Printr-o decizie de speță[1], Î.C.C.J.  a stabilit că, în cazul suspendării executării actului administrativ, acordată de instanța de judecată în condițiile Legii nr. 554/2004, în ipoteza constatării legalităţii titlului de creanţă, pe perioada cât subzistă suspendarea, se datorează dobândă.

Legea nr. 554/2004 recunoaşte măsuri de protecţie provizorie a persoanei pretins vătămate prin emiterea unui act administrativ unilateral, atât în faza recursului administrativ sau graţios (art. 14) cât şi după momentul sesizării instanţei de judecată (art. 15). Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea organelor competente se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură ce se recomanda a fi luată de autoritatea jurisdicționala - conform Recomandare nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, executarea deciziilor administrative trebuind să țină cont de drepturile și de interesele persoanelor particulare.

Soluţia pe care o poate da instanţa, în ipoteza admiterii cererii, este una singură: suspendarea executării actului atacat până la pronunţarea instanţei de fond (art. 14 alin. 1 teza I), respectiv până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare (art. 15 alin. 1 teza a II-a).

În speţă, reclamanta a formulat o cerere de suspendare a executării actului administrativ fiscal întocmit de pârât. Prin sentinţa definitivă prin decizia curţii de apel, a fost dispusă suspendarea executării măsurilor dispuse prin titlul de creanţă mai sus menţionat, până la pronunţarea instanţei de fond.

Ulterior respingerii acţiunii în anularea actului administrativ, organul fiscal a procedat la calculul dobânzilor datorate pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin titlul de creanţă, fiind emis un procesul verbal prin care s-a stabilit o creanţă bugetară, ca urmare a calculului dobânzii datorate.

Prin sentinţa recurată în prezentul dosar s-a reţinut faptul că „instituţia suspendării nici nu şi-ar putea atinge scopul, dacă se admite că pe perioada de suspendare, deşi se suspendă plata debitului, acesta poate să producă dobândă în sarcina persoanei în favoarea căreia a fost creată instituţia suspendării, respectiv a debitorilor".

Acest raţionament juridic nu a fost acceptat de către Înalta Curte, regimul accesoriilor pe perioada suspendării executării actului administrativ contestat, în cazul suspendării acordate de instanța de judecată în condițiile Legii nr. 554/2004 impunând că, pe perioada cât subzistă suspendarea, se datorează dobândă (în ipoteza constatării legalităţii titlului de creanţă).

Înalta Curte a menționat că, în mod corect se susţine de către organul fiscal că dobânzile reprezintă un accesoriu al creanţei principale iar perceperea acestora depinde doar de existenta creanţei principale, că prin suspendarea executării titlului nu se anulează debitul principal ci doar se suspendă temporar de la executare, dobânda reprezentând sancţiunea pecuniară pentru neplata în termen, sancţiune care nu este condiţionată/influenţată de măsurile de executare, ci doar de momentul stingerii creanţei.

După împlinirea termenului legal organul fiscal are dreptul să treacă la executarea silită a debitului şi să perceapă dobânzi până la plata efectivă. Este vorba despre o operaţiune strict contabilă şi anume calcularea de către organul de executare a cuantumului exact al dobânzilor, penalităţilor, majorărilor etc., luând în considerare nivelul prevăzut în titlul executoriu şi întinderea în timp a acestor accesorii. Aşadar, organul de executare nu stabileşte noi creanţe principale sau accesorii, ci doar le actualizează pe baza titlului executoriu deja existent.

Prezenta cauză priveşte dobânzile calculate de organul fiscal pentru neachitarea la termenul stabilit de lege a obligaţiilor principale datorate. Or, o asemenea situaţie nu influenţează calculul accesoriu dacă se au în vedere prevederile potrivit căruia pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi. Eventualele suspendări, pe cale judiciară, ale titlului principal de creanţă nu au, aşadar, vreo repercusiune asupra dobânzilor, dacă se constată legalitatea acestuia.

 

Pentru mai multe informații privind acest subiect, nu ezitați să contactați Ionaș Mihaela – Cabinet de Avocat

 

Arii de practica: Litigii, Insolvență, Drept fiscal