Omologarea concordatului preventiv După aprobarea concordatului de către creditori, administratorul concordatar solicită judecătorului-sindic să omologheze concordatul preventiv.  Pentru omologare, judecătorul-sindic verifică îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: valoarea creanţelor contestate şi/sau în litigiu nu depăşeşte 25% din masa credală concordatul preventiv a fost aprobat de creditorii care reprezintă cel puţin 75% din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate. Judecătorul-sindic omologhează concordatul preventiv prin încheiere pronunţată în camera de consiliu, de urgenţă şi cu precădere, după citarea şi ascultarea administratorului concordatar.  Cererea de omologare a concordatului preventiv poate fi respinsă exclusiv pentru motive de legalitate. Concordatul preventiv, aprobat de creditori şi omologat de judecătorul-sindic prin încheiere, se comunică creditorilor, prin intermediul administratorului concordatar, şi se menţionează în registrul în care este înregistrat debitorul. De la data comunicării hotărârii de omologare a concordatului preventiv se suspendă de drept urmăririle individuale ale creditorilor semnatari asupra debitorului şi curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor acestora contra debitorului. Curgerea dobânzilor, a penalităţilor şi a oricăror altor cheltuieli aferente creanţelor nu se suspendă faţă de creditorii semnatari, cu excepţia situaţiei în care aceştia îşi exprimă expres, în scris, acordul în sens contrar, acord ce va fi menţionat în proiectul de concordat. Dispunând omologarea, judecătorul-sindic suspendă toate procedurile de executare silită. La cererea administratorului concordatar, sub condiţia acordării de garanţii creditorilor de către debitor, judecătorul-sindic poate impune creditorilor nesemnatari ai concordatului preventiv un termen de maximum 18 luni de amânare a scadenţei creanţei lor, perioadă în care nu vor curge dobânzi, penalităţi, precum şi orice alte cheltuieli aferente creanţelor.  Prevederile referitoare la amânarea scadenţei creanţei nu sunt aplicabile în privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală. Concordatul va fi opozabil creditorilor bugetari, cu condiţia respectării prevederilor legale cu privire la ajutorul de stat din legislaţia internă şi europeană. În perioada concordatului preventiv omologat nu se poate deschide procedura insolvenţei faţă de debitor. Orice creditor care obţine un titlu executoriu asupra debitorului în cursul procedurii poate formula cerere de aderare la concordat sau poate să îşi recupereze creanţa prin orice alte modalităţi prevăzute de lege. Cererea de aderare se depune la administratorul concordatar, care o include în tabelul creditorilor concordatari. În cursul procedurii, debitorul îşi desfăşoară activitatea în limitele afacerii sale obişnuite, în condiţiile concordatului preventiv, sub supravegherea administratorului concordatar. Măsurile cuprinse în concordatul preventiv, inclusiv modificările creanţelor, profită şi codebitorilor, fidejusorilor şi terţilor garanţi.

Omologarea concordatului preventiv După aprobarea concordatului de către creditori, administratorul concordatar solicită judecătorului-sindic să omologheze concordatul preventiv.  Pentru omologare, judecătorul-sindic verifică îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: valoarea creanţelor contestate şi/sau în litigiu nu depăşeşte 25% din masa credală concordatul preventiv a fost aprobat de creditorii care reprezintă cel puţin 75% din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate. Judecătorul-sindic omologhează concordatul preventiv prin încheiere pronunţată în camera de consiliu, de urgenţă şi cu precădere, după citarea şi ascultarea administratorului concordatar.  Cererea de omologare a concordatului preventiv poate fi respinsă exclusiv pentru motive de legalitate. Concordatul preventiv, aprobat de creditori şi omologat de judecătorul-sindic prin încheiere, se comunică creditorilor, prin intermediul administratorului concordatar, şi se menţionează în registrul în care este înregistrat debitorul. De la data comunicării hotărârii de omologare a concordatului preventiv se suspendă de drept urmăririle individuale ale creditorilor semnatari asupra debitorului şi curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor acestora contra debitorului. Curgerea dobânzilor, a penalităţilor şi a oricăror altor cheltuieli aferente creanţelor nu se suspendă faţă de creditorii semnatari, cu excepţia situaţiei în care aceştia îşi exprimă expres, în scris, acordul în sens contrar, acord ce va fi menţionat în proiectul de concordat. Dispunând omologarea, judecătorul-sindic suspendă toate procedurile de executare silită. La cererea administratorului concordatar, sub condiţia acordării de garanţii creditorilor de către debitor, judecătorul-sindic poate impune creditorilor nesemnatari ai concordatului preventiv un termen de maximum 18 luni de amânare a scadenţei creanţei lor, perioadă în care nu vor curge dobânzi, penalităţi, precum şi orice alte cheltuieli aferente creanţelor.  Prevederile referitoare la amânarea scadenţei creanţei nu sunt aplicabile în privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală. Concordatul va fi opozabil creditorilor bugetari, cu condiţia respectării prevederilor legale cu privire la ajutorul de stat din legislaţia internă şi europeană. În perioada concordatului preventiv omologat nu se poate deschide procedura insolvenţei faţă de debitor. Orice creditor care obţine un titlu executoriu asupra debitorului în cursul procedurii poate formula cerere de aderare la concordat sau poate să îşi recupereze creanţa prin orice alte modalităţi prevăzute de lege. Cererea de aderare se depune la administratorul concordatar, care o include în tabelul creditorilor concordatari. În cursul procedurii, debitorul îşi desfăşoară activitatea în limitele afacerii sale obişnuite, în condiţiile concordatului preventiv, sub supravegherea administratorului concordatar. Măsurile cuprinse în concordatul preventiv, inclusiv modificările creanţelor, profită şi codebitorilor, fidejusorilor şi terţilor garanţi.

Partajul judiciar Partajul judiciar este reglementat ca o procedură specială. Normele din Codul de procedură civilă se aplică indiferent dacă partajul priveşte un bun determinat sau o universalitate de bunuri, o proprietate pe cote-părţi, când fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-părţi din dreptul de proprietate, sau o proprietate în devălmăşie, când dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părţi determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune. Partajul se realizează voluntar, prin bună învoială şi numai în măsura în care părţile nu se înţeleg ele se vor adresa instanţei judecătoreşti. Chiar dacă a fost sesizată instanţa, aceasta are datoria, în tot cursul procesului, să stăruie ca părţile să împartă bunurile prin bună învoială. Dacă părţile ajung la o înţelegere, instanţa va hotărî potrivit înţelegerii lor.  Dacă împărţeala se poate face prin bună învoială, iar printre cei interesaţi se află minori, persoane puse sub interdicţie judecătorească ori dispăruţi, ea se realizează numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal.  Dacă înţelegerea priveşte numai partajul anumitor bunuri, instanţa va lua act de această învoială şi va pronunţa o hotărâre parţială, iar pentru celelalte bunuri procesul va continua. În unele cazuri partajul judiciar este obligatoriu, părţile neputând recurge la un partaj voluntar. Este vorba de următoarele trei cazuri: când lipseşte unul dintre coproprietari dacă un coproprietar este lipsit de capacitate de exerciţiu ori are capacitate de exerciţiu restrânsă şi nu există autorizarea instanţei de tutelă, respectiv a ocrotitorului legal pentru un partaj voluntary când partajul bunurilor comune dobândite în condiţiile regimului comunităţii legale este cerut, în timpul căsătoriei, de creditorii personali ai unuia dintre soţi şi când partajul este cerut de creditorii unuia dintre coproprietari. Există şi cazuri în care partajul judiciar nu este admisibil, singura modalitate de partaj fiind cea prin bună învoială. Astfel, în cazul proprietăţii periodice şi în celelalte cazuri de coproprietate forţată decât cel la care se referă părţile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste părţi încetează de a mai fi destinate folosinţei comune, partajul este posibil numai prin bună învoială. Partajul nu este obligatoriu, în sensul că este posibil ca instanţa să fie sesizată numai cu o cerere în constatare, referitoare doar la aspectele asupra cărora coproprietarii sau codevălmaşii nu se înţeleg. Partajul judiciar se poate realiza fie pe cale principală, fie pe cale accesorie sau incidental sau în cadrul contestaţiei la executare.

Partajul judiciar Partajul judiciar este reglementat ca o procedură specială. Normele din Codul de procedură civilă se aplică indiferent dacă partajul priveşte un bun determinat sau o universalitate de bunuri, o proprietate pe cote-părţi, când fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-părţi din dreptul de proprietate, sau o proprietate în devălmăşie, când dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părţi determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune. Partajul se realizează voluntar, prin bună învoială şi numai în măsura în care părţile nu se înţeleg ele se vor adresa instanţei judecătoreşti. Chiar dacă a fost sesizată instanţa, aceasta are datoria, în tot cursul procesului, să stăruie ca părţile să împartă bunurile prin bună învoială. Dacă părţile ajung la o înţelegere, instanţa va hotărî potrivit înţelegerii lor.  Dacă împărţeala se poate face prin bună învoială, iar printre cei interesaţi se află minori, persoane puse sub interdicţie judecătorească ori dispăruţi, ea se realizează numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal.  Dacă înţelegerea priveşte numai partajul anumitor bunuri, instanţa va lua act de această învoială şi va pronunţa o hotărâre parţială, iar pentru celelalte bunuri procesul va continua. În unele cazuri partajul judiciar este obligatoriu, părţile neputând recurge la un partaj voluntar. Este vorba de următoarele trei cazuri: când lipseşte unul dintre coproprietari dacă un coproprietar este lipsit de capacitate de exerciţiu ori are capacitate de exerciţiu restrânsă şi nu există autorizarea instanţei de tutelă, respectiv a ocrotitorului legal pentru un partaj voluntary când partajul bunurilor comune dobândite în condiţiile regimului comunităţii legale este cerut, în timpul căsătoriei, de creditorii personali ai unuia dintre soţi şi când partajul este cerut de creditorii unuia dintre coproprietari. Există şi cazuri în care partajul judiciar nu este admisibil, singura modalitate de partaj fiind cea prin bună învoială. Astfel, în cazul proprietăţii periodice şi în celelalte cazuri de coproprietate forţată decât cel la care se referă părţile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste părţi încetează de a mai fi destinate folosinţei comune, partajul este posibil numai prin bună învoială. Partajul nu este obligatoriu, în sensul că este posibil ca instanţa să fie sesizată numai cu o cerere în constatare, referitoare doar la aspectele asupra cărora coproprietarii sau codevălmaşii nu se înţeleg. Partajul judiciar se poate realiza fie pe cale principală, fie pe cale accesorie sau incidental sau în cadrul contestaţiei la executare.

Infraţiuni contra vieții Dacă dumneavoastră sau cineva pe care cunoaşteţi este acuzat ca a cauzat moartea unei alte persoane, atunci aveţi nevoie de cea mai bună mai bună echipă de partea dumneavoastră. Crimele din zilele noastre, în multiplele sale forme și varietăţi, creează avocatului provocări formidabile, care necesită înțelegere a probelor medicale, științifice și tehnice, derivate dintr-o gamă tot mai mare de discipline și specializări, precum și o înțelegere subtilă a psihologiei. Aceste cazuri necesită în mod natural cel mai înalt nivel de calificare și experiență deoarece instanţa de judecată poate condamna inculpatul la pedeapsa de până la 25 ani închisoare sau chiar la detenţiunea pe viaţă. Ionas Mihaela – Cabinet de Avocat va utiliza calificarea și compasiunea sa pentru un efect maxim. Suntem prezenţi în sălile de judecată apărând persoanele acuzate de infracţiuni contra vieţii: omorul , omorul calificat, uciderea la cererea victimei , determinarea sau înlesnirea sinuciderii , uciderea din culpa.   În cazul în care clienții noștri sunt în arest, vă vom asigura cu întrevederi regulate. Poliția cheltuieşte resurse imense pe investigațiile infracţiunilor contra vieţii în timp ce avocații din oficiu sunt limitaţi din punct de vedere financiar. O parte din planificarea strategică a dosarului implică luarea în considerare în detaliu a problemelor probabile, cum ar fi sănătatea mintală, martorii anonimi și necesitatea expertizelor. Noi înțelegem presiunile extraordinare cu care se confruntă cei acuzați de crimă și a familiilor lor. Noi înțelegem de asemenea, că cazurile infracţiuni contra vieţii nu pot fi apărate fără o pregătire completă și analize din partea experţilor. Avem experienţă atât în calitate de apărători ai inculpaţilor, cât şi în calitate de avocat al membrilor de familie al victimelor. Ionas Mihaela – Cabinet de Avocat înţelege cât este de devastator să pierzi un membru de familie care a fost victima unei infracţiuni contra vieţii. Noi vă ajutăm să obţineţi despăgubiri pentru pierderea suferită de la făptuitor și de la orice persoană sau autoritate care are responsabilitatea legală de a plăti pentru sau împreună cu făptuitorul. Prima noastră preocupare este de a oferi alinare pentru familia victimei. Vom da dovadă de compasiune pe toată durata procesului şi vă vom ghida în aceste momente dificile.   În cazul în care asistăm familia victimei, oferim un serviciu complet și pregătim dosarul temeinic, cu scopul de a avea un proces eficient și eficace. Suntem adepţii colaborărilor cu experţi în toate cazurile în care sunt implicate problemele științifice sau medico-legale. Suntem mândri de reputația noastră în acest domeniu, pe care ne aşteptăm să fie susținută şi în viitor.

Infraţiuni contra vieții Dacă dumneavoastră sau cineva pe care cunoaşteţi este acuzat ca a cauzat moartea unei alte persoane, atunci aveţi nevoie de cea mai bună mai bună echipă de partea dumneavoastră. Crimele din zilele noastre, în multiplele sale forme și varietăţi, creează avocatului provocări formidabile, care necesită înțelegere a probelor medicale, științifice și tehnice, derivate dintr-o gamă tot mai mare de discipline și specializări, precum și o înțelegere subtilă a psihologiei. Aceste cazuri necesită în mod natural cel mai înalt nivel de calificare și experiență deoarece instanţa de judecată poate condamna inculpatul la pedeapsa de până la 25 ani închisoare sau chiar la detenţiunea pe viaţă. Ionas Mihaela – Cabinet de Avocat va utiliza calificarea și compasiunea sa pentru un efect maxim. Suntem prezenţi în sălile de judecată apărând persoanele acuzate de infracţiuni contra vieţii: omorul , omorul calificat, uciderea la cererea victimei , determinarea sau înlesnirea sinuciderii , uciderea din culpa.   În cazul în care clienții noștri sunt în arest, vă vom asigura cu întrevederi regulate. Poliția cheltuieşte resurse imense pe investigațiile infracţiunilor contra vieţii în timp ce avocații din oficiu sunt limitaţi din punct de vedere financiar. O parte din planificarea strategică a dosarului implică luarea în considerare în detaliu a problemelor probabile, cum ar fi sănătatea mintală, martorii anonimi și necesitatea expertizelor. Noi înțelegem presiunile extraordinare cu care se confruntă cei acuzați de crimă și a familiilor lor. Noi înțelegem de asemenea, că cazurile infracţiuni contra vieţii nu pot fi apărate fără o pregătire completă și analize din partea experţilor. Avem experienţă atât în calitate de apărători ai inculpaţilor, cât şi în calitate de avocat al membrilor de familie al victimelor. Ionas Mihaela – Cabinet de Avocat înţelege cât este de devastator să pierzi un membru de familie care a fost victima unei infracţiuni contra vieţii. Noi vă ajutăm să obţineţi despăgubiri pentru pierderea suferită de la făptuitor și de la orice persoană sau autoritate care are responsabilitatea legală de a plăti pentru sau împreună cu făptuitorul. Prima noastră preocupare este de a oferi alinare pentru familia victimei. Vom da dovadă de compasiune pe toată durata procesului şi vă vom ghida în aceste momente dificile.   În cazul în care asistăm familia victimei, oferim un serviciu complet și pregătim dosarul temeinic, cu scopul de a avea un proces eficient și eficace. Suntem adepţii colaborărilor cu experţi în toate cazurile în care sunt implicate problemele științifice sau medico-legale. Suntem mândri de reputația noastră în acest domeniu, pe care ne aşteptăm să fie susținută şi în viitor.

Adunarea generală Adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel. Prin excepţie, adunarea generală având ca obiect modificarea actului constitutiv decide cu votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel. Prin actul constitutiv se va putea stabili că votarea se poate face şi prin corespondenţă. Fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaţilor referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între ele şi societate. Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorităţii cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentată de asociaţii prezenţi. Asociatul care, într-o operaţiune determinată, are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societăţii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operaţiune, în caz contrar fiind răspunzător de daunele cauzate societăţii, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută. Adunarea generală are următoarele atribuţii: să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească repartizarea profitului net să desemneze administratorii şi cenzorii, să îi revoce/demită şi să le dea descărcare de activitate, precum şi să decidă contractarea auditului financiar, atunci când acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii. (Asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulţi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala lor remuneraţie, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.) să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru daunele pricinuite societăţii, desemnând şi persoana însărcinată să o exercite să modifice actul constitutiv. Convocarea adunării generale se face: la sediul social, cel puţin o dată pe an sau de câte ori este necesar de administratori sau la cererea asociatului/asociaţilor reprezentând cel puţin 1/4 din capitalul social, arătând scopul acestei convocări în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi. Hotărârile adunării generale pot fi atacate în aceleaşi condiţii ca şi hotărările adunărilor generale ale acţionarilor, termenul de 15 zile urmând să curgă de la data la care asociatul a luat cunoştinţă de hotărârea adunării generale pe care o atacă. 

Adunarea generală Adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel. Prin excepţie, adunarea generală având ca obiect modificarea actului constitutiv decide cu votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel. Prin actul constitutiv se va putea stabili că votarea se poate face şi prin corespondenţă. Fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaţilor referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între ele şi societate. Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorităţii cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentată de asociaţii prezenţi. Asociatul care, într-o operaţiune determinată, are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societăţii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operaţiune, în caz contrar fiind răspunzător de daunele cauzate societăţii, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută. Adunarea generală are următoarele atribuţii: să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească repartizarea profitului net să desemneze administratorii şi cenzorii, să îi revoce/demită şi să le dea descărcare de activitate, precum şi să decidă contractarea auditului financiar, atunci când acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii. (Asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulţi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala lor remuneraţie, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.) să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru daunele pricinuite societăţii, desemnând şi persoana însărcinată să o exercite să modifice actul constitutiv. Convocarea adunării generale se face: la sediul social, cel puţin o dată pe an sau de câte ori este necesar de administratori sau la cererea asociatului/asociaţilor reprezentând cel puţin 1/4 din capitalul social, arătând scopul acestei convocări în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi. Hotărârile adunării generale pot fi atacate în aceleaşi condiţii ca şi hotărările adunărilor generale ale acţionarilor, termenul de 15 zile urmând să curgă de la data la care asociatul a luat cunoştinţă de hotărârea adunării generale pe care o atacă. 

Procedura constatării caracterului abuziv al unei clauze În lege sunt conturate mai multe variante:     Procedura administrativ-jurisdicţională Potrivit dispoziţiilor legale, organele abilitate în domeniul protecţiei consumatorului, la sesizarea consumatorilor sau din oficiu, pot efectua verificări ale contractelor pe care comercianţii sunt obligaţi să le pună la dispoziţie. În situaţia în care, analiza contractului duce la constatarea existenţei clauzelor abuzive, aceste organisme încheie un proces - verbal în care indică cele constatate şi pe care îl transmit judecătoriei competente. Prin urmare, organele de control sunt abilitate să încheie procese - verbale de constatare a faptelor şi nu de „constatare şi sancţionare a contravenţiilor“, potrivit dreptului comun în materia contravenţiilor. Competentă teritorial este instanţa în raza căreia comerciantul îşi are domiciliul sau sediul. Competentă material este judecătoria. În cazul în care instanţa stabileşte existenţa unei clauze abusive aplică sancţiuni contravenţionale (amenzi) şi dispune sub sancţiunea „daunelor“ modificarea clauzelor contractului (în cazul în care contractul se menţine) sau „desfiinţarea contractului“ cu daune interese. Judecata este cea de drept comun. Sunt citaţi profesionistul, A.N.P.C. şi eventual consumatorul. Hotărârea pronunţată de judecătorie este supusă apelului.     Procedura dreptului comun Această procedură este complet independentă de procedura administrativ -jurisdicţională fiind expresia dreptului exclusiv al consumatorului individual sau organizat în asociaţii. Acţiunea are ca obiect sancţiunile indicate mai sus şi este scutită de taxa de timbru. Trebuie menţionat că, „sancţiunea lipsirii de efecte“a clauzei abuzive poate fi invocată şi din oficiu de către instanţă în cadrul unui litigiu şi de către consumator pe cale de excepţie.     Comisia pentru Clauze Abuzive Printr-un ordinul al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, a fost înfiinţată Comisia pentru Clauze Abuzive, ca organism independent, cu rol consultativ, alcătuită din reprezentanţi ai agenţilor economici şi ai consumatorilor. În principal, atribuţiile Comisiei sunt legate de emiterea unui punct de vedere autorizat (dar având un caracter consultativ) referitor la clauzele cuprinse în contractile preformulate pentru servicii de interes public sau care se adresează unui număr mare de consumatori. Principalele teme asupra cărora se pronunţă Comisia sunt: – eliminarea sau modificarea clauzelor abuzive – includerea în contracte a unor stipulaţii menite să asigure informarea consumatorilor – includerea în contracte a unor stipulaţii menite să prevină un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor – formularea clară a clauzelor contractuale astfel încât să se asigure înţelegerea lor de către consumatori. Avizul consultativ este elaborat de către Comisie la solicitarea A.N.P.C., a Comitetului Interministerial pentru Supravegherea Pieţei Produselor şi Serviciilor şi Protecţiei Consumatorilor precum şi a instanţelor de judecată, cărora trebuie să le răspundă în termen de 30 de zile de la sesizare. 

Procedura constatării caracterului abuziv al unei clauze În lege sunt conturate mai multe variante:     Procedura administrativ-jurisdicţională Potrivit dispoziţiilor legale, organele abilitate în domeniul protecţiei consumatorului, la sesizarea consumatorilor sau din oficiu, pot efectua verificări ale contractelor pe care comercianţii sunt obligaţi să le pună la dispoziţie. În situaţia în care, analiza contractului duce la constatarea existenţei clauzelor abuzive, aceste organisme încheie un proces - verbal în care indică cele constatate şi pe care îl transmit judecătoriei competente. Prin urmare, organele de control sunt abilitate să încheie procese - verbale de constatare a faptelor şi nu de „constatare şi sancţionare a contravenţiilor“, potrivit dreptului comun în materia contravenţiilor. Competentă teritorial este instanţa în raza căreia comerciantul îşi are domiciliul sau sediul. Competentă material este judecătoria. În cazul în care instanţa stabileşte existenţa unei clauze abusive aplică sancţiuni contravenţionale (amenzi) şi dispune sub sancţiunea „daunelor“ modificarea clauzelor contractului (în cazul în care contractul se menţine) sau „desfiinţarea contractului“ cu daune interese. Judecata este cea de drept comun. Sunt citaţi profesionistul, A.N.P.C. şi eventual consumatorul. Hotărârea pronunţată de judecătorie este supusă apelului.     Procedura dreptului comun Această procedură este complet independentă de procedura administrativ -jurisdicţională fiind expresia dreptului exclusiv al consumatorului individual sau organizat în asociaţii. Acţiunea are ca obiect sancţiunile indicate mai sus şi este scutită de taxa de timbru. Trebuie menţionat că, „sancţiunea lipsirii de efecte“a clauzei abuzive poate fi invocată şi din oficiu de către instanţă în cadrul unui litigiu şi de către consumator pe cale de excepţie.     Comisia pentru Clauze Abuzive Printr-un ordinul al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, a fost înfiinţată Comisia pentru Clauze Abuzive, ca organism independent, cu rol consultativ, alcătuită din reprezentanţi ai agenţilor economici şi ai consumatorilor. În principal, atribuţiile Comisiei sunt legate de emiterea unui punct de vedere autorizat (dar având un caracter consultativ) referitor la clauzele cuprinse în contractile preformulate pentru servicii de interes public sau care se adresează unui număr mare de consumatori. Principalele teme asupra cărora se pronunţă Comisia sunt: – eliminarea sau modificarea clauzelor abuzive – includerea în contracte a unor stipulaţii menite să asigure informarea consumatorilor – includerea în contracte a unor stipulaţii menite să prevină un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor – formularea clară a clauzelor contractuale astfel încât să se asigure înţelegerea lor de către consumatori. Avizul consultativ este elaborat de către Comisie la solicitarea A.N.P.C., a Comitetului Interministerial pentru Supravegherea Pieţei Produselor şi Serviciilor şi Protecţiei Consumatorilor precum şi a instanţelor de judecată, cărora trebuie să le răspundă în termen de 30 de zile de la sesizare.