În cazul în care activitatea profesionistului nu este supusă unor condiţii de autorizare prealabilă, este obligatorie verificarea disponibilităţii şi rezervării denumirii firmei şi/sau emblemei. Aceasta operaţiune se realizeaza la registrul comerţului, iar rezervarea este valabilă o perioadă de 3 luni. În ceea ce priveşte activităţile pentru care legea prevede condiţii speciale, acestea sunt: agent de marketing a fondului de pensii (numai PFA) - Autorizaţie/aviz Autoritatea de Supraveghere Financiară comerciant produse alimentare/ alimentaţie publică - diploma calificare sau vechime 2 ani plus curs de igienă (se exceptează persoanele care prezintă certificat de producător şi comercializează produsele proprii) instructor auto (numai PFA) - Carte de muncă sau adeverinţă eliberată de Inspectoratul Teritorial de Muncă din care să rezulte faptul că a activat în cadrul unei şcoli de conducători auto ca instructor auto o perioadă de minim 5 ani şi atestatul de pregătire profesională ca instructor auto. Excepţie: În privinţa dovedirii perioadei de activare a unui instructor auto în cadrul unei şcoli de conducători auto, se va lua în calcul şi perioada de deţinere a autorizaţiei pentru activitatea de pregătire practică a conducătorilor auto eliberată de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. eliberată în baza prevederilor Ordinului ministrului transporturilor nr. 146/1999. mandatar Loteria Română SA jocuri de noroc - Acord Loteria Română SA/ Contract de mandat cu Loteria Română tehnician dentar - Diploma, titlu sau certificat care atestă formarea şi perfecţionarea în profesia de tehnician dentar, dobândite în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană şi recunoscute conform legii, Certificat de membru al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România
În cazul în care activitatea profesionistului nu este supusă unor condiţii de autorizare prealabilă, este obligatorie verificarea disponibilităţii şi rezervării denumirii firmei şi/sau emblemei. Aceasta operaţiune se realizeaza la registrul comerţului, iar rezervarea este valabilă o perioadă de 3 luni. În ceea ce priveşte activităţile pentru care legea prevede condiţii speciale, acestea sunt: agent de marketing a fondului de pensii (numai PFA) - Autorizaţie/aviz Autoritatea de Supraveghere Financiară comerciant produse alimentare/ alimentaţie publică - diploma calificare sau vechime 2 ani plus curs de igienă (se exceptează persoanele care prezintă certificat de producător şi comercializează produsele proprii) instructor auto (numai PFA) - Carte de muncă sau adeverinţă eliberată de Inspectoratul Teritorial de Muncă din care să rezulte faptul că a activat în cadrul unei şcoli de conducători auto ca instructor auto o perioadă de minim 5 ani şi atestatul de pregătire profesională ca instructor auto. Excepţie: În privinţa dovedirii perioadei de activare a unui instructor auto în cadrul unei şcoli de conducători auto, se va lua în calcul şi perioada de deţinere a autorizaţiei pentru activitatea de pregătire practică a conducătorilor auto eliberată de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. eliberată în baza prevederilor Ordinului ministrului transporturilor nr. 146/1999. mandatar Loteria Română SA jocuri de noroc - Acord Loteria Română SA/ Contract de mandat cu Loteria Română tehnician dentar - Diploma, titlu sau certificat care atestă formarea şi perfecţionarea în profesia de tehnician dentar, dobândite în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană şi recunoscute conform legii, Certificat de membru al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România
Numirea lichidatorilor Pot fi lichidatori persoanele fizice sau persoane juridice ai căror reprezentanţi permanenţi au calitatea de lichidatori autorizaţi, în condiţiile legii. Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii/membrii directoratului. Lichidatorii sunt obligaţi: - să primească şi să păstreze patrimoniul societăţii, registrele şi actele societăţii, încredinţate de administratori/ de membrii directoratului - să ţină un registru cu toate operaţiunile lichidării, în ordinea datei lor. Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor, sau al consiliului de supraveghere (în cazul societăţii pe acţiuni). Atribuţiile lichidatorilor: · cele conferite de asociaţi · să stea în judecată în numele societăţii · să execute şi să termine operaţiunile de comerţ referitoare la lichidare · să vândă, prin licitaţie publică, imobilele şi orice avere mobiliară a societăţii · să facă tranzacţii · să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii · să contracteze obligaţii cambiale, să facă împrumuturi neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare. Lichidatorii care întreprind noi operaţiuni comerciale ce nu sunt necesare scopului lichidării sunt răspunzători personal şi solidar de executarea lor. Lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nici o sumă în contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societăţii. Prin excepţie, asociaţii vor putea cere însă ca sumele reţinute să fie depuse la o bancă şi să se facă repartizarea asupra acţiunilor sau părţilor sociale, chiar în timpul lichidării, dacă, în afară de ceea ce este necesar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor societăţii, scadente sau care vor ajunge la scadenţă, mai rămâne un disponibil de cel puţin 10% din cuantumul lor. Împotriva deciziilor lichidatorilor creditorii societăţii pot face opoziţie sau pot formula acţiuni în temeiul creanţelor scadente, în condiţiile legii.
