Potrivit unui comunicat de presă din data de 23.03.2020, Conducerea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, prin Decizia Biroului Executiv al Consiliului Uniunii a decis suspendarea evacuărilor silite pe durata instituirii stării de urgență în România.

Pe lângă suspendