Ajutorul public judiciar sub forma plăţii onorariului executorului judecătoresc În cazul încuviinţării cererii de ajutor public judiciar sub forma plăţii onorariului executorului judecătoresc, prin încheierea de încuviinţare a asistenţei se stabileşte şi onorariul provizoriu cuvenit executorului judecătoresc, în funcţie de complexitatea dosarului la acea dată. Cererea împreună cu încheierea de încuviinţare se trimit, de îndată, camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti din circumscripţia teritorială a acelei instanţe. Colegiul director al camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti are obligaţia de a desemna, în termen de 3 zile, un executor judecătoresc, căruia îi transmite, odată cu înştiinţarea desemnării, încheierea. Preşedintele are obligaţia de a comunică şi beneficiarului ajutorului public judiciar numele executorului judecătoresc desemnat. Beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el însuşi desemnarea unui anumit executor judecătoresc, competent din punct de vedere teritorial. După îndeplinirea atribuţiilor pe care legea şi statutul le prevăd în sarcina executorului judecătoresc, instanţa va stabili, la cererea executorului judecătoresc, onorariul definitiv, în funcţie de complexitatea cauzei şi de volumul activităţii desfăşurate, în limitele onorariilor stabilite potrivit legii. Încheierea pronunţată de instanţă cu privire la onorariul provizoriu şi, după caz, la sumele ce reprezintă diferenţa dintre onorariul provizoriu şi cel definitiv constituie titlu executoriu, fără îndeplinirea vreunei alte condiţii sau formalităţi. Executorul judecătoresc desemnat să acorde ajutorul public judiciar nu poate refuza această sarcină profesională decât în caz de conflict de interese sau pentru alte motive justificate. Refuzul nejustificat de a prelua cazul sau de a continua executarea constituie abatere disciplinară, în condiţiile legii. Refuzul nejustificat al beneficiarului sau renunţarea unilaterală şi nejustificată a acestuia la executarea începută de executorul desemnat duce la încetarea ajutorului public sub forma plăţii onorariului executorului judecătoresc. Executorului judecătoresc care acordă ajutor public judiciar îi este interzis să solicite sau să primească alte sume de bani sau alte foloase de la partea asistată. Împotriva modului de îndeplinire a obligaţiilor profesionale de către executorul judecătoresc desemnat partea asistată poate face plângere la instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar. În cazul în care plângerea este găsită întemeiată, instanţa sesizează colegiul director al camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti în vederea înlocuirii executorului. Odată cu înlocuirea executorului judecătoresc, organele de conducere ale camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti vor lua măsuri de verificare a activităţii executorului înlocuit şi, dacă este cazul, de sancţionare. În cazul în care beneficiarul asistenţei judiciare renunţă la continuarea executării silite, executorul judecătoresc are obligaţia de a înştiinţa camera teritorială a executorilor judecătoreşti, precum şi instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar. În acest caz, precum şi în orice altă situaţie în care executorul desemnat nu finalizează executarea silită, instanţa stabileşte onorariul proporţional cu actele de executare efectuate.
Ajutorul public judiciar sub forma plăţii onorariului executorului judecătoresc În cazul încuviinţării cererii de ajutor public judiciar sub forma plăţii onorariului executorului judecătoresc, prin încheierea de încuviinţare a asistenţei se stabileşte şi onorariul provizoriu cuvenit executorului judecătoresc, în funcţie de complexitatea dosarului la acea dată. Cererea împreună cu încheierea de încuviinţare se trimit, de îndată, camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti din circumscripţia teritorială a acelei instanţe. Colegiul director al camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti are obligaţia de a desemna, în termen de 3 zile, un executor judecătoresc, căruia îi transmite, odată cu înştiinţarea desemnării, încheierea. Preşedintele are obligaţia de a comunică şi beneficiarului ajutorului public judiciar numele executorului judecătoresc desemnat. Beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el însuşi desemnarea unui anumit executor judecătoresc, competent din punct de vedere teritorial. După îndeplinirea atribuţiilor pe care legea şi statutul le prevăd în sarcina executorului judecătoresc, instanţa va stabili, la cererea executorului judecătoresc, onorariul definitiv, în funcţie de complexitatea cauzei şi de volumul activităţii desfăşurate, în limitele onorariilor stabilite potrivit legii. Încheierea pronunţată de instanţă cu privire la onorariul provizoriu şi, după caz, la sumele ce reprezintă diferenţa dintre onorariul provizoriu şi cel definitiv constituie titlu executoriu, fără îndeplinirea vreunei alte condiţii sau formalităţi. Executorul judecătoresc desemnat să acorde ajutorul public judiciar nu poate refuza această sarcină profesională decât în caz de conflict de interese sau pentru alte motive justificate. Refuzul nejustificat de a prelua cazul sau de a continua executarea constituie abatere disciplinară, în condiţiile legii. Refuzul nejustificat al beneficiarului sau renunţarea unilaterală şi nejustificată a acestuia la executarea începută de executorul desemnat duce la încetarea ajutorului public sub forma plăţii onorariului executorului judecătoresc. Executorului judecătoresc care acordă ajutor public judiciar îi este interzis să solicite sau să primească alte sume de bani sau alte foloase de la partea asistată. Împotriva modului de îndeplinire a obligaţiilor profesionale de către executorul judecătoresc desemnat partea asistată poate face plângere la instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar. În cazul în care plângerea este găsită întemeiată, instanţa sesizează colegiul director al camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti în vederea înlocuirii executorului. Odată cu înlocuirea executorului judecătoresc, organele de conducere ale camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti vor lua măsuri de verificare a activităţii executorului înlocuit şi, dacă este cazul, de sancţionare. În cazul în care beneficiarul asistenţei judiciare renunţă la continuarea executării silite, executorul judecătoresc are obligaţia de a înştiinţa camera teritorială a executorilor judecătoreşti, precum şi instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar. În acest caz, precum şi în orice altă situaţie în care executorul desemnat nu finalizează executarea silită, instanţa stabileşte onorariul proporţional cu actele de executare efectuate.
