementări, până la 1 septembrie 2016, este suspendată aplicarea prevederiilor art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, potrivit cărora „în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare științifică sau invenție și inovație brevetate”. În preambulul la actul normativ, se precizează că această măsură a fost luată ținând seama de creşterea, fără precedent, în special pe parcursul anilor 2014 şi 2015, a numărului lucrărilor ştiinţifice elaborate şi publicate de către persoanele condamnate aflate în executarea unei pedepse privative de libertate în penitenciar, tinzând spre un fenomen de mare amploare care nu mai poate fi controlat, îndepărtând prevederile legale de la scopul lor legitim. Se menționează că o suspendare până la 1 septembrie 2016 va permite, atât stoparea fenomenului, cât și efectuarea unei analize pertinente de către instituţiile competente, astfel încât să se identifice soluţii legislative care să asigure o aplicare obiectivă şi eficientă a dispoziţiilor privind executarea pedepselor şi liberarea condiţionată.

Publicitatea societăţii Sunt opozabile terţilor numai actele sau faptele pentru care s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege. Terţii pot invoca însă actele sau faptele cu privire la care nu s-a îndeplinit publicitatea, în afară de cazul în care omisiunea publicităţii le lipseşte de efecte. În caz de neconcordanţă între textul depus la registrul comerţului şi cel publicat în Monitorul Oficial sau în presă, prevalează textul depus la registrul comerţului. Terţii pot opune societăţii textul publicat, cu excepţia situaţiei în care societatea face dovada că ei cunoşteau textul depus la registrul comerţului. Fondatorii, reprezentanţii şi alte persoane, care au lucrat în numele unei societăţi în curs de constituire, răspund solidar şi nelimitat faţă de terţi pentru actele juridice încheiate cu aceştia în contul societăţii, în afară de cazul în care societatea, după ce a dobândit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi fost ale societăţii încă de la data încheierii lor. Societatea răspunde şi pentru îndeplinirea contractelor încheiate cu terţii sub condiţia primirii autorizaţiei necesare începerii activităţii. Numirea/revocarea persoanelor care, ca organe ale societăţii, sunt autorizate să o reprezinte, sunt opozabile terţilor după efectuarea formalităţilor de publicitate.  În raporturile cu terţii, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depăşesc obiectul de activitate al societăţii. Cu toate acestea, societatea nu este angajată dacă dovedeşte că terţii cunoşteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască faptul că actele depăşesc obiectul de activitate sau limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singură, dovada cunoaşterii. Clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societăţilor, care limitează puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate. 

Publicitatea societăţii Sunt opozabile terţilor numai actele sau faptele pentru care s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege. Terţii pot invoca însă actele sau faptele cu privire la care nu s-a îndeplinit publicitatea, în afară de cazul în care omisiunea publicităţii le lipseşte de efecte. În caz de neconcordanţă între textul depus la registrul comerţului şi cel publicat în Monitorul Oficial sau în presă, prevalează textul depus la registrul comerţului. Terţii pot opune societăţii textul publicat, cu excepţia situaţiei în care societatea face dovada că ei cunoşteau textul depus la registrul comerţului. Fondatorii, reprezentanţii şi alte persoane, care au lucrat în numele unei societăţi în curs de constituire, răspund solidar şi nelimitat faţă de terţi pentru actele juridice încheiate cu aceştia în contul societăţii, în afară de cazul în care societatea, după ce a dobândit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi fost ale societăţii încă de la data încheierii lor. Societatea răspunde şi pentru îndeplinirea contractelor încheiate cu terţii sub condiţia primirii autorizaţiei necesare începerii activităţii. Numirea/revocarea persoanelor care, ca organe ale societăţii, sunt autorizate să o reprezinte, sunt opozabile terţilor după efectuarea formalităţilor de publicitate.  În raporturile cu terţii, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depăşesc obiectul de activitate al societăţii. Cu toate acestea, societatea nu este angajată dacă dovedeşte că terţii cunoşteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască faptul că actele depăşesc obiectul de activitate sau limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singură, dovada cunoaşterii. Clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societăţilor, care limitează puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate.