Actele procesuale de dispoziţie ale părţilor Părțile au posibilitatea de a efectua acte procesuale de dispoziţie cu privire la drepturile subiective (pretenţiile) supuse judecăţii sau la mijloacele procesuale prin care se pot recunoaşte sau realiza aceste drepturi în timpul procesului. Părţile trebuie să aibă capacitate procesuală de exerciţiu deplină. În cazul celor lipsiți de capacitate procesuală de exerciţiu sau cu capacitate procesuală de exerciţiu restrânsă, trebuie să existe încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă sau a organului administrativ competent. Cu toate acestea, actele procesuale de dispoziţie făcute în orice proces de reprezentanţii minorilor, ai persoanelor puse sub interdicţie şi ai dispăruţilor nu vor împiedica judecata, dacă instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane. Totodată, cei care introduc acţiune privitoare la filiaţie în numele unui copil sau al unei persoane puse sub interdicţie judecătorească, precum şi copilul minor care a introdus singur nu pot renunţa la judecarea ei. Dacă actul procesual de dispoziţie urmează a se face prin reprezentant convenţional , acesta are nevoie de o procură specială, procura ad litem nefiind suficientă. Avocatul care reprezintă şi asistă partea nu trebuie să înfăţişeze o procură specială dacă în contractul de asistenţă juridică este prevăzut dreptul de a efectua acte procesuale de dispoziţie sau un anume asemenea act . Asemenea acte procesuale de dispoziţie ale părţilor sunt: desistarea (renunţarea reclamantului), achiesarea şi tranzacţia judiciară . Desistarea reclamantului se poate prezenta sub două forme: renunţarea la judecată renunţarea la dreptul subiectiv pretins Achiesarea se poate prezenta sub două forme: achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului achiesarea părţii care a pierdut procesul la hotărârea pronunţată
Actele procesuale de dispoziţie ale părţilor Părțile au posibilitatea de a efectua acte procesuale de dispoziţie cu privire la drepturile subiective (pretenţiile) supuse judecăţii sau la mijloacele procesuale prin care se pot recunoaşte sau realiza aceste drepturi în timpul procesului. Părţile trebuie să aibă capacitate procesuală de exerciţiu deplină. În cazul celor lipsiți de capacitate procesuală de exerciţiu sau cu capacitate procesuală de exerciţiu restrânsă, trebuie să existe încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă sau a organului administrativ competent. Cu toate acestea, actele procesuale de dispoziţie făcute în orice proces de reprezentanţii minorilor, ai persoanelor puse sub interdicţie şi ai dispăruţilor nu vor împiedica judecata, dacă instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane. Totodată, cei care introduc acţiune privitoare la filiaţie în numele unui copil sau al unei persoane puse sub interdicţie judecătorească, precum şi copilul minor care a introdus singur nu pot renunţa la judecarea ei. Dacă actul procesual de dispoziţie urmează a se face prin reprezentant convenţional , acesta are nevoie de o procură specială, procura ad litem nefiind suficientă. Avocatul care reprezintă şi asistă partea nu trebuie să înfăţişeze o procură specială dacă în contractul de asistenţă juridică este prevăzut dreptul de a efectua acte procesuale de dispoziţie sau un anume asemenea act . Asemenea acte procesuale de dispoziţie ale părţilor sunt: desistarea (renunţarea reclamantului), achiesarea şi tranzacţia judiciară . Desistarea reclamantului se poate prezenta sub două forme: renunţarea la judecată renunţarea la dreptul subiectiv pretins Achiesarea se poate prezenta sub două forme: achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului achiesarea părţii care a pierdut procesul la hotărârea pronunţată
Suspectul Suspectul este persoana fizică sau juridică faţă de care există bănuiala rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Suspectul nu este parte în procesul penal şi nici subiect pasiv al acţiunii penale. Este o distincţie clară între începerea urmăririi penale in rem (în legătură cu fapta) şi continuarea urmăririi penale in personam (faţă de o persoană). Atunci când există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune, procurorul dispune prin ordonanţă începerea urmăririi penale. Atunci când există indicii rezonabile cu privire la un autor al faptei, se dispune continuarea urmăririi penală faţă de acea persoană, fizică sau juridică, iar din acel moment persoana respectivă dobândeşte calitatea de suspect şi devine subiect procesual principal. Continuarea in personam a urmăririi penale se dispune de către procuror prin ordonanţă. Prin excepţie, în cazul infracţiunilor de audienţă, calitatea de suspect se atribuie prin declaraţie orală a procurorului. Suspectului i se aduc la cunoştinţă, de îndată şi înainte de prima sa audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectat, încadrarea ei juridică şi drepturile procesuale. Suspectului i se poate aplica doar măsura de prevenţie a reţinerii pentru maxim 24 de ore, toate celelalte patru măsuri preventive, adică controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune, arestarea preventivă şi arestul la domiciliu, putând fi luate numai împotriva inculpatului. Suspectul are toate drepturile prevăzute de lege pentru inculpat , care pot fi valorificate doar în cursul urmăririi penale, deoarece suspectul nu va putea fi niciodată întâlnit în camera preliminară ori în faza de judecată, cu atât mai puţin în faza de executare a hotărârii penale.
Suspectul Suspectul este persoana fizică sau juridică faţă de care există bănuiala rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Suspectul nu este parte în procesul penal şi nici subiect pasiv al acţiunii penale. Este o distincţie clară între începerea urmăririi penale in rem (în legătură cu fapta) şi continuarea urmăririi penale in personam (faţă de o persoană). Atunci când există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune, procurorul dispune prin ordonanţă începerea urmăririi penale. Atunci când există indicii rezonabile cu privire la un autor al faptei, se dispune continuarea urmăririi penală faţă de acea persoană, fizică sau juridică, iar din acel moment persoana respectivă dobândeşte calitatea de suspect şi devine subiect procesual principal. Continuarea in personam a urmăririi penale se dispune de către procuror prin ordonanţă. Prin excepţie, în cazul infracţiunilor de audienţă, calitatea de suspect se atribuie prin declaraţie orală a procurorului. Suspectului i se aduc la cunoştinţă, de îndată şi înainte de prima sa audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectat, încadrarea ei juridică şi drepturile procesuale. Suspectului i se poate aplica doar măsura de prevenţie a reţinerii pentru maxim 24 de ore, toate celelalte patru măsuri preventive, adică controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune, arestarea preventivă şi arestul la domiciliu, putând fi luate numai împotriva inculpatului. Suspectul are toate drepturile prevăzute de lege pentru inculpat , care pot fi valorificate doar în cursul urmăririi penale, deoarece suspectul nu va putea fi niciodată întâlnit în camera preliminară ori în faza de judecată, cu atât mai puţin în faza de executare a hotărârii penale.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Calitatea de persoană impozabilă a unității administrativ-teritoriale 10 octombrie 2016 Potrivit minutei deciziei nr. 27, dosar nr. 1731/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “O unitate administrativ-teritorială care încheie contracte de execuţie de lucrări pentru realizarea unor obiective finanţate din bugetul de stat, utilizate ulterior pentru realizarea de operaţiuni impozabile, acţionează de manieră independentă, în calitate de persoană impozabilă în sensul art. 127 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, având drept de deducere a TVA aferentă lucrărilor în cauză, în măsura în care taxa nu a fost anterior decontată de la bugetul de stat/ valoarea contractului de finanţare nu a inclus TVA.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Calitatea de persoană impozabilă a unității administrativ-teritoriale 10 octombrie 2016 Potrivit minutei deciziei nr. 27, dosar nr. 1731/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “O unitate administrativ-teritorială care încheie contracte de execuţie de lucrări pentru realizarea unor obiective finanţate din bugetul de stat, utilizate ulterior pentru realizarea de operaţiuni impozabile, acţionează de manieră independentă, în calitate de persoană impozabilă în sensul art. 127 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, având drept de deducere a TVA aferentă lucrărilor în cauză, în măsura în care taxa nu a fost anterior decontată de la bugetul de stat/ valoarea contractului de finanţare nu a inclus TVA.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Asistența juridică obligatorie în cazul inculpatului persoană juridică 11 octombrie 2016 Potrivit minutei nr. 21, dosar nr. 2401/1/2016/HP/P pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2016, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, stabilind că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală, în cursul procedurii de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, asistenţa juridică este obligatorie pentru inculpatul persoană juridică, în raport cu dispoziţiile art. 187 din Codul penal.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Asistența juridică obligatorie în cazul inculpatului persoană juridică 11 octombrie 2016 Potrivit minutei nr. 21, dosar nr. 2401/1/2016/HP/P pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2016, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, stabilind că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală, în cursul procedurii de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, asistenţa juridică este obligatorie pentru inculpatul persoană juridică, în raport cu dispoziţiile art. 187 din Codul penal.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Forma contractului individual de muncă Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în forma scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Persoana juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă precum şi asociaţia familială au obligaţia de a întocmi contractul individual de muncă anterior începerii activităţii. În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durata nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba. Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă. Absenţele nemotivate şi concediile fără plată, cu excepţia celor pentru formare profesională, se scad din vechimea în muncă.
Forma contractului individual de muncă Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în forma scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Persoana juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă precum şi asociaţia familială au obligaţia de a întocmi contractul individual de muncă anterior începerii activităţii. În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durata nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba. Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă. Absenţele nemotivate şi concediile fără plată, cu excepţia celor pentru formare profesională, se scad din vechimea în muncă.