Dreptul de vot Acţionarii exercită dreptul lor de vot în adunarea general proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă, în mod direct sau prin reprezentare, în baza unei împuterniciri acordate pentru respectiva adunare general sau prin corespondenţă, în cazul societăţilor închise cu acţiuni nominative. Pot vota în adunarea generală: · acţionarii înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele furnizate de registrul independent privat al acţionarilor, corespunzătoare datei de referinţă · acţionarii proprietari ai acţiunilor ce constituite garanţii reale mobiliare · acţionarii cu acţiuni la purtător depuse la locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înştiinţarea de convocare, cu cel puţin 5 zile înainte de adunare. Nu pot vota acţionarii care: · au calitatea de membri ai consiliului de administraţie, directoratului sau consiliului de supraveghere, cu privire la descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie; însă pot vota situaţia financiară anuală, dacă nu se poate forma majoritatea prevăzută de lege sau de actul constitutive · într-o anumită operaţiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii. Dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice convenţie prin care acţionarul se obligă să exercite dreptul de vot în conformitate cu instrucţiunile date sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atribuţii de reprezentare este nulă. Se întocmeşte un proces-verbal, semnat de preşedinte şi secretar, prin care se constată îndeplinirea formalităţilor de convocare, data şi locul adunării generale, acţionarii prezenţi, numărul acţiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, iar la cererea acţionarilor, declaraţiile făcute de ei în şedinţă. Procesul-verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale. Hotărârile adunărilor generale se iau prin vot deschis. Prin excepţie, votul secret este obligatoriu pentru: · numirea sau revocarea membrilor consiliului de administraţie, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere · numirea, revocarea ori demiterea cenzorilor sau auditorilor financiari · stabilirea răspunderii membrilor organelor de administrare, de conducere şi de control ale societăţii. Hotărârile AGA vor fi depuse în termen de 15 zile la registrul comerţului şi publicate în Monitorul Oficial pentru opozabilitate. Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărârile contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial. Acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari.
Dreptul de vot Acţionarii exercită dreptul lor de vot în adunarea general proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă, în mod direct sau prin reprezentare, în baza unei împuterniciri acordate pentru respectiva adunare general sau prin corespondenţă, în cazul societăţilor închise cu acţiuni nominative. Pot vota în adunarea generală: · acţionarii înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele furnizate de registrul independent privat al acţionarilor, corespunzătoare datei de referinţă · acţionarii proprietari ai acţiunilor ce constituite garanţii reale mobiliare · acţionarii cu acţiuni la purtător depuse la locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înştiinţarea de convocare, cu cel puţin 5 zile înainte de adunare. Nu pot vota acţionarii care: · au calitatea de membri ai consiliului de administraţie, directoratului sau consiliului de supraveghere, cu privire la descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie; însă pot vota situaţia financiară anuală, dacă nu se poate forma majoritatea prevăzută de lege sau de actul constitutive · într-o anumită operaţiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii. Dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice convenţie prin care acţionarul se obligă să exercite dreptul de vot în conformitate cu instrucţiunile date sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atribuţii de reprezentare este nulă. Se întocmeşte un proces-verbal, semnat de preşedinte şi secretar, prin care se constată îndeplinirea formalităţilor de convocare, data şi locul adunării generale, acţionarii prezenţi, numărul acţiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, iar la cererea acţionarilor, declaraţiile făcute de ei în şedinţă. Procesul-verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale. Hotărârile adunărilor generale se iau prin vot deschis. Prin excepţie, votul secret este obligatoriu pentru: · numirea sau revocarea membrilor consiliului de administraţie, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere · numirea, revocarea ori demiterea cenzorilor sau auditorilor financiari · stabilirea răspunderii membrilor organelor de administrare, de conducere şi de control ale societăţii. Hotărârile AGA vor fi depuse în termen de 15 zile la registrul comerţului şi publicate în Monitorul Oficial pentru opozabilitate. Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărârile contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial. Acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Decizia de concediere comunicată prin poştă electronică 24 octombrie 2016 Potrivit minutei nr. 34, în dosarul nr. 2436/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 77 din Codul Muncii, cu referire la dispoziţiile art. 278 alin. (1) din Codul Muncii şi la dispoziţiile art. 1326 din Codul Civil, decizia de concediere individuală emisă potrivit dispoziţiilor art. 76 din Codul Muncii se poate comunica prin poşta electronică, aceasta reprezentând o modalitate de comunicare aptă din punct de vedere procesual să declanşeze curgerea termenului de contestare jurisdicţională a deciziei, potrivit dispoziţiilor art. 211 alin. (1) lit. a din Legea nr. 62/2011 raportat la dispoziţiile art. 216 din acelaşi act normativ, cu referire la dispoziţiile art. 184 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în condiţiile în care salariatul a comunicat angajatorului aceste date de contact şi există o uzanţă a acestei forme de comunicare între părţi. Decizia astfel comunicată prin poşta electronică, în format PDF accesibil electronic, trebuie să respecte doar cerinţele formale impuse de dispoziţiile art. 76 din Codul Muncii, nu şi pe cele impuse de Legea nr. 455/2001, referitor la înscrisul în formă electronică.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Decizia de concediere comunicată prin poştă electronică 24 octombrie 2016 Potrivit minutei nr. 34, în dosarul nr. 2436/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 77 din Codul Muncii, cu referire la dispoziţiile art. 278 alin. (1) din Codul Muncii şi la dispoziţiile art. 1326 din Codul Civil, decizia de concediere individuală emisă potrivit dispoziţiilor art. 76 din Codul Muncii se poate comunica prin poşta electronică, aceasta reprezentând o modalitate de comunicare aptă din punct de vedere procesual să declanşeze curgerea termenului de contestare jurisdicţională a deciziei, potrivit dispoziţiilor art. 211 alin. (1) lit. a din Legea nr. 62/2011 raportat la dispoziţiile art. 216 din acelaşi act normativ, cu referire la dispoziţiile art. 184 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în condiţiile în care salariatul a comunicat angajatorului aceste date de contact şi există o uzanţă a acestei forme de comunicare între părţi. Decizia astfel comunicată prin poşta electronică, în format PDF accesibil electronic, trebuie să respecte doar cerinţele formale impuse de dispoziţiile art. 76 din Codul Muncii, nu şi pe cele impuse de Legea nr. 455/2001, referitor la înscrisul în formă electronică.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Procedura de stabilire a cauţiunii judiciare În vederea stabilirii cauţiunii judiciare, instanţa va cita părţile îri termen scut în camera de consiliu. Procedura presupune stabilirea cuantumului, a felului garanţiei sub forma căreia aceasta va fi constituită şi a termenului de depunere sau de constituire. Cauţiunea se stabileşte de urgenţă, prin încheiere care poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a dispus asupra cauţiunii. Instanţa stabilește cauţiunea ulterior obligării debitorului la constituirea cauţiunii. În cazurile în care legea prevede cuantumul cauţiunii, instanţa dispune direct constituirea ei în cuantumul prevăzut de lege. Când există urgenţă, instanţa poate stabili cauţiunea şi fără citarea părţilor. În acest caz, cauţiunea se depune numai în numerar, în termenul stabilit de instanţă. Debitorului cauţiunii îi va fi comunicată încheierea prin care cauţiunea a fost stabilită. De la data comunicării începe să curgă termenul pentru plata ei. Nedepunerea cauţiunii în termenul stabilit de instanţă atrage desfiinţarea de drept a măsurilor în legătură cu care s-a dispus stabilirea cauţiunii. Cauţiunea depusă în numerar poate fi înlocuită cu alte bunuri ori prin aducerea unui garant. În acest caz, instanţa decide asupra cererii formulate de debitorul cauţiunii cu citarea părţilor în termen scurt, în camera de consiliu. Cererea debitorului poate fi formulată şi ulterior adoptării de către instanţă a măsurii în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, însă cauţiunea în numerar nu va fi restituită până când debitorul nu va face dovada depunerii acesteia în modalitatea încuviinţată ulterior.
