Dreptul de vot Acţionarii exercită dreptul lor de vot în adunarea general proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă, în mod direct sau prin reprezentare, în baza unei împuterniciri acordate pentru respectiva adunare general sau prin corespondenţă, în cazul societăţilor închise cu acţiuni nominative. Pot vota în adunarea generală: · acţionarii înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele furnizate de registrul independent privat al acţionarilor, corespunzătoare datei de referinţă · acţionarii proprietari ai acţiunilor ce constituite garanţii reale mobiliare · acţionarii cu acţiuni la purtător depuse la locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înştiinţarea de convocare, cu cel puţin 5 zile înainte de adunare. Nu pot vota acţionarii care: · au calitatea de membri ai consiliului de administraţie, directoratului sau consiliului de supraveghere, cu privire la descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie; însă pot vota situaţia financiară anuală, dacă nu se poate forma majoritatea prevăzută de lege sau de actul constitutive · într-o anumită operaţiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii. Dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice convenţie prin care acţionarul se obligă să exercite dreptul de vot în conformitate cu instrucţiunile date sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atribuţii de reprezentare este nulă. Se întocmeşte un proces-verbal, semnat de preşedinte şi secretar, prin care se constată îndeplinirea formalităţilor de convocare, data şi locul adunării generale, acţionarii prezenţi, numărul acţiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, iar la cererea acţionarilor, declaraţiile făcute de ei în şedinţă. Procesul-verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale. Hotărârile adunărilor generale se iau prin vot deschis. Prin excepţie, votul secret este obligatoriu pentru: · numirea sau revocarea membrilor consiliului de administraţie, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere · numirea, revocarea ori demiterea cenzorilor sau auditorilor financiari · stabilirea răspunderii membrilor organelor de administrare, de conducere şi de control ale societăţii. Hotărârile AGA vor fi depuse în termen de 15 zile la registrul comerţului şi publicate în Monitorul Oficial pentru opozabilitate. Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărârile contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial. Acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari.
Dreptul de vot Acţionarii exercită dreptul lor de vot în adunarea general proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă, în mod direct sau prin reprezentare, în baza unei împuterniciri acordate pentru respectiva adunare general sau prin corespondenţă, în cazul societăţilor închise cu acţiuni nominative. Pot vota în adunarea generală: · acţionarii înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele furnizate de registrul independent privat al acţionarilor, corespunzătoare datei de referinţă · acţionarii proprietari ai acţiunilor ce constituite garanţii reale mobiliare · acţionarii cu acţiuni la purtător depuse la locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înştiinţarea de convocare, cu cel puţin 5 zile înainte de adunare. Nu pot vota acţionarii care: · au calitatea de membri ai consiliului de administraţie, directoratului sau consiliului de supraveghere, cu privire la descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie; însă pot vota situaţia financiară anuală, dacă nu se poate forma majoritatea prevăzută de lege sau de actul constitutive · într-o anumită operaţiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii. Dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice convenţie prin care acţionarul se obligă să exercite dreptul de vot în conformitate cu instrucţiunile date sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atribuţii de reprezentare este nulă. Se întocmeşte un proces-verbal, semnat de preşedinte şi secretar, prin care se constată îndeplinirea formalităţilor de convocare, data şi locul adunării generale, acţionarii prezenţi, numărul acţiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, iar la cererea acţionarilor, declaraţiile făcute de ei în şedinţă. Procesul-verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale. Hotărârile adunărilor generale se iau prin vot deschis. Prin excepţie, votul secret este obligatoriu pentru: · numirea sau revocarea membrilor consiliului de administraţie, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere · numirea, revocarea ori demiterea cenzorilor sau auditorilor financiari · stabilirea răspunderii membrilor organelor de administrare, de conducere şi de control ale societăţii. Hotărârile AGA vor fi depuse în termen de 15 zile la registrul comerţului şi publicate în Monitorul Oficial pentru opozabilitate. Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărârile contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial. Acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Dezlegarea unor chestiuni de drept privind dreptul de regres al asigurătorului 2 martie 2020 Potrivit minutei nr. 29, în dosarul nr. 3167/1/2019 pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2020, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “În interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, prin creditor de asigurare se înțelege și societatea de asigurare care a despăgubit pe asiguratul său, titulară a dreptului de regres izvorât dintr-o poliță CASCO împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment. În interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015, prin creanță de asigurare se înțelege și creanța izvorâtă din dreptul de regres al societății de asigurare care a despăgubit pe asiguratul său împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment. În interpretarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, plafonul de 450.000 lei se aplică pe creanțe de asigurare, în situațiile în care se exercită dreptul de regres de către societatea de asigurare care a efectuat plata indemnizației către propriul asigurat, ca efect al subrogării în drepturile asiguratului CASCO, pentru fiecare creanță în parte. ” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Dezlegarea unor chestiuni de drept privind dreptul de regres al asigurătorului 2 martie 2020 Potrivit minutei nr. 29, în dosarul nr. 3167/1/2019 pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2020, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “În interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, prin creditor de asigurare se înțelege și societatea de asigurare care a despăgubit pe asiguratul său, titulară a dreptului de regres izvorât dintr-o poliță CASCO împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment. În interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015, prin creanță de asigurare se înțelege și creanța izvorâtă din dreptul de regres al societății de asigurare care a despăgubit pe asiguratul său împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment. În interpretarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, plafonul de 450.000 lei se aplică pe creanțe de asigurare, în situațiile în care se exercită dreptul de regres de către societatea de asigurare care a efectuat plata indemnizației către propriul asigurat, ca efect al subrogării în drepturile asiguratului CASCO, pentru fiecare creanță în parte. ” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Funcţionarea societăţilor cu răspundere limitată (SRL) În societatea cu răspundere limitată, numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.