Numirea lichidatorilor Pot fi lichidatori persoanele fizice sau persoane juridice ai căror reprezentanţi permanenţi au calitatea de lichidatori autorizaţi, în condiţiile legii. Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii/membrii directoratului. Lichidatorii sunt obligaţi: - să primească şi să păstreze patrimoniul societăţii, registrele şi actele societăţii, încredinţate de administratori/ de membrii directoratului - să ţină un registru cu toate operaţiunile lichidării, în ordinea datei lor. Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor, sau al consiliului de supraveghere (în cazul societăţii pe acţiuni). Atribuţiile lichidatorilor: · cele conferite de asociaţi · să stea în judecată în numele societăţii · să execute şi să termine operaţiunile de comerţ referitoare la lichidare · să vândă, prin licitaţie publică, imobilele şi orice avere mobiliară a societăţii · să facă tranzacţii · să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii · să contracteze obligaţii cambiale, să facă împrumuturi neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare. Lichidatorii care întreprind noi operaţiuni comerciale ce nu sunt necesare scopului lichidării sunt răspunzători personal şi solidar de executarea lor. Lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nici o sumă în contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societăţii. Prin excepţie, asociaţii vor putea cere însă ca sumele reţinute să fie depuse la o bancă şi să se facă repartizarea asupra acţiunilor sau părţilor sociale, chiar în timpul lichidării, dacă, în afară de ceea ce este necesar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor societăţii, scadente sau care vor ajunge la scadenţă, mai rămâne un disponibil de cel puţin 10% din cuantumul lor. Împotriva deciziilor lichidatorilor creditorii societăţii pot face opoziţie sau pot formula acţiuni în temeiul creanţelor scadente, în condiţiile legii.
Reducerea capitalului Capitalul social poate fi redus prin: · micşorarea numărului de acţiuni sau părţi sociale · reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor sociale · dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor. Dacă reducerea nu este motivată de pierderi, ea se poate realiza prin următoarele modalităţi: - scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele datorate - restituirea către acţionari/asociaţi a unei cote-părţi din aporturi, proporţională cu reducerea capitalului social şi calculată egal pentru fiecare acţiune sau parte socială - alte procedee prevăzute de lege. Reducerea capitalului social se realizează în temeiul hotărârii adunării generale a asociaţilor care trebuie să cuprindă: cuantumul reducerii care nu poate aduce atingere nivelului minim de capital prevăzut de lege, motivele pentru care se face reducerea şi procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei. Reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după trecerea a 2 luni din ziua în care hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial. Creditorii societăţii, ale căror creanţe sunt anterioare publicării hotărârii, au dreptul: - să obţină garanţii adecvate pentru creanţele care nu au devenit scadente până la data respectivei publicări - de a face opoziţie împotriva acestei hotărâri. Reducerea capitalului social nu are efect şi nu se fac plăţi în beneficiul acţionarilor/ asociaţilor: - până când creditorii nu vor fi obţinut realizarea creanţelor lor ori garanţii adecvate sau - până la data la care hotărârea instanţei prin care a fost respinsă cererea creditorilor a devenit irevocabilă. Când societatea a emis obligaţiuni, nu se va putea proceda la reducerea capitalului social prin restituiri făcute acţionarilor din sumele rambursate în contul acţiunilor, decât în proporţie cu valoarea obligaţiunilor rambursate.
Reducerea capitalului Capitalul social poate fi redus prin: · micşorarea numărului de acţiuni sau părţi sociale · reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor sociale · dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor. Dacă reducerea nu este motivată de pierderi, ea se poate realiza prin următoarele modalităţi: - scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele datorate - restituirea către acţionari/asociaţi a unei cote-părţi din aporturi, proporţională cu reducerea capitalului social şi calculată egal pentru fiecare acţiune sau parte socială - alte procedee prevăzute de lege. Reducerea capitalului social se realizează în temeiul hotărârii adunării generale a asociaţilor care trebuie să cuprindă: cuantumul reducerii care nu poate aduce atingere nivelului minim de capital prevăzut de lege, motivele pentru care se face reducerea şi procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei. Reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după trecerea a 2 luni din ziua în care hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial. Creditorii societăţii, ale căror creanţe sunt anterioare publicării hotărârii, au dreptul: - să obţină garanţii adecvate pentru creanţele care nu au devenit scadente până la data respectivei publicări - de a face opoziţie împotriva acestei hotărâri. Reducerea capitalului social nu are efect şi nu se fac plăţi în beneficiul acţionarilor/ asociaţilor: - până când creditorii nu vor fi obţinut realizarea creanţelor lor ori garanţii adecvate sau - până la data la care hotărârea instanţei prin care a fost respinsă cererea creditorilor a devenit irevocabilă. Când societatea a emis obligaţiuni, nu se va putea proceda la reducerea capitalului social prin restituiri făcute acţionarilor din sumele rambursate în contul acţiunilor, decât în proporţie cu valoarea obligaţiunilor rambursate.
Munca prestată în penitenciar Persoanele aflate în penitenciar au dreptul de a munci, nu sunt însă și obligate să facă aceasta. O parte din munca prestată este remunerată, o alta nu. Munca ce este remunerată presupune: - realizarea în regim de prestări servicii diferite activități pentru persoane fizice și/sau juridice, atât în interiorul, cât și în exteriorul penitenciarului; - desfăurarea de muncă în regie proprie. Munca neremunerată constă în: - desfăurarea de activități cu caracter gospodăresc din penitenciar; - în caz de calamitate; - în caz de voluntariat; - în alte cazuri prevăzute de lege. Pentru munca prestată care este plătită, condamnații primesc o anumită sumă de bani, care însă nu reprezintă venituri salariale, dar care se impozitează ca orice venit salarial. Munca renumenrată nu constituie vechime în muncă. Veniturile pe care le obțin din munca depusă nu pot fi mai mici decât salariul minim brut pe țară. Veniturile astfel obținute se împart astfel: - 40% revine celui condamnat, din care 90% poate fi folosit pe durata executării pedepsei pentru corespondență, cumpărarea unor bunuri personale, deplasări în caz de permisie, iar restul de 10% se consemnează pe numele său la Trezoreria statului și i se vor da la liberarea din penitenciar; - restul de 60 % revine administrației penitenciare pentru acoperirea cheltuielilor proprii. Importanța prestării unei munci remunerate în penitenciar rezidă nu doar în faptul de a obține anumite venituri, ci în aceea că persoanele condamnate îi pot scurta timpul petrecut în penitenciar, în conformitate cu dispozițiile art. 100 din NCP, precum și potrivit art. 96 din Legea nr. 254/2013, aspect asupra căruia vom reveni la prezentarea liberării condiționate.