Procedura de stabilire a cauţiunii judiciare În vederea stabilirii cauţiunii judiciare, instanţa va cita părţile îri termen scut în camera de consiliu. Procedura presupune stabilirea cuantumului, a felului garanţiei sub forma căreia aceasta va fi constituită şi a termenului de depunere sau de constituire. Cauţiunea se stabileşte de urgenţă, prin încheiere care poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a dispus asupra cauţiunii. Instanţa stabilește cauţiunea ulterior obligării debitorului la constituirea cauţiunii. În cazurile în care legea prevede cuantumul cauţiunii, instanţa dispune direct constituirea ei în cuantumul prevăzut de lege. Când există urgenţă, instanţa poate stabili cauţiunea şi fără citarea părţilor. În acest caz, cauţiunea se depune numai în numerar, în termenul stabilit de instanţă. Debitorului cauţiunii îi va fi comunicată încheierea prin care cauţiunea a fost stabilită. De la data comunicării începe să curgă termenul pentru plata ei. Nedepunerea cauţiunii în termenul stabilit de instanţă atrage desfiinţarea de drept a măsurilor în legătură cu care s-a dispus stabilirea cauţiunii. Cauţiunea depusă în numerar poate fi înlocuită cu alte bunuri ori prin aducerea unui garant. În acest caz, instanţa decide asupra cererii formulate de debitorul cauţiunii cu citarea părţilor în termen scurt, în camera de consiliu. Cererea debitorului poate fi formulată şi ulterior adoptării de către instanţă a măsurii în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, însă cauţiunea în numerar nu va fi restituită până când debitorul nu va face dovada depunerii acesteia în modalitatea încuviinţată ulterior.
Autoritatea naţională de supraveghere Pentru a asigura o protecţie eficientă a datelor, s-a impus înfiinţarea Autorității Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Aceasta controlează prelucrările de date cu caracter personal prin controale prealabile - verificarea ansamblului condiţiilor în care au loc prelucrările de date care sunt susceptibile să prezinte riscuri speciale – și investigaţii - controlul legalităţii prelucrărilor de date cu caracter personal. Pentru respectarea legii şi protecţia persoanei vizate, în cazul în care constată încălcarea normelor legale, autoritatea de supraveghere poate dispune următoarele măsuri: interzicerea efectuării unor prelucrări; suspendarea provizorie a unora sau a tuturor operaţiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal; încetarea prelucrării datelor; ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate; intentarea unei acţiuni în justiţie pentru apărarea oricăror drepturi garantate de prezenta lege persoanelor vizate; sesizarea organelor de urmărire penală. Autoritatea de supraveghere poate aplica sancţiuni contravenţionale operatorului pentru: - omisiunea de a notifica şi notificarea cu rea-credinţă; - prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal; - neîndeplinirea obligaţiilor privind confidenţialitatea şi aplicarea măsurilor de securitate; - refuzul de a furniza informaţii. Sancţiunile contravenţionale se aplică de către autoritatea de supraveghere prin personalul împuternicit în acest scop. Cuantumul amenzilor care pot fi aplicate, în cazul săvârşirii contravenţiilor sus-menţionate, variază între 500 RON şi 50.000 RON. Împotriva proceselor-verbale de constatare şi a deciziilor de sancţionare se poate face plângere la secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor.
Autoritatea naţională de supraveghere Pentru a asigura o protecţie eficientă a datelor, s-a impus înfiinţarea Autorității Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Aceasta controlează prelucrările de date cu caracter personal prin controale prealabile - verificarea ansamblului condiţiilor în care au loc prelucrările de date care sunt susceptibile să prezinte riscuri speciale – și investigaţii - controlul legalităţii prelucrărilor de date cu caracter personal. Pentru respectarea legii şi protecţia persoanei vizate, în cazul în care constată încălcarea normelor legale, autoritatea de supraveghere poate dispune următoarele măsuri: interzicerea efectuării unor prelucrări; suspendarea provizorie a unora sau a tuturor operaţiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal; încetarea prelucrării datelor; ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate; intentarea unei acţiuni în justiţie pentru apărarea oricăror drepturi garantate de prezenta lege persoanelor vizate; sesizarea organelor de urmărire penală. Autoritatea de supraveghere poate aplica sancţiuni contravenţionale operatorului pentru: - omisiunea de a notifica şi notificarea cu rea-credinţă; - prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal; - neîndeplinirea obligaţiilor privind confidenţialitatea şi aplicarea măsurilor de securitate; - refuzul de a furniza informaţii. Sancţiunile contravenţionale se aplică de către autoritatea de supraveghere prin personalul împuternicit în acest scop. Cuantumul amenzilor care pot fi aplicate, în cazul săvârşirii contravenţiilor sus-menţionate, variază între 500 RON şi 50.000 RON. Împotriva proceselor-verbale de constatare şi a deciziilor de sancţionare se poate face plângere la secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor.
