Înscrierea menţiunilor în actele de stare civilă Înscrierea menţiunii de stabilire a filiaţiei pe actul de naştere şi de căsătorie şi de deces se face la cerere sau din oficiu pe baza actului de recunoaştere sau a hotărârii judecătoreşti definitive.  Dacă prin hotărâre judecătorească s-a încuviinţat purtarea numelui de familie al părintelui faţă de care s-a stabilit filiaţia, menţiunea se înscrie şi pe actele de naştere ale copiilor, iar în cazul majorilor, numai la cererea acestora. Înregistrarea adopţiei se face prin întocmirea unui nou act de stare civilă pe baza hotărârii judecătoreşti de către serviciul de stare civilă competent care va întocmi un nou act de naştere al copilului adoptat în care adoptatorii vor fi trecuţi ca părinţii săi fireşti. Anularea sau desfacerea adopţiei dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă se înscrie, prin menţiune, pe actul de naştere iniţial sau pe cel întocmit în urma adopţiei, pe actul de căsătorie şi pe actele de naştere ale copiilor minori ai celui adoptat, iar în cazul copiilor majori numai la cererea acestora. Încetarea căsătoriei prin decesul sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, anularea sau desfacerea căsătoriei se înscriu prin menţiune pe actul de căsătorie şi pe cele de naştere ale foştilor soţi. Această menţiune se înscrie, din oficiu, pe baza comunicării primite de la ofiţerul stării civile care a întocmit actul de deces, a hotărârii definitive ori la cererea persoanei interesate. Menţiunile privind acordarea şi pierderea cetăţeniei române se înscriu pe actul de naştere, pe cel de căsătorie, pe baza comunicării Ministerului Administraţiei şi Internelor. În cazul schimbării numelui, acesta se înscrie prin menţiune pe actele de stare civilă ale persoanei. La cererea persoanelor îndreptăţite, se eliberează certificatele de stare civilă cu menţiunile înscrise în actele de stare civilă, iar certificatele eliberate anterior se retrag şi se anulează.

Înscrierea menţiunilor în actele de stare civilă Înscrierea menţiunii de stabilire a filiaţiei pe actul de naştere şi de căsătorie şi de deces se face la cerere sau din oficiu pe baza actului de recunoaştere sau a hotărârii judecătoreşti definitive.  Dacă prin hotărâre judecătorească s-a încuviinţat purtarea numelui de familie al părintelui faţă de care s-a stabilit filiaţia, menţiunea se înscrie şi pe actele de naştere ale copiilor, iar în cazul majorilor, numai la cererea acestora. Înregistrarea adopţiei se face prin întocmirea unui nou act de stare civilă pe baza hotărârii judecătoreşti de către serviciul de stare civilă competent care va întocmi un nou act de naştere al copilului adoptat în care adoptatorii vor fi trecuţi ca părinţii săi fireşti. Anularea sau desfacerea adopţiei dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă se înscrie, prin menţiune, pe actul de naştere iniţial sau pe cel întocmit în urma adopţiei, pe actul de căsătorie şi pe actele de naştere ale copiilor minori ai celui adoptat, iar în cazul copiilor majori numai la cererea acestora. Încetarea căsătoriei prin decesul sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, anularea sau desfacerea căsătoriei se înscriu prin menţiune pe actul de căsătorie şi pe cele de naştere ale foştilor soţi. Această menţiune se înscrie, din oficiu, pe baza comunicării primite de la ofiţerul stării civile care a întocmit actul de deces, a hotărârii definitive ori la cererea persoanei interesate. Menţiunile privind acordarea şi pierderea cetăţeniei române se înscriu pe actul de naştere, pe cel de căsătorie, pe baza comunicării Ministerului Administraţiei şi Internelor. În cazul schimbării numelui, acesta se înscrie prin menţiune pe actele de stare civilă ale persoanei. La cererea persoanelor îndreptăţite, se eliberează certificatele de stare civilă cu menţiunile înscrise în actele de stare civilă, iar certificatele eliberate anterior se retrag şi se anulează.

O zi lucrătoare liberă pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului În M. Of. nr. 542 din data de 21 iulie 2015 au fost publicate Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 91/2014 privind acordarea unei zil 22 iulie 2015 În M. Of. nr. 542 din data de 21 iulie 2015 au fost publicate Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 91/2014 privind acordarea unei zile lucrătoare libere pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 576/2015 Potrivit Legii nr. 91/2014 și Hotărârii Guvernului nr. 576/2015, angajatorii sunt obligați să acorde părintilor, respectiv reprezentanților legali ai copilului, asigurați în cadrul sistemului asigurarilor sociale de stat, câte o zi lucrătoare liberă pe an pentru îngrijirea sănătății copilului, însă fără obligația de a plăti drepturile salariale aferente. Pentru familiile sau persoanele cu 2 copii se acordă tot o zi lucratoare liberă pe an, pentru îngrijirea sănătății copiilor, ca și în cazul unui singur copil. Pentru familiile sau persoanele cu 3 sau mai mulți copii se acordă două zile lucrătoare libere pe an, consecutive sau separate, după cum decide angajatorul.  În cazul în care niciunul dintre părinți, respectiv dintre reprezentanții legali ai copilului nu va solicita ziua lucrătoare liberă, aceasta nu se va reporta în anul viitor calendaristic. Ziua liberă se solicită în baza unei cereri depusă cu 15 zile înainte de vizita la medic și a unei declaraţii pe propria răspundere că în anul respectiv celălalt părinte sau reprezentant legal nu a solicitat ziua lucrătoare liberă şi nici nu o va solicita. În cazul mai multor cereri simultane din partea angajaților pentru acordarea zilei libere, care depasesc 5% din numărul total de angajați, angajatorul va programa, prin rotație, zilele libere, astfel încât să nu îi fie afectată activitatea. În cazul în care, în urma unor verificări efectuate de către angajator, se constată că ambii părinți au solicitat ziua liberă, va fi anulată posibilitatea ulterioară de a mai beneficia, vreodată de acest drept. Vizita la medic prevăzută poate fi efectuată în sistemul public de sănătate sau în sistemul privat. După efectuarea controlului medical, părintele sau reprezentantul legal al copilului are obligaţia de a prezenta medicului de familie al copilului documentele ce conţin rezultatul controlului medical. Acesta eliberează o adeverinţă, din care rezultă efectuarea controlului medical.  În situaţia în care ziua liberă a fost acordată în cursul anului şcolar, iar copilul frecventează o formă de învăţământ preuniversitar, medicul de familie va elibera şi o scutire medicală pentru copil. Părintele sau reprezentantul legal al copilului trebuie să depună la angajator adeverința eliberată de către medicul de familie fără perceperea de taxe, în termen de 5 zile lucrătoare de la data eliberării acesteia. Aceste reglementări se aplică atât angajatorilor publici, cât și celor privați, iar nerespectarea acestora constituie contravenție și se sancționează de către Inspecția Muncii cu amendă cuprinsă între 5000 și 1.500 lei.