Munca prestată în penitenciar Persoanele aflate în penitenciar au dreptul de a munci, nu sunt însă și obligate să facă aceasta. O parte din munca prestată este remunerată, o alta nu. Munca ce este remunerată presupune: - realizarea în regim de prestări servicii diferite activități pentru persoane fizice și/sau juridice, atât în interiorul, cât și în exteriorul penitenciarului; - desfăurarea de muncă în regie proprie. Munca neremunerată constă în: - desfăurarea de activități cu caracter gospodăresc din penitenciar; - în caz de calamitate; - în caz de voluntariat; - în alte cazuri prevăzute de lege. Pentru munca prestată care este plătită, condamnații primesc o anumită sumă de bani, care însă nu reprezintă venituri salariale, dar care se impozitează ca orice venit salarial. Munca renumenrată nu constituie vechime în muncă. Veniturile pe care le obțin din munca depusă nu pot fi mai mici decât salariul minim brut pe țară. Veniturile astfel obținute se împart astfel: - 40% revine celui condamnat, din care 90% poate fi folosit pe durata executării pedepsei pentru corespondență, cumpărarea unor bunuri personale, deplasări în caz de permisie, iar restul de 10% se consemnează pe numele său la Trezoreria statului și i se vor da la liberarea din penitenciar; - restul de 60 % revine administrației penitenciare pentru acoperirea cheltuielilor proprii. Importanța prestării unei munci remunerate în penitenciar rezidă nu doar în faptul de a obține anumite venituri, ci în aceea că persoanele condamnate îi pot scurta timpul petrecut în penitenciar, în conformitate cu dispozițiile art. 100 din NCP, precum și potrivit art. 96 din Legea nr. 254/2013, aspect asupra căruia vom reveni la prezentarea liberării condiționate.
Curtea Constituțională a României. Desfacerea contractelor individuale de muncă după data deschiderii procedurii insolvenței neconstituționale Curtea Constituțională a României. Desfacerea contractelor individuale de muncă după data deschiderii procedurii insolvenței neconstituționale Decizia nr. 64/2015 a Curții Constituționale a României a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 286 din 28 ap 29 aprilie 2015 Decizia nr. 64/2015 a Curții Constituționale a României a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 286 din 28 aprilie 2015. În motivarea deciziei, Curtea se arată următoarele: ”Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate în legătură cu art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006, (…) Curtea reţine că dreptul la informarea şi consultarea angajaţilor în ipoteza concedierilor colective vizează orice procedură de concediere colectivă, indiferent de particularităţile domeniului în care aceasta intervine. Desigur, legiuitorul poate adecva modul de configurare a dreptului, cu respectarea principiului proporţionalităţii, în funcţie de particularităţile anterior menţionate, însă, este evident că nu poate nega acest drept. În speţă, Curtea reţine că legiuitorul prin modul în care a înţeles să reglementeze procedura concedierilor colective în ipoteza unei societăţi aflate în procedura insolvenţei a negat dreptul la informarea şi consultarea angajaţilor, ceea ce echivalează cu nesocotirea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, astfel încât, prin ipoteză, nici nu mai trebuie analizată proporţionalitatea măsurii, textul legal criticat fiind neechivoc. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 41 alin. (2) din Constituţie, astfel cum acesta este interpretat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, prin prisma părţii I pct. 21 şi 29 din Carta socială europeană revizuită.”
Curtea Constituțională a României. Desfacerea contractelor individuale de muncă după data deschiderii procedurii insolvenței neconstituționale Curtea Constituțională a României. Desfacerea contractelor individuale de muncă după data deschiderii procedurii insolvenței neconstituționale Decizia nr. 64/2015 a Curții Constituționale a României a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 286 din 28 ap 29 aprilie 2015 Decizia nr. 64/2015 a Curții Constituționale a României a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 286 din 28 aprilie 2015. În motivarea deciziei, Curtea se arată următoarele: ”Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate în legătură cu art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006, (…) Curtea reţine că dreptul la informarea şi consultarea angajaţilor în ipoteza concedierilor colective vizează orice procedură de concediere colectivă, indiferent de particularităţile domeniului în care aceasta intervine. Desigur, legiuitorul poate adecva modul de configurare a dreptului, cu respectarea principiului proporţionalităţii, în funcţie de particularităţile anterior menţionate, însă, este evident că nu poate nega acest drept. În speţă, Curtea reţine că legiuitorul prin modul în care a înţeles să reglementeze procedura concedierilor colective în ipoteza unei societăţi aflate în procedura insolvenţei a negat dreptul la informarea şi consultarea angajaţilor, ceea ce echivalează cu nesocotirea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, astfel încât, prin ipoteză, nici nu mai trebuie analizată proporţionalitatea măsurii, textul legal criticat fiind neechivoc. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 41 alin. (2) din Constituţie, astfel cum acesta este interpretat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, prin prisma părţii I pct. 21 şi 29 din Carta socială europeană revizuită.”
