Constituirea grupului de interes economic Grupul de interes economic se constituie prin contract semnat de toți membrii și încheiat în formă autentică, denumit act constitutiv care stabilește modul de organizare a acestuia. Grupul de interes economic se poate constitui cu sau fără capital. În cazul în care membrii grupului decid afectarea unui anume capital pentru desfășurarea activității grupului, aporturile membrilor nu trebuie să aibă o valoare minimă și pot avea orice natură. Membrii grupului primesc părţi de interes, care nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile, orice clauză contrară considându-se nulă. Cesiunea sau constituirea unei garanții asupra părții de interes către membri sau terți este posibilă în temeiul actul constitutiv al grupului sau al hotărârii adunării generale a asociaţilor luată cu unanimitate. Cesiunea nu liberează pe membrul cedent de ceea ce mai datorează grupului din aportul său de capital. Grupul nu poate avea drept scop obținerea de profituri pentru sine. Dacă din activitatea grupului rezultă profit potrivit situației financiare anuale, acesta va fi distribuit în totalitate, în mod obligatoriu, între membrii grupului, cu titlu de dividende, în cotele prevăzute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părți egale. În cazul în care cheltuielile depășesc veniturile grupului, diferența va fi acoperită de membrii acestuia în cotele prevăzute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părți egale. Nu se constituie fonduri de rezervă. Sediul grupului trebuie stability fie la locul în care se află administrația centrală a grupului, fie la locul în care se află administrația centrală a unuia dintre membrii grupului sau, în cazul unei persoane fizice, activitatea principală a acesteia, dacă grupul exercită o activitate în locul menționat. Sediul grupului de interes economic poate fi mutat într-un stat străin, prin decizia membrilor grupului, luată în unanimitate.   În termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv, fondatorii sau administratorii grupului ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea grupului în registrul comerțului în a cărui rază teritorială își va avea sediul grupul şi publicarea în Monitorul Oficial. Grupul de interes economic dobândește personalitate juridică de la data înmatriculării sale în registrul comerțului.

Constituirea grupului de interes economic Grupul de interes economic se constituie prin contract semnat de toți membrii și încheiat în formă autentică, denumit act constitutiv care stabilește modul de organizare a acestuia. Grupul de interes economic se poate constitui cu sau fără capital. În cazul în care membrii grupului decid afectarea unui anume capital pentru desfășurarea activității grupului, aporturile membrilor nu trebuie să aibă o valoare minimă și pot avea orice natură. Membrii grupului primesc părţi de interes, care nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile, orice clauză contrară considându-se nulă. Cesiunea sau constituirea unei garanții asupra părții de interes către membri sau terți este posibilă în temeiul actul constitutiv al grupului sau al hotărârii adunării generale a asociaţilor luată cu unanimitate. Cesiunea nu liberează pe membrul cedent de ceea ce mai datorează grupului din aportul său de capital. Grupul nu poate avea drept scop obținerea de profituri pentru sine. Dacă din activitatea grupului rezultă profit potrivit situației financiare anuale, acesta va fi distribuit în totalitate, în mod obligatoriu, între membrii grupului, cu titlu de dividende, în cotele prevăzute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părți egale. În cazul în care cheltuielile depășesc veniturile grupului, diferența va fi acoperită de membrii acestuia în cotele prevăzute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părți egale. Nu se constituie fonduri de rezervă. Sediul grupului trebuie stability fie la locul în care se află administrația centrală a grupului, fie la locul în care se află administrația centrală a unuia dintre membrii grupului sau, în cazul unei persoane fizice, activitatea principală a acesteia, dacă grupul exercită o activitate în locul menționat. Sediul grupului de interes economic poate fi mutat într-un stat străin, prin decizia membrilor grupului, luată în unanimitate.   În termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv, fondatorii sau administratorii grupului ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea grupului în registrul comerțului în a cărui rază teritorială își va avea sediul grupul şi publicarea în Monitorul Oficial. Grupul de interes economic dobândește personalitate juridică de la data înmatriculării sale în registrul comerțului.