O zi lucrătoare liberă pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului În M. Of. nr. 542 din data de 21 iulie 2015 au fost publicate Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 91/2014 privind acordarea unei zil 22 iulie 2015 În M. Of. nr. 542 din data de 21 iulie 2015 au fost publicate Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 91/2014 privind acordarea unei zile lucrătoare libere pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 576/2015 Potrivit Legii nr. 91/2014 și Hotărârii Guvernului nr. 576/2015, angajatorii sunt obligați să acorde părintilor, respectiv reprezentanților legali ai copilului, asigurați în cadrul sistemului asigurarilor sociale de stat, câte o zi lucrătoare liberă pe an pentru îngrijirea sănătății copilului, însă fără obligația de a plăti drepturile salariale aferente. Pentru familiile sau persoanele cu 2 copii se acordă tot o zi lucratoare liberă pe an, pentru îngrijirea sănătății copiilor, ca și în cazul unui singur copil. Pentru familiile sau persoanele cu 3 sau mai mulți copii se acordă două zile lucrătoare libere pe an, consecutive sau separate, după cum decide angajatorul.  În cazul în care niciunul dintre părinți, respectiv dintre reprezentanții legali ai copilului nu va solicita ziua lucrătoare liberă, aceasta nu se va reporta în anul viitor calendaristic. Ziua liberă se solicită în baza unei cereri depusă cu 15 zile înainte de vizita la medic și a unei declaraţii pe propria răspundere că în anul respectiv celălalt părinte sau reprezentant legal nu a solicitat ziua lucrătoare liberă şi nici nu o va solicita. În cazul mai multor cereri simultane din partea angajaților pentru acordarea zilei libere, care depasesc 5% din numărul total de angajați, angajatorul va programa, prin rotație, zilele libere, astfel încât să nu îi fie afectată activitatea. În cazul în care, în urma unor verificări efectuate de către angajator, se constată că ambii părinți au solicitat ziua liberă, va fi anulată posibilitatea ulterioară de a mai beneficia, vreodată de acest drept. Vizita la medic prevăzută poate fi efectuată în sistemul public de sănătate sau în sistemul privat. După efectuarea controlului medical, părintele sau reprezentantul legal al copilului are obligaţia de a prezenta medicului de familie al copilului documentele ce conţin rezultatul controlului medical. Acesta eliberează o adeverinţă, din care rezultă efectuarea controlului medical.  În situaţia în care ziua liberă a fost acordată în cursul anului şcolar, iar copilul frecventează o formă de învăţământ preuniversitar, medicul de familie va elibera şi o scutire medicală pentru copil. Părintele sau reprezentantul legal al copilului trebuie să depună la angajator adeverința eliberată de către medicul de familie fără perceperea de taxe, în termen de 5 zile lucrătoare de la data eliberării acesteia. Aceste reglementări se aplică atât angajatorilor publici, cât și celor privați, iar nerespectarea acestora constituie contravenție și se sancționează de către Inspecția Muncii cu amendă cuprinsă între 5000 și 1.500 lei.

Constatarea contravenţiilor În cazurile în care se constată încălcări ale legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor, inspectorii A.N.P.C. vor încheia procese verbale de constatare a contravenţiei în trei exemplare. La acţiunile desfăşurate în comun cu alte organe, inspectorii pot întocmi procese verbale proprii. Personalul de control al A.N.P.C. poate semna, dupa caz, procese verbale întocmite de celelalte structuri, dupa cum poate solicita ca şi personalul acestora să semneze procesele verbale proprii. Procesul verbal va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte inspectorul – agent constatator; datele personale din actele de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi înscrierea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea pagubei pricinuite; semnăturile pe fiecare pagina a agenţilor constatatori şi a reprezentantului operatorului economic; indicarea actului normativ prin care se stabileste şi se sancţionează contravenţia; posibilitatea achitării în termen de 48 ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea; posibilitatea operatorului economic de a avea obiecţiuni. Dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii, sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie în parte. Nu se va putea aplica o singură sancţiune pentru mai multe contravenţii constatate prin acelaşi proces verbal. Când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă. În situaţia în care contravenientul este persoană  juridică, în procesul verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare la registrul comertului şi codul fiscal al acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă. În cazul în care contravenientul nu se afla de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste constatări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor, iar procesul verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnatura acestuia. Aplicarea sancţiunilor contravenţionale se face prin acest proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Contravenţiile prevăzute în legislaţia specifică se sancţionează cu amenda dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni. Cuantumul amenzii se stabileşte, având în vedere : obligaţiile şi răspunderile celui care a săvârşit contravenţia – producator, importator, distribuitor, vânzător, prestator de servicii – potrivit prevederilor legale gradul de periculozitate al produsului/serviciului evaluat în conformitate cu cerinţele minime de securitate prevăzute în actele normative categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului/serviciului împrejurările în care a fost săvârşită fapta încalcarea repetată a dispoziţiilor sau a mai multor prevederi legale în domeniul protecţiei consumatorilor prejudiciul adus consumatorilor reluarea activităţii fără indeplinirea măsurilor stabilite în procesele verbale.