Funcţionarea societăţilor cu răspundere limitată (SRL) În societatea cu răspundere limitată, numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.
Întreruperea executării pedepsei Cazurile de întrerupere sunt aceleași cu cele de amânare a executării pedepsei, respectiv: se constată, pe baza unei exepertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Penitenciare și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia sub pază permanentă, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru societate. condamnata este însărcinată sau are un copil mai mic de 1 an. Diferența dintre amânarea și întreruperea executării pedepsei este momentul la care instanța le dispune. În cazul amânării, cazul intervine înainte de începerea executării sau există deja înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar în situația întreruperii pedepsei cazul intervine pe parcursul executării. Instanța competentă este doar instanța locului de deținere egală în grad cu instanța de executare. În cazul admiterii cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, hotarârea poate fi atacată cu contestație în termen de 3 zile de la comunicare, contestația formulată de procuror fiind supensivă de executare. Instanța care a dispus întreruperea comunică măsura locului de deținere, organului de poliție, precum și instanței de executare. Penitenciarul unde este încarcerat cel ce beneficiază de întrerupere, precum și instanța de executare țin evidența întreruperilor acordate, întrucât aceaste perioade nu sunt cuprinse în durata pedepsei. Pe durata întreruperii condamnatul trebuie să execute pedeapsa accesorie aplicată de instanță.
Întreruperea executării pedepsei Cazurile de întrerupere sunt aceleași cu cele de amânare a executării pedepsei, respectiv: se constată, pe baza unei exepertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Penitenciare și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia sub pază permanentă, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru societate. condamnata este însărcinată sau are un copil mai mic de 1 an. Diferența dintre amânarea și întreruperea executării pedepsei este momentul la care instanța le dispune. În cazul amânării, cazul intervine înainte de începerea executării sau există deja înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar în situația întreruperii pedepsei cazul intervine pe parcursul executării. Instanța competentă este doar instanța locului de deținere egală în grad cu instanța de executare. În cazul admiterii cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, hotarârea poate fi atacată cu contestație în termen de 3 zile de la comunicare, contestația formulată de procuror fiind supensivă de executare. Instanța care a dispus întreruperea comunică măsura locului de deținere, organului de poliție, precum și instanței de executare. Penitenciarul unde este încarcerat cel ce beneficiază de întrerupere, precum și instanța de executare țin evidența întreruperilor acordate, întrucât aceaste perioade nu sunt cuprinse în durata pedepsei. Pe durata întreruperii condamnatul trebuie să execute pedeapsa accesorie aplicată de instanță.
Modificarea Legii privind asigurarea obligatorie a locuinţelor În M. Of. nr. 494 din data de 6 iulie 2015 a fost publicată Legea nr. 191/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr 7 iulie 2015 În M. Of. nr. 494 din data de 6 iulie 2015 a fost publicată Legea nr. 191/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor. Potrivit noilor reglementări, societăţile de asigurare-reasigurare autorizate să practice riscuri de catastrofă nu pot încheia asigurări facultative pentru o locuinţă care nu are încheiată în prealabil o poliţă de asigurare împotriva dezastrelor naturale (PAD). Pentru asigurările facultative multianuale existente la data intrării în vigoare a noii legi, obligaţia prevăzută mai sus se aplică începând cu prima aniversare anuală. Dovada existenţei asigurării obligatorii împotriva dezastrelor naturale, în cazul controalelor efectuate de autorităţile abilitate, o constituie poliţa de asigurare împotriva dezastrelor naturale. Pool de Asigurare impotriva Dezastrelor Naturale (PAID) (societate de asigurare/reasigurare, constituită prin asocierea societăților de asigurare autorizate să practice riscuri de catastrofă) va pune semestrial la dispoziţia primăriilor, în format electronic, lista proprietarilor care au încheiat contracte de asigurare obligatorii. Primarul, prin compartimentul de specialitate, va trimite, în termen de 3 zile de la data primirii listei, scrisori de înştiinţare, cu confirmare de primire, către persoanele care nu au încheiat poliţă de asigurare împotriva dezastrelor naturale (PAD) pentru locuinţele pe care le deţin în proprietate.
Modificarea Legii privind asigurarea obligatorie a locuinţelor În M. Of. nr. 494 din data de 6 iulie 2015 a fost publicată Legea nr. 191/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr 7 iulie 2015 În M. Of. nr. 494 din data de 6 iulie 2015 a fost publicată Legea nr. 191/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor. Potrivit noilor reglementări, societăţile de asigurare-reasigurare autorizate să practice riscuri de catastrofă nu pot încheia asigurări facultative pentru o locuinţă care nu are încheiată în prealabil o poliţă de asigurare împotriva dezastrelor naturale (PAD). Pentru asigurările facultative multianuale existente la data intrării în vigoare a noii legi, obligaţia prevăzută mai sus se aplică începând cu prima aniversare anuală. Dovada existenţei asigurării obligatorii împotriva dezastrelor naturale, în cazul controalelor efectuate de autorităţile abilitate, o constituie poliţa de asigurare împotriva dezastrelor naturale. Pool de Asigurare impotriva Dezastrelor Naturale (PAID) (societate de asigurare/reasigurare, constituită prin asocierea societăților de asigurare autorizate să practice riscuri de catastrofă) va pune semestrial la dispoziţia primăriilor, în format electronic, lista proprietarilor care au încheiat contracte de asigurare obligatorii. Primarul, prin compartimentul de specialitate, va trimite, în termen de 3 zile de la data primirii listei, scrisori de înştiinţare, cu confirmare de primire, către persoanele care nu au încheiat poliţă de asigurare împotriva dezastrelor naturale (PAD) pentru locuinţele pe care le deţin în proprietate.
