Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Civilă Vârsta standard de pensionare se determină în funcţie de data naşterii asiguratului 30 iunie 2015 Vârsta standard de pensionare se determină în funcţie de data naşterii asiguratului Potrivit minutei nr. 22, dosar nr. 1328/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 29 iunie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 52 şi art. 53 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile anexei nr. 5 la această lege, vârsta standard de pensionare, în vederea înscrierii la pensie pentru limită de vârstă, se determină în funcţie de data naşterii asiguratului. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (3) şi art. 95 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile anexei nr. 5 la această lege, stagiul complet de cotizare al persoanelor care se pensionează în temeiul acestui act normativ şi care beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare se determină conform anexei nr. 5 în funcţie de data naşterii asiguratului.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Civilă Vârsta standard de pensionare se determină în funcţie de data naşterii asiguratului 30 iunie 2015 Vârsta standard de pensionare se determină în funcţie de data naşterii asiguratului Potrivit minutei nr. 22, dosar nr. 1328/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 29 iunie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 52 şi art. 53 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile anexei nr. 5 la această lege, vârsta standard de pensionare, în vederea înscrierii la pensie pentru limită de vârstă, se determină în funcţie de data naşterii asiguratului. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (3) şi art. 95 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile anexei nr. 5 la această lege, stagiul complet de cotizare al persoanelor care se pensionează în temeiul acestui act normativ şi care beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare se determină conform anexei nr. 5 în funcţie de data naşterii asiguratului.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Civilă Vârsta standard de pensionare se determină în funcţie de data naşterii asiguratului 30 iunie 2015 Vârsta standard de pensionare se determină în funcţie de data naşterii asiguratului Potrivit minutei nr. 22, dosar nr. 1328/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 29 iunie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 52 şi art. 53 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile anexei nr. 5 la această lege, vârsta standard de pensionare, în vederea înscrierii la pensie pentru limită de vârstă, se determină în funcţie de data naşterii asiguratului. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (3) şi art. 95 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile anexei nr. 5 la această lege, stagiul complet de cotizare al persoanelor care se pensionează în temeiul acestui act normativ şi care beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare se determină conform anexei nr. 5 în funcţie de data naşterii asiguratului.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Civilă Vârsta standard de pensionare se determină în funcţie de data naşterii asiguratului 30 iunie 2015 Vârsta standard de pensionare se determină în funcţie de data naşterii asiguratului Potrivit minutei nr. 22, dosar nr. 1328/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 29 iunie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 52 şi art. 53 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile anexei nr. 5 la această lege, vârsta standard de pensionare, în vederea înscrierii la pensie pentru limită de vârstă, se determină în funcţie de data naşterii asiguratului. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (3) şi art. 95 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile anexei nr. 5 la această lege, stagiul complet de cotizare al persoanelor care se pensionează în temeiul acestui act normativ şi care beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare se determină conform anexei nr. 5 în funcţie de data naşterii asiguratului.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Caracterele juridice ale acţiunilor de stare civilă Caracterele juridice ale acţiunilor de stare civilă sunt: indisponibilitatea, imprescriptibilitatea şi personalitatea. Indisponibilitatea înseamnă că acţiunile de stare civilă nu pot fi cedate sau înstrăinate în vreun fel, iar titularul dreptului la acţiune nu poate tranzacţiona cu privire la elementul de stare civilă. Imprescriptibilitatea acţiunilor de stare civilă învederează faptul că ele pot fi introduse oricând, ele nefiind supuse, în principiu, prescripţiei extinctive oricât timp ar trece de la naşterea acestui drept. Există totuşi anumite acţiuni de stare civilă care sunt supuse prescripţiei extinctive. Ele trebuie introduse într-un anumit termen prevăzut de lege. Personalitatea este un alt caracter al acţiunilor de stare civilă care presupune că, în principiu, numai titularul stării civile sau reprezentantul său legal poate să exercite acţiunea respectivă. Astfel ele nu pot fi exercitate de creditorii chirografari pe calea acţiunii oblice şi nici de moştenitorii celui îndreptăţit. În unele cazuri moştenitorii pot continua acţiunea promovată de titularul care a decedat. Totodată procurorul poate porni acţiunea civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Caracterele juridice ale acţiunilor de stare civilă Caracterele juridice ale acţiunilor de stare civilă sunt: indisponibilitatea, imprescriptibilitatea şi personalitatea. Indisponibilitatea înseamnă că acţiunile de stare civilă nu pot fi cedate sau înstrăinate în vreun fel, iar titularul dreptului la acţiune nu poate tranzacţiona cu privire la elementul de stare civilă. Imprescriptibilitatea acţiunilor de stare civilă învederează faptul că ele pot fi introduse oricând, ele nefiind supuse, în principiu, prescripţiei extinctive oricât timp ar trece de la naşterea acestui drept. Există totuşi anumite acţiuni de stare civilă care sunt supuse prescripţiei extinctive. Ele trebuie introduse într-un anumit termen prevăzut de lege. Personalitatea este un alt caracter al acţiunilor de stare civilă care presupune că, în principiu, numai titularul stării civile sau reprezentantul său legal poate să exercite acţiunea respectivă. Astfel ele nu pot fi exercitate de creditorii chirografari pe calea acţiunii oblice şi nici de moştenitorii celui îndreptăţit. În unele cazuri moştenitorii pot continua acţiunea promovată de titularul care a decedat. Totodată procurorul poate porni acţiunea civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Noțiunea de apel Apelul este calea de atac prin care partea nemulţumită de hotărârea primei instanţe sau procurorul solicită instanţei ierarhic superioare reformarea hotărârii atacate. Apelul este o cale de atac ordinară, de reformare, devolutivă şi suspensivă de executare. El reprezintă calea de atac obişnuită, prin care partea interesată sau procurorul invocă nemulţumiri în legătură cu hotărârea pronunţată de prima înstanţă. Apelul reprezintă o formă de manifestare a acţiunii civile, un mijloc procedural ce intră în conţinutul acesteia, iar dreptul de apel este o componentă a dreptului la acţiune. Apelul este de trei feluri: apel principal, apel incident şi apel provocat. Apelul principal este apelul pe care îl formulează partea nemulţumită de hotărârea primei instanţe. Apelul incident este apelul pe care îl formulează intimatul din apelul principal împotriva părţii cu interese contrare, respectiv apelantul din apelul principal. Apelul provocat poate fi formulat de intimatul din apelul principal împotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat în primă instanţă şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces.