Constatarea contravenţiilor În cazurile în care se constată încălcări ale legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor, inspectorii A.N.P.C. vor încheia procese verbale de constatare a contravenţiei în trei exemplare. La acţiunile desfăşurate în comun cu alte organe, inspectorii pot întocmi procese verbale proprii. Personalul de control al A.N.P.C. poate semna, dupa caz, procese verbale întocmite de celelalte structuri, dupa cum poate solicita ca şi personalul acestora să semneze procesele verbale proprii. Procesul verbal va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte inspectorul – agent constatator; datele personale din actele de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi înscrierea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea pagubei pricinuite; semnăturile pe fiecare pagina a agenţilor constatatori şi a reprezentantului operatorului economic; indicarea actului normativ prin care se stabileste şi se sancţionează contravenţia; posibilitatea achitării în termen de 48 ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea; posibilitatea operatorului economic de a avea obiecţiuni. Dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii, sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie în parte. Nu se va putea aplica o singură sancţiune pentru mai multe contravenţii constatate prin acelaşi proces verbal. Când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă. În situaţia în care contravenientul este persoană  juridică, în procesul verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare la registrul comertului şi codul fiscal al acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă. În cazul în care contravenientul nu se afla de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste constatări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor, iar procesul verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnatura acestuia. Aplicarea sancţiunilor contravenţionale se face prin acest proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Contravenţiile prevăzute în legislaţia specifică se sancţionează cu amenda dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni. Cuantumul amenzii se stabileşte, având în vedere : obligaţiile şi răspunderile celui care a săvârşit contravenţia – producator, importator, distribuitor, vânzător, prestator de servicii – potrivit prevederilor legale gradul de periculozitate al produsului/serviciului evaluat în conformitate cu cerinţele minime de securitate prevăzute în actele normative categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului/serviciului împrejurările în care a fost săvârşită fapta încalcarea repetată a dispoziţiilor sau a mai multor prevederi legale în domeniul protecţiei consumatorilor prejudiciul adus consumatorilor reluarea activităţii fără indeplinirea măsurilor stabilite în procesele verbale.

Recurs în interesul legii Obligaţia de declarare prealabilă a adunărilor publice 15 octombrie 2018 Potrivit deciziei nr. 19 în dosarul nr. 1811/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 prima teză din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată, cu referire la dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a) şi d) din aceeaşi lege, există obligaţia de declarare prealabilă a adunărilor publice, atunci când adunările urmează să se desfăşoare în pieţe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă şi trotuar) sau în alte locuri prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat.”   Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.    

Recurs în interesul legii Obligaţia de declarare prealabilă a adunărilor publice 15 octombrie 2018 Potrivit deciziei nr. 19 în dosarul nr. 1811/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 prima teză din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată, cu referire la dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a) şi d) din aceeaşi lege, există obligaţia de declarare prealabilă a adunărilor publice, atunci când adunările urmează să se desfăşoare în pieţe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă şi trotuar) sau în alte locuri prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat.”   Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.    

Darea în plată Legea dării în plată se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată. Legea dării în plată se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor. Dispoziţiile legii se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori. Aceste prevederi nu se aplică creditelor acordate prin programul „Prima casă”. Consumatori sunt persoanele fizice definite de OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată şi Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Prin derogare de la dispoziţiile Codului Civil, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut de lege, părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.

Darea în plată Legea dării în plată se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată. Legea dării în plată se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor. Dispoziţiile legii se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori. Aceste prevederi nu se aplică creditelor acordate prin programul „Prima casă”. Consumatori sunt persoanele fizice definite de OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată şi Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Prin derogare de la dispoziţiile Codului Civil, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut de lege, părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.