Permisul de muncă pentru cetăţenii străini Persoanele care nu au cetăţenia română se pot încadra în muncă în România pe baza permisului de muncă. Acest document se acordă de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale la cererea străinilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege cu privire la încadrarea în muncă şi care au aplicată pe documentul de trecere al frontierei viza pentru angajare în muncă. Permisul se acordă pentru un interval de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii la cererea titularului pentru noi intervale de câte 6 luni. Pentru angajatorul respectiv o societate comercială înfiinţată şi administrate de un cetăţean străin, sunt impuse unele condiţii pentru a putea încheia contract individual de muncă.
Permisul de muncă pentru cetăţenii străini Persoanele care nu au cetăţenia română se pot încadra în muncă în România pe baza permisului de muncă. Acest document se acordă de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale la cererea străinilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege cu privire la încadrarea în muncă şi care au aplicată pe documentul de trecere al frontierei viza pentru angajare în muncă. Permisul se acordă pentru un interval de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii la cererea titularului pentru noi intervale de câte 6 luni. Pentru angajatorul respectiv o societate comercială înfiinţată şi administrate de un cetăţean străin, sunt impuse unele condiţii pentru a putea încheia contract individual de muncă.
Posesia de stat Posesia de stat sau folosinţa stării civile este o stare de fapt corespunzătoare unei anumite stări civile. Legea recunoaşte anumite efecte juridice simplei folosiri a stării civile. Posesia de stat este acea stare de fapt care rezultă din întrunirea a trei elemente tradiţionale: nomen, tractatus şi fama. Nomen presupune individualizarea prin purtarea numelui ce corespunde stării civile pretinse de o persoană fizică. Tractatus înseamnă tratarea de către cei apropiaţi ca fiind persoana căreia îi aparţine starea civilă folosită. Fama constă în recunoaşterea în familie şi în societate ca fiind persoana căreia îi aparţine starea civilă de care se prevalează. Posesia de stat produce următoarele efecte: prezumţia că starea civilă corespunde realităţii. Această prezumţie presupune că starea de fapt corespunde stării de drept şi că persoana care foloseşte o anumită stare civilă o are în realitate. Această prezumţie este una relativă întrucât împotriva ei se poate face proba contrară. starea civilă unită cu actul de naştere corespunzător creează o prezumţie absolută de existenţă a acestei stări civile. Posesia de stat este starea de fapt care indică legăturile de filiaţie şi rudenie dintre copil şi familia din care se pretinde că face parte. Ea constă, în principal, în oricare dintre următoarele împrejurări: persoană se comportă faţă de un copil ca fiind al său, îngrijindu-se de creşterea şi educarea sa, iar copilul se comportă faţă de această persoană ca fiind părintele său copilul este recunoscut de către familie, în societate şi, când este cazul, de către autorităţile publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde că este părintele său copilul poartă numele persoanei despre care se pretinde că este părintele său. Posesia de stat trebuie să fie continuă, paşnică, publică şi neechivocă. Acest efect nu are aplicare în caz de substituire de copii, situație denumită posesie de stat conformă cu actul de naştere. În acest caz, dacă printr-o hotărâre judecătorească, s-a stabilit că a avut loc o substituire de copil ori că a fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decât aceea care l-a născut, se poate face dovada adevăratei filiaţii cu orice mijloc de probă. Principalul efect al folosirii unei stări civile constă în prezumţia că ea corespunde realităţii, adică este în concordanţă cu starea civilă la care persoana în discuţie este îndreptăţită. Este o prezumţie relativă, care poate fi completată cu alte mijloace de probă şi poate fi combătută cu orice mijloc de probă. Dacă folosinţa stării civile este conformă cu un act de stare civilă ea face dovada absolută şi de necontestat a stării civile. În această privinţă, cu referire la filiaţia faţă de mamă, nicio persoană nu poate reclama o altă filiaţie faţă de mamă decât aceea ce rezultă din actul său de naştere şi posesia de stat conformă cu acesta și nimeni nu poate contesta filiaţia faţă de mamă a persoanei care are o posesie de stat conformă cu actul său de naştere. În situaţia în care, fie din eroare, fie prin fraudă, două mame care nasc în aceeaşi maternitate, în acelaşi timp, pleacă fiecare cu copilul născut de cealaltă este admisibilă totuşi o acţiune prin care se contestă identitatea unei persoane după ce actul de naştere a fost întocmit. Deşi copilul are o anumită posesie de stat, aceasta nu este conformă certificatului său de naştere, ci corespunde certificatului de naştere al copilului căruia i-a fost substituit. Posesia de stat îndeplineşte o funcţie probatorie: mijloc de probă subsidiar în raport cu celelalte probe şi mijloc de probă destinat să consolideze forţa probantă a altor mijloace de probă.
Posesia de stat Posesia de stat sau folosinţa stării civile este o stare de fapt corespunzătoare unei anumite stări civile. Legea recunoaşte anumite efecte juridice simplei folosiri a stării civile. Posesia de stat este acea stare de fapt care rezultă din întrunirea a trei elemente tradiţionale: nomen, tractatus şi fama. Nomen presupune individualizarea prin purtarea numelui ce corespunde stării civile pretinse de o persoană fizică. Tractatus înseamnă tratarea de către cei apropiaţi ca fiind persoana căreia îi aparţine starea civilă folosită. Fama constă în recunoaşterea în familie şi în societate ca fiind persoana căreia îi aparţine starea civilă de care se prevalează. Posesia de stat produce următoarele efecte: prezumţia că starea civilă corespunde realităţii. Această prezumţie presupune că starea de fapt corespunde stării de drept şi că persoana care foloseşte o anumită stare civilă o are în realitate. Această prezumţie este una relativă întrucât împotriva ei se poate face proba contrară. starea civilă unită cu actul de naştere corespunzător creează o prezumţie absolută de existenţă a acestei stări civile. Posesia de stat este starea de fapt care indică legăturile de filiaţie şi rudenie dintre copil şi familia din care se pretinde că face parte. Ea constă, în principal, în oricare dintre următoarele împrejurări: persoană se comportă faţă de un copil ca fiind al său, îngrijindu-se de creşterea şi educarea sa, iar copilul se comportă faţă de această persoană ca fiind părintele său copilul este recunoscut de către familie, în societate şi, când este cazul, de către autorităţile publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde că este părintele său copilul poartă numele persoanei despre care se pretinde că este părintele său. Posesia de stat trebuie să fie continuă, paşnică, publică şi neechivocă. Acest efect nu are aplicare în caz de substituire de copii, situație denumită posesie de stat conformă cu actul de naştere. În acest caz, dacă printr-o hotărâre judecătorească, s-a stabilit că a avut loc o substituire de copil ori că a fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decât aceea care l-a născut, se poate face dovada adevăratei filiaţii cu orice mijloc de probă. Principalul efect al folosirii unei stări civile constă în prezumţia că ea corespunde realităţii, adică este în concordanţă cu starea civilă la care persoana în discuţie este îndreptăţită. Este o prezumţie relativă, care poate fi completată cu alte mijloace de probă şi poate fi combătută cu orice mijloc de probă. Dacă folosinţa stării civile este conformă cu un act de stare civilă ea face dovada absolută şi de necontestat a stării civile. În această privinţă, cu referire la filiaţia faţă de mamă, nicio persoană nu poate reclama o altă filiaţie faţă de mamă decât aceea ce rezultă din actul său de naştere şi posesia de stat conformă cu acesta și nimeni nu poate contesta filiaţia faţă de mamă a persoanei care are o posesie de stat conformă cu actul său de naştere. În situaţia în care, fie din eroare, fie prin fraudă, două mame care nasc în aceeaşi maternitate, în acelaşi timp, pleacă fiecare cu copilul născut de cealaltă este admisibilă totuşi o acţiune prin care se contestă identitatea unei persoane după ce actul de naştere a fost întocmit. Deşi copilul are o anumită posesie de stat, aceasta nu este conformă certificatului său de naştere, ci corespunde certificatului de naştere al copilului căruia i-a fost substituit. Posesia de stat îndeplineşte o funcţie probatorie: mijloc de probă subsidiar în raport cu celelalte probe şi mijloc de probă destinat să consolideze forţa probantă a altor mijloace de probă.
Părţile sociale Părţile sociale sunt diviziuni egale ale capitalului social. Ele nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. În cazul unei societăţi cu răspundere limitată, o parte socială are o valoare minimă de 10 lei. Părţile sociale pot fi transmise între asociaţi. Prin excepţie, ele pot fi transmise către persoane din afara societăţii numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social. Hotărârea adunării asociaţilor se depune în termen de 15 zile la registrul comerţului, spre a fi menţionată în registru şi publicată în Monitorul Oficial, precum şi transmisă către ANAF. Orice persoană prejudiciată prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale poate formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale. Transmiterea părţilor sociale va opera, în lipsa unei opoziţii, la data expirării termenului de opoziţie, iar dacă a fost formulată o opoziţie, la data comunicării hotărârii de respingere a acesteia. În cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune, aceste prevederil nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel. În acest din urmă caz, societatea este obligată la plata părţii sociale către succesori, conform ultimului bilanţ contabil aprobat. Dacă se depăşeşte maximul legal de asociaţi din cauza numărului succesorilor, aceştia vor fi obligaţi să desemneze un număr de titulari ce nu va depăşi maximul legal. În toate cazurile, transmiterea părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului şi în registrul de asociaţi al societăţii. Transmiterea are efect faţă de terţi numai din momentul înscrierii ei în registrul comerţului. Actul de transmitere a părţilor sociale şi actul constitutiv actualizat cu datele de identificare a noilor asociaţi vor fi depuse la oficiul registrului comerţului, fiind supuse înregistrării în registrul comerţului. Fiecare parte socială dă dreptul la un vot în adunarea generală.
Părţile sociale Părţile sociale sunt diviziuni egale ale capitalului social. Ele nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. În cazul unei societăţi cu răspundere limitată, o parte socială are o valoare minimă de 10 lei. Părţile sociale pot fi transmise între asociaţi. Prin excepţie, ele pot fi transmise către persoane din afara societăţii numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social. Hotărârea adunării asociaţilor se depune în termen de 15 zile la registrul comerţului, spre a fi menţionată în registru şi publicată în Monitorul Oficial, precum şi transmisă către ANAF. Orice persoană prejudiciată prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale poate formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale. Transmiterea părţilor sociale va opera, în lipsa unei opoziţii, la data expirării termenului de opoziţie, iar dacă a fost formulată o opoziţie, la data comunicării hotărârii de respingere a acesteia. În cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune, aceste prevederil nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel. În acest din urmă caz, societatea este obligată la plata părţii sociale către succesori, conform ultimului bilanţ contabil aprobat. Dacă se depăşeşte maximul legal de asociaţi din cauza numărului succesorilor, aceştia vor fi obligaţi să desemneze un număr de titulari ce nu va depăşi maximul legal. În toate cazurile, transmiterea părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului şi în registrul de asociaţi al societăţii. Transmiterea are efect faţă de terţi numai din momentul înscrierii ei în registrul comerţului. Actul de transmitere a părţilor sociale şi actul constitutiv actualizat cu datele de identificare a noilor asociaţi vor fi depuse la oficiul registrului comerţului, fiind supuse înregistrării în registrul comerţului. Fiecare parte socială dă dreptul la un vot în adunarea generală.
Neregularităţi constatate după înmatricularea societăţii Orice neregularitate constatată după înmatriculare, trebuie înlăturată în cel mult 8 zile de la data constatării acesteia. Dacă societatea nu se conformează, orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, să le regularizeze. Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societăţii. Fondatorii, reprezentanţii societăţii, precum şi primii membri ai organelor de conducere, de administrare şi de control ale societăţii răspund nelimitat şi solidar pentru prejudiciul cauzat prin neregularităţile constatate în timpul sau după înmatricularea societăţii.
Neregularităţi constatate după înmatricularea societăţii Orice neregularitate constatată după înmatriculare, trebuie înlăturată în cel mult 8 zile de la data constatării acesteia. Dacă societatea nu se conformează, orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, să le regularizeze. Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societăţii. Fondatorii, reprezentanţii societăţii, precum şi primii membri ai organelor de conducere, de administrare şi de control ale societăţii răspund nelimitat şi solidar pentru prejudiciul cauzat prin neregularităţile constatate în timpul sau după înmatricularea societăţii.
Condiţiile de fond şi de formă În vederea încheierii sale valabile, actul constitutiv trebuie să îndeplinescă condiţiile de fond pentru validitatea oricărei convenţii: capacitatea de a contracta, consimţământul părţilor, un obiect determinat şi licit, o cauză licită şi morală. La acestea se adaugă anumite condiţii specifice actului constitutiv: intenţia de a conlucra împreună în vedere obţinerii şi împărţirii profitului obţinut de societate în activitatea sa economică. În ceea ce priveşte condiţiile de formă, ca regulă generală, actul constitutiv se încheie valabil printr-un act sub semnătura privată a tuturor asociaţilor având dată certă. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când: - printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil - se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă - societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică. Mai mult, actul constitutiv trebuie să fie supus şi anumitor formalităţi de publicitate, trebuie adus la cunoştinţa terţilor, pentru opozabilitatea efectelor lui faţă de aceştia. Nerespectarea condiţiilor de fond ale contractului de societate atrage după sine anularea sau nulitatea acestuia, după caz.
Condiţiile de fond şi de formă În vederea încheierii sale valabile, actul constitutiv trebuie să îndeplinescă condiţiile de fond pentru validitatea oricărei convenţii: capacitatea de a contracta, consimţământul părţilor, un obiect determinat şi licit, o cauză licită şi morală. La acestea se adaugă anumite condiţii specifice actului constitutiv: intenţia de a conlucra împreună în vedere obţinerii şi împărţirii profitului obţinut de societate în activitatea sa economică. În ceea ce priveşte condiţiile de formă, ca regulă generală, actul constitutiv se încheie valabil printr-un act sub semnătura privată a tuturor asociaţilor având dată certă. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când: - printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil - se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă - societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică. Mai mult, actul constitutiv trebuie să fie supus şi anumitor formalităţi de publicitate, trebuie adus la cunoştinţa terţilor, pentru opozabilitatea efectelor lui faţă de aceştia. Nerespectarea condiţiilor de fond ale contractului de societate atrage după sine anularea sau nulitatea acestuia, după caz.