Noțiunea de apel Apelul este calea de atac prin care partea nemulţumită de hotărârea primei instanţe sau procurorul solicită instanţei ierarhic superioare reformarea hotărârii atacate. Apelul este o cale de atac ordinară, de reformare, devolutivă şi suspensivă de executare. El reprezintă calea de atac obişnuită, prin care partea interesată sau procurorul invocă nemulţumiri în legătură cu hotărârea pronunţată de prima înstanţă. Apelul reprezintă o formă de manifestare a acţiunii civile, un mijloc procedural ce intră în conţinutul acesteia, iar dreptul de apel este o componentă a dreptului la acţiune. Apelul este de trei feluri: apel principal, apel incident şi apel provocat. Apelul principal este apelul pe care îl formulează partea nemulţumită de hotărârea primei instanţe. Apelul incident este apelul pe care îl formulează intimatul din apelul principal împotriva părţii cu interese contrare, respectiv apelantul din apelul principal. Apelul provocat poate fi formulat de intimatul din apelul principal împotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat în primă instanţă şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană are personalitate juridică și a preluat competenţele conferite anterior Comunităţii Europene. Dreptul comunitar a devenit dreptul Uniunii Europene și include toate dispoziţiile adoptate în trecut în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană, în versiunea anterioară Tratatului de la Lisabona. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a fost înfiinţată în 1952 şi are sediul la Luxemburg. CJUE este instituţia jurisdicţională a UE, cu rolul de a veghea la respectarea dreptului comunitar. Curtea judecă litigii de drept comunitar între statele membre, instituţii, societăţi comerciale şi persoane fizice. Este constituită din trei instanţe: Curtea de Justiţie, Tribunalul de Primă Instanţă şi Tribunalul Funcţiei Publice. Prin intermediul jurisprudenţei sale, Curtea de Justiţie a consacrat obligaţia administraţiilor şi a instanţelor naţionale de a aplica pe deplin dreptul Uniunii în cadrul sferei lor de competenţă şi de a proteja drepturile conferite de acesta cetăţenilor (aplicarea directă a dreptului Uniunii), fără a aplica însă orice dispoziţie contrară din dreptul naţional, fie aceasta anterioară sau ulterioară normei Uniunii (supremaţia dreptului Uniunii asupra dreptului naţional).
Curtea de Justiție a Uniunii Europene De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană are personalitate juridică și a preluat competenţele conferite anterior Comunităţii Europene. Dreptul comunitar a devenit dreptul Uniunii Europene și include toate dispoziţiile adoptate în trecut în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană, în versiunea anterioară Tratatului de la Lisabona. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a fost înfiinţată în 1952 şi are sediul la Luxemburg. CJUE este instituţia jurisdicţională a UE, cu rolul de a veghea la respectarea dreptului comunitar. Curtea judecă litigii de drept comunitar între statele membre, instituţii, societăţi comerciale şi persoane fizice. Este constituită din trei instanţe: Curtea de Justiţie, Tribunalul de Primă Instanţă şi Tribunalul Funcţiei Publice. Prin intermediul jurisprudenţei sale, Curtea de Justiţie a consacrat obligaţia administraţiilor şi a instanţelor naţionale de a aplica pe deplin dreptul Uniunii în cadrul sferei lor de competenţă şi de a proteja drepturile conferite de acesta cetăţenilor (aplicarea directă a dreptului Uniunii), fără a aplica însă orice dispoziţie contrară din dreptul naţional, fie aceasta anterioară sau ulterioară normei Uniunii (supremaţia dreptului Uniunii asupra dreptului naţional).