Principiile acţiunii de control Principiile acţiunii de control sunt: legalitatea – principiul potrivit căruia orice acţiune de control poate fi efectuată dacă este prevăzută expres de lege sau de un alt act normativ, aplicabil domeniului de protecţie a consumatorilor oficialitatea – principiul care impune ca orice acţiune de control să se execute în temeiul unei împuterniciri exprese regularitatea – principiul conform căruia actul de control să se desfăşoare la intervale rezonabile de timp, în aşa fel încât să asigure cunoaăterea şi stabilirea modului în care operatorul economic controlat îşi îndeplineşte obligaţiile legale şi să nu afecteze activitatea normală a acestuia egalitatea de tratament – principiul care instituie garanţia ca personalul împuternicit cu atribuţii de control îşi exercită îndatoririle cu respectarea normelor şi regulilor deontologice faţă de toţi operatorii economici controlaţi confidentialitatea – principiul care obligă personalul cu atribuţii de control să nu divulge, în nici o împrejurare, date, documente sau informaţii, în legatură cu obiectul de activitate, tehnicile şi tehnologiile utilizate, reţetele de fabricaţie, orice alte procedee asupra cărora operatorul economic controlat conservă drepturi proprii, precum şi identitatea persoanelor care au formulat sesizări profesionalism – principiul care presupune exercitarea cu competenţa, responsabilitate, eficienţă, conştiinciozitate şi corectitudine a activităţii de către personalul cu atribuţii de control integritatea – principiul conform căruia personalul cu atribuţii de control este obligat să-şi îndeplinească îndatoririle cu bună credinţă, să respingă orice încercare de influenţare sau de deturnare de la obiectivele şi scopul acţiunii, să nu pretindă şi să nu primească, în nici o împrejurare, bani ori alte foloase sau promisiuni de astfel de daruri pentru tăinuirea rezultatelor reale ale activităţii de control sau pentru avantajarea, în orice mod, a agentului economic controlat obiectivitatea şi imparţialitatea - principii care obligă personalul cu atribuţii de control să îndeplinească acţiunea propriu-zisă, să constate şi să dispună măsurile, pe baza datelor şi documentelor examinate şi susţinute de acestea, cu eliminarea interpretărilor personale, subiective, nesusţinute şi părtinitoare, în dezacord cu realitatea consecvenţa şi proporţionalitatea – principii care impun personalului cu atribuţii de control să dispună măsuri cu conţinut şi consecinţe corespunzatoare la încălcări sau nerespectări ale reglementărilor legale şi să asigure corelarea între gravitatea faptelor şi sancţiunile aplicate.

Principiile acţiunii de control Principiile acţiunii de control sunt: legalitatea – principiul potrivit căruia orice acţiune de control poate fi efectuată dacă este prevăzută expres de lege sau de un alt act normativ, aplicabil domeniului de protecţie a consumatorilor oficialitatea – principiul care impune ca orice acţiune de control să se execute în temeiul unei împuterniciri exprese regularitatea – principiul conform căruia actul de control să se desfăşoare la intervale rezonabile de timp, în aşa fel încât să asigure cunoaăterea şi stabilirea modului în care operatorul economic controlat îşi îndeplineşte obligaţiile legale şi să nu afecteze activitatea normală a acestuia egalitatea de tratament – principiul care instituie garanţia ca personalul împuternicit cu atribuţii de control îşi exercită îndatoririle cu respectarea normelor şi regulilor deontologice faţă de toţi operatorii economici controlaţi confidentialitatea – principiul care obligă personalul cu atribuţii de control să nu divulge, în nici o împrejurare, date, documente sau informaţii, în legatură cu obiectul de activitate, tehnicile şi tehnologiile utilizate, reţetele de fabricaţie, orice alte procedee asupra cărora operatorul economic controlat conservă drepturi proprii, precum şi identitatea persoanelor care au formulat sesizări profesionalism – principiul care presupune exercitarea cu competenţa, responsabilitate, eficienţă, conştiinciozitate şi corectitudine a activităţii de către personalul cu atribuţii de control integritatea – principiul conform căruia personalul cu atribuţii de control este obligat să-şi îndeplinească îndatoririle cu bună credinţă, să respingă orice încercare de influenţare sau de deturnare de la obiectivele şi scopul acţiunii, să nu pretindă şi să nu primească, în nici o împrejurare, bani ori alte foloase sau promisiuni de astfel de daruri pentru tăinuirea rezultatelor reale ale activităţii de control sau pentru avantajarea, în orice mod, a agentului economic controlat obiectivitatea şi imparţialitatea - principii care obligă personalul cu atribuţii de control să îndeplinească acţiunea propriu-zisă, să constate şi să dispună măsurile, pe baza datelor şi documentelor examinate şi susţinute de acestea, cu eliminarea interpretărilor personale, subiective, nesusţinute şi părtinitoare, în dezacord cu realitatea consecvenţa şi proporţionalitatea – principii care impun personalului cu atribuţii de control să dispună măsuri cu conţinut şi consecinţe corespunzatoare la încălcări sau nerespectări ale reglementărilor legale şi să asigure corelarea între gravitatea faptelor şi sancţiunile aplicate.

Sărbătorile legale Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: 1 şi 2 ianuarie 24 ianuarie - Ziua Unirii Principatelor Române prima şi a doua zi de Paşti 1 mai prima şi a doua zi de Rusalii Adormirea Maicii Domnului 30 noiembrie - Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României 1 decembrie prima şi a doua zi de Crăciun două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora. Prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot stabili şi alte zile libere. Acordarea zilelor libere se face de către angajator.  Aceste prevederi nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii. Salariaţilor care lucrează în unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică şi la locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.

Sărbătorile legale Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: 1 şi 2 ianuarie 24 ianuarie - Ziua Unirii Principatelor Române prima şi a doua zi de Paşti 1 mai prima şi a doua zi de Rusalii Adormirea Maicii Domnului 30 noiembrie - Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României 1 decembrie prima şi a doua zi de Crăciun două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora. Prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot stabili şi alte zile libere. Acordarea zilelor libere se face de către angajator.  Aceste prevederi nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii. Salariaţilor care lucrează în unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică şi la locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.

