Fuziunea societăţilor Fuziunea se face: -      prin absorbţia unei persoane juridice de către o altă persoană juridică sau -      prin contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană juridică nouă. Fuziunea este operaţiunea prin care: -      una sau mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor (toate activele şi pasivele lor) unei alte societăţi în schimbul repartizării către acţionarii/asociaţii societăţii sau societăţilor absorbite de acţiuni/părţi sociale/alte titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală la societatea absorbantă şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor/părţilor sociale/altor titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală astfel repartizate sau -      mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor (toate activele şi pasivele lor) unei societăţi pe care o constituie, în schimbul repartizării către acţionarii/asociaţii lor de acţiuni/părţilor sociale/alte titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală la societatea nou-constituită şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor/părţilor sociale/altor titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală astfel repartizate. Fuziunea transfrontalieră este operaţiunea prin care: -      una sau mai multe societăţi, dintre care cel puţin două sunt guvernate de legislaţia a două state membre diferite, sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte societăţi în schimbul repartizării către acţionarii/asociaţii societăţii sau societăţilor absorbite de acţiuni/părţi sociale la societatea absorbantă şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor/părţilor sociale astfel repartizate sau -      mai multe societăţi, dintre care cel puţin două sunt guvernate de legislaţia a două state membre diferite, sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei societăţi pe care o constituie, în schimbul repartizării către acţionarii/asociaţii lor de acţiuni/părţi sociale la societatea nou-înfiinţată şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor/părţilor sociale astfel repartizate sau -      societate este dizolvată fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului său unei alte societăţi care deţine totalitatea acţiunilor sale/părţilor sociale sau a altor titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală. 

Fuziunea societăţilor Fuziunea se face: -      prin absorbţia unei persoane juridice de către o altă persoană juridică sau -      prin contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană juridică nouă. Fuziunea este operaţiunea prin care: -      una sau mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor (toate activele şi pasivele lor) unei alte societăţi în schimbul repartizării către acţionarii/asociaţii societăţii sau societăţilor absorbite de acţiuni/părţi sociale/alte titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală la societatea absorbantă şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor/părţilor sociale/altor titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală astfel repartizate sau -      mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor (toate activele şi pasivele lor) unei societăţi pe care o constituie, în schimbul repartizării către acţionarii/asociaţii lor de acţiuni/părţilor sociale/alte titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală la societatea nou-constituită şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor/părţilor sociale/altor titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală astfel repartizate. Fuziunea transfrontalieră este operaţiunea prin care: -      una sau mai multe societăţi, dintre care cel puţin două sunt guvernate de legislaţia a două state membre diferite, sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte societăţi în schimbul repartizării către acţionarii/asociaţii societăţii sau societăţilor absorbite de acţiuni/părţi sociale la societatea absorbantă şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor/părţilor sociale astfel repartizate sau -      mai multe societăţi, dintre care cel puţin două sunt guvernate de legislaţia a două state membre diferite, sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei societăţi pe care o constituie, în schimbul repartizării către acţionarii/asociaţii lor de acţiuni/părţi sociale la societatea nou-înfiinţată şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor/părţilor sociale astfel repartizate sau -      societate este dizolvată fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului său unei alte societăţi care deţine totalitatea acţiunilor sale/părţilor sociale sau a altor titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală. 

Drepturile consumatorilor Principalele drepturi ale consumatorilor sunt: dreptul de a fi protejaţi împotriva riscului de achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitateaori să le afecteze drepturile şi interesele legitime dreptul de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristiclor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor dreptul de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori dreptul de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate dreptul de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloacele prevăzute de lege dreptul de a se organiza în asociaţii pentru protecţia consumatorilor, în scopul părării intereselor lor.

Drepturile consumatorilor Principalele drepturi ale consumatorilor sunt: dreptul de a fi protejaţi împotriva riscului de achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitateaori să le afecteze drepturile şi interesele legitime dreptul de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristiclor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor dreptul de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori dreptul de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate dreptul de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloacele prevăzute de lege dreptul de a se organiza în asociaţii pentru protecţia consumatorilor, în scopul părării intereselor lor.