Poprirea Poprirea este forma de executare indirectă prin care creditorul urmăreşte sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană, denumită terţ poprit, sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. Poprirea constă în indisponibilitatea acestor bunuri în mâinile terţului şi în obligaţia de a plăti direct creditorului urmăritor ceea ce datorează creditorului său, adică debitorul urmărit.  Pot fi poprite şi bunurile mobile corporale aie debitorului deţinute de un terţ în numele său. Dacă se popresc sumele de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare.  Nu sunt supuse executării silite prin poprire  sumele destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte sumele aferente plăţii drepturilor salariate viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi În poprire există trei subiecte, denumite creditor popritor, debitor poprit şi terţ poprit. Totodată există și trei raporturi: unul între creditorul poprit şi debitorul poprit, unul între debitorul poprit şi terţul poprit și unul între terţul poprit şi creditorul popritor.  Primele două raporturi preced înfiinţarea popririi, cel de-al treilea se naşte ca urmare a popririi.

Poprirea Poprirea este forma de executare indirectă prin care creditorul urmăreşte sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană, denumită terţ poprit, sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. Poprirea constă în indisponibilitatea acestor bunuri în mâinile terţului şi în obligaţia de a plăti direct creditorului urmăritor ceea ce datorează creditorului său, adică debitorul urmărit.  Pot fi poprite şi bunurile mobile corporale aie debitorului deţinute de un terţ în numele său. Dacă se popresc sumele de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare.  Nu sunt supuse executării silite prin poprire  sumele destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte sumele aferente plăţii drepturilor salariate viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi În poprire există trei subiecte, denumite creditor popritor, debitor poprit şi terţ poprit. Totodată există și trei raporturi: unul între creditorul poprit şi debitorul poprit, unul între debitorul poprit şi terţul poprit și unul între terţul poprit şi creditorul popritor.  Primele două raporturi preced înfiinţarea popririi, cel de-al treilea se naşte ca urmare a popririi.

Cererea individuală Orice persoană particulară poate invoca protecţia Convenţiei împotriva unui stat parte atunci când a avut loc o încălcare a unui drept garantat de Convenţie de către un stat contractant şi să dispună încetarea acelei încălcări, eventual cu obligarea la plata de despăgubiri. Întroducerea cererii nu înseamnă, că se va ajunge la condamnarea statului pârât, deoarece cererea trebuie să îndeplinească anumite condiții expres prevăzute de Convenție și doar abia examinarea cererii pe fond va conduce la constatarea încălcării dreptului garantat de Convenţie.  În această situație, cererea va fi admisă cu consecinţa condamnării statului pârât la a înlătura urmările acelei încălcări. Dacă acțiunea se va finaliza cu constatarea inexistenţei pretinsei încălcări, aceasta va însemna respingerea cererii. Curtea îşi propune să judece cazurile în termen de trei ani după introducerea lor, dar examinarea unor cereri poate dura mai mult, în timp ce altele pot fi soluţionate mai rapid. Durata procedurilor în faţa Curţii depinde de cazul în sine, de completul de judecată căreia i-a fost atribuit, de diligenţa cu care părţile pun la dispoziţia Curţii informaţiile solicitate, dar şi de numeroşi alţi factori, precum organizarea unei audieri sau retrimiterea unui caz în faţa Marii Camere. Unele cereri pot fi clasificate ca fiind urgente şi tratate cu prioritate, în special acele cazuri în care reclamantul se confruntă cu o ameninţare iminentă la adresa integrităţii sale fizice.

Cererea individuală Orice persoană particulară poate invoca protecţia Convenţiei împotriva unui stat parte atunci când a avut loc o încălcare a unui drept garantat de Convenţie de către un stat contractant şi să dispună încetarea acelei încălcări, eventual cu obligarea la plata de despăgubiri. Întroducerea cererii nu înseamnă, că se va ajunge la condamnarea statului pârât, deoarece cererea trebuie să îndeplinească anumite condiții expres prevăzute de Convenție și doar abia examinarea cererii pe fond va conduce la constatarea încălcării dreptului garantat de Convenţie.  În această situație, cererea va fi admisă cu consecinţa condamnării statului pârât la a înlătura urmările acelei încălcări. Dacă acțiunea se va finaliza cu constatarea inexistenţei pretinsei încălcări, aceasta va însemna respingerea cererii. Curtea îşi propune să judece cazurile în termen de trei ani după introducerea lor, dar examinarea unor cereri poate dura mai mult, în timp ce altele pot fi soluţionate mai rapid. Durata procedurilor în faţa Curţii depinde de cazul în sine, de completul de judecată căreia i-a fost atribuit, de diligenţa cu care părţile pun la dispoziţia Curţii informaţiile solicitate, dar şi de numeroşi alţi factori, precum organizarea unei audieri sau retrimiterea unui caz în faţa Marii Camere. Unele cereri pot fi clasificate ca fiind urgente şi tratate cu prioritate, în special acele cazuri în care reclamantul se confruntă cu o ameninţare iminentă la adresa integrităţii sale fizice.