Mijloace juridice pentru realizarea creanţelor Cel mai important mijloc juridic la care pot recurge creditorii în scopul realizării creanţelor este urmărirea drepturilor patrimoniale sesizabile ale debitorului.  El este însă eficace numai atunci când valoarea activului patrimonial al debitorului este mai mare sau cel puţin egală cu cea a pasivului său.  Creditorii chirografari sunt supuşi unui dublu risc:  al diminuării activului patrimonial al debitorului prin înstrăinarea unor elemente de activ, care, în absenţa unui drept de urmărire, are ca efect micşorarea substanţei garanţiei lor;  al creşterii pasivului patrimonial, prin angajarea de noi datorii de către debitor.  Pentru a conserva în patrimoniul debitorului valorile patrimoniale urmăribile necesare realizării integrale a drepturilor lor de creanţă, creditorii pot utiliza următoarele mijloace juridice: cereri de indisponibilizare a bunurilor care formează obiectul unui litigiu sau de evitare a diminuării activului patrimonial al debitorului: sechestrul asigurător , poprirea asigurătorie şi sechestrul judiciar dreptul creditorilor de a interveni în procesele debitorului având ca obiect bunuri din patrimoniul său, cum sunt procesele de partaj . Intervenţia voluntară a creditorului în procesele în care figurează debitorul ca parte poate fi principală sau accesorie. dreptul creditorilor ale căror creanţe s-au născut înainte de deschiderea moştenirii sau care provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moştenirii de a fi plătiţi din bunurile aflate în indiviziune înainte de partajul succesoral. Creditorii moştenirii vor fi plătiţi cu prioritate faţă de creditorii personali ai moştenitorului din bunurile moştenirii ce i-au fost atribuite la partaj, precum şi din cele care le iau locul în patrimoniul moştenitorului. dreptul creditorilor moştenirii de a solicita inventarierea bunurilor succesorale și sigilarea şi predarea lor unui custode, dacă există pericol de înstrăinare, pierdere, înlocuire sau distrugere a lor. acţiunea în simulaţie, în măsura în care este utilizată de către creditorii uneia dintre părţi pentru a dovedi că un bun face parte din patrimoniul debitorului lor. acţiunea oblică în temeiul căreia creditorul exercită drepturile şi acţiunile debitorului, atunci când acesta refuză sau neglijează să le exercite în prejudiciul creditorului. acţiunea pauliană prin care creditorul solicită să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale. acţiunile directe prin care creditorul acţionează în mod direct în nume şi în interes propriu pe un debitor al debitorului său, în vederea realizării dreptului său de creanţă, fără ca între cei doi să existe un raport de obligaţii.

Mijloace juridice pentru realizarea creanţelor Cel mai important mijloc juridic la care pot recurge creditorii în scopul realizării creanţelor este urmărirea drepturilor patrimoniale sesizabile ale debitorului.  El este însă eficace numai atunci când valoarea activului patrimonial al debitorului este mai mare sau cel puţin egală cu cea a pasivului său.  Creditorii chirografari sunt supuşi unui dublu risc:  al diminuării activului patrimonial al debitorului prin înstrăinarea unor elemente de activ, care, în absenţa unui drept de urmărire, are ca efect micşorarea substanţei garanţiei lor;  al creşterii pasivului patrimonial, prin angajarea de noi datorii de către debitor.  Pentru a conserva în patrimoniul debitorului valorile patrimoniale urmăribile necesare realizării integrale a drepturilor lor de creanţă, creditorii pot utiliza următoarele mijloace juridice: cereri de indisponibilizare a bunurilor care formează obiectul unui litigiu sau de evitare a diminuării activului patrimonial al debitorului: sechestrul asigurător , poprirea asigurătorie şi sechestrul judiciar dreptul creditorilor de a interveni în procesele debitorului având ca obiect bunuri din patrimoniul său, cum sunt procesele de partaj . Intervenţia voluntară a creditorului în procesele în care figurează debitorul ca parte poate fi principală sau accesorie. dreptul creditorilor ale căror creanţe s-au născut înainte de deschiderea moştenirii sau care provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moştenirii de a fi plătiţi din bunurile aflate în indiviziune înainte de partajul succesoral. Creditorii moştenirii vor fi plătiţi cu prioritate faţă de creditorii personali ai moştenitorului din bunurile moştenirii ce i-au fost atribuite la partaj, precum şi din cele care le iau locul în patrimoniul moştenitorului. dreptul creditorilor moştenirii de a solicita inventarierea bunurilor succesorale și sigilarea şi predarea lor unui custode, dacă există pericol de înstrăinare, pierdere, înlocuire sau distrugere a lor. acţiunea în simulaţie, în măsura în care este utilizată de către creditorii uneia dintre părţi pentru a dovedi că un bun face parte din patrimoniul debitorului lor. acţiunea oblică în temeiul căreia creditorul exercită drepturile şi acţiunile debitorului, atunci când acesta refuză sau neglijează să le exercite în prejudiciul creditorului. acţiunea pauliană prin care creditorul solicită să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale. acţiunile directe prin care creditorul acţionează în mod direct în nume şi în interes propriu pe un debitor al debitorului său, în vederea realizării dreptului său de creanţă, fără ca între cei doi să existe un raport de obligaţii.

Copilul și probleme parentale Problemele de dreptul familiei pot fi stresante, dar și emoționale, pentru toți cei implicați, adulți și copii lor. Sunt momente dureroase și tulburătoare. IONAS MIHAELA – Cabinet de Avocat oferă clienților săi consiliere și reprezentare juridică plină de compasiune și sensibilitate asupra problemelor importante pentru ei și familiile lor. Încercăm să susținem fiecare client în luarea deciziilor printr-o abordare constructivă și conciliantă. Cel mai greu este pentru copii să înțeleagă aceste situații. Ei se pot simți pierduți în acest proces. Este important să ne concentrăm asupra acestora și să-i ajutăm să facă față tuturor modificărilor cu care se confruntă în această perioadă din viața lor. Fiecare părinte dorește cel mai bun pentru copilul său, însă în mijlocul unui divorț sau al unei despărțiri, poate fi dificil pentru acesta să aibă mereu în minte acest lucru. Astfel, pe lână divorț sau despărțire trebuie să luați în considerare o serie de alte decizii importante: dacă împreună cu soțul sau partenerul dumneavoastră aveți copii, va trebui să luați măsuri în ceea ce îi privește pe aceștia, atunci când se încheie căsnicia sau relația dumneavoastră. 

Copilul și probleme parentale Problemele de dreptul familiei pot fi stresante, dar și emoționale, pentru toți cei implicați, adulți și copii lor. Sunt momente dureroase și tulburătoare. IONAS MIHAELA – Cabinet de Avocat oferă clienților săi consiliere și reprezentare juridică plină de compasiune și sensibilitate asupra problemelor importante pentru ei și familiile lor. Încercăm să susținem fiecare client în luarea deciziilor printr-o abordare constructivă și conciliantă. Cel mai greu este pentru copii să înțeleagă aceste situații. Ei se pot simți pierduți în acest proces. Este important să ne concentrăm asupra acestora și să-i ajutăm să facă față tuturor modificărilor cu care se confruntă în această perioadă din viața lor. Fiecare părinte dorește cel mai bun pentru copilul său, însă în mijlocul unui divorț sau al unei despărțiri, poate fi dificil pentru acesta să aibă mereu în minte acest lucru. Astfel, pe lână divorț sau despărțire trebuie să luați în considerare o serie de alte decizii importante: dacă împreună cu soțul sau partenerul dumneavoastră aveți copii, va trebui să luați măsuri în ceea ce îi privește pe aceștia, atunci când se încheie căsnicia sau relația dumneavoastră. 

Adunarea deţinătorilor de obligaţiuni Deţinătorii de obligaţiuni se pot întruni în adunare generală, pentru a delibera asupra intereselor lor. Adunarea va fi convocată pe cheltuiala societăţii la cererea: unui număr de deţinători care să reprezinte a patra parte din titlurile emise şi nerambursate reprezentanţilor deţinătorilor de obligaţiuni. Societatea emitentă nu poate participa la deliberările adunării deţinătorilor de obligaţiuni, în baza obligaţiunilor pe care le posedă. Deţinătorii de obligaţiuni vor putea fi reprezentaţi prin mandatari, alţii decât administratorii, directorii, respectiv membrii directoratului, ai consiliului de supraveghere ori cenzorii sau funcţionarii societăţii. Adunarea deţinătorilor de obligaţiuni legal constituită poate: să numească un reprezentant al deţinătorilor de obligaţiuni şi unul sau mai mulţi supleanţi, cu dreptul de a-i reprezenta faţă de societate şi în justiţie, fixându-le remuneraţia; aceştia nu pot lua parte la administrarea societăţii, dar vor putea asista la adunările sale generale   să îndeplinească toate actele de supraveghere şi de apărare a intereselor lor comune sau să autorizeze un reprezentant cu îndeplinirea lor să constituie un fond, care va putea fi luat din dobânzile cuvenite deţinătorilor de obligaţiuni, pentru a face faţă cheltuielilor necesare apărării drepturilor lor, stabilind, în acelaşi timp, regulile pentru gestiunea acestui fond să se opună la orice modificare a actului constitutiv sau a condiţiilor împrumutului, prin care s-ar putea aduce o atingere drepturilor deţinătorilor de obligaţiuni să se pronunţe asupra emiterii de noi obligaţiuni. Hotărârile sunt valabile dacă:   deliberările prezentate în primele trei cazuri de mai sus au fost luate cu o majoritate reprezentând cel puţin o treime din titlurile emise şi nerambursate deliberările prezentate în ultimele două cazuri de mai sus au fost luate cu o majoritate reprezentând cel puţin două treimi din titlurile nerambursate în ambele cazuri votul favorabil a cel puţin patru cincimi din titlurile reprezentate la adunare. Hotărârile adunării vor fi aduse la cunoştinţă societăţii, în termen de cel mult 3 zile de la adoptarea lor. Hotărârile luate de adunarea deţinătorilor de obligaţiuni sunt obligatorii şi pentru deţinătorii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărârile adunării deţinătorilor de obligaţiuni pot fi atacate în justiţie de către deţinătorii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei. Acţiunea în justiţie a deţinătorului de obligaţiuni împotriva societăţii nu este admisibilă dacă are acelaşi obiect cu al acţiunii intentate de reprezentantul deţinătorilor de obligaţiuni sau este contrară unei hotărâri a adunării deţinătorilor de obligaţiuni. 

Adunarea deţinătorilor de obligaţiuni Deţinătorii de obligaţiuni se pot întruni în adunare generală, pentru a delibera asupra intereselor lor. Adunarea va fi convocată pe cheltuiala societăţii la cererea: unui număr de deţinători care să reprezinte a patra parte din titlurile emise şi nerambursate reprezentanţilor deţinătorilor de obligaţiuni. Societatea emitentă nu poate participa la deliberările adunării deţinătorilor de obligaţiuni, în baza obligaţiunilor pe care le posedă. Deţinătorii de obligaţiuni vor putea fi reprezentaţi prin mandatari, alţii decât administratorii, directorii, respectiv membrii directoratului, ai consiliului de supraveghere ori cenzorii sau funcţionarii societăţii. Adunarea deţinătorilor de obligaţiuni legal constituită poate: să numească un reprezentant al deţinătorilor de obligaţiuni şi unul sau mai mulţi supleanţi, cu dreptul de a-i reprezenta faţă de societate şi în justiţie, fixându-le remuneraţia; aceştia nu pot lua parte la administrarea societăţii, dar vor putea asista la adunările sale generale   să îndeplinească toate actele de supraveghere şi de apărare a intereselor lor comune sau să autorizeze un reprezentant cu îndeplinirea lor să constituie un fond, care va putea fi luat din dobânzile cuvenite deţinătorilor de obligaţiuni, pentru a face faţă cheltuielilor necesare apărării drepturilor lor, stabilind, în acelaşi timp, regulile pentru gestiunea acestui fond să se opună la orice modificare a actului constitutiv sau a condiţiilor împrumutului, prin care s-ar putea aduce o atingere drepturilor deţinătorilor de obligaţiuni să se pronunţe asupra emiterii de noi obligaţiuni. Hotărârile sunt valabile dacă:   deliberările prezentate în primele trei cazuri de mai sus au fost luate cu o majoritate reprezentând cel puţin o treime din titlurile emise şi nerambursate deliberările prezentate în ultimele două cazuri de mai sus au fost luate cu o majoritate reprezentând cel puţin două treimi din titlurile nerambursate în ambele cazuri votul favorabil a cel puţin patru cincimi din titlurile reprezentate la adunare. Hotărârile adunării vor fi aduse la cunoştinţă societăţii, în termen de cel mult 3 zile de la adoptarea lor. Hotărârile luate de adunarea deţinătorilor de obligaţiuni sunt obligatorii şi pentru deţinătorii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărârile adunării deţinătorilor de obligaţiuni pot fi atacate în justiţie de către deţinătorii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei. Acţiunea în justiţie a deţinătorului de obligaţiuni împotriva societăţii nu este admisibilă dacă are acelaşi obiect cu al acţiunii intentate de reprezentantul deţinătorilor de obligaţiuni sau este contrară unei hotărâri a adunării deţinătorilor de obligaţiuni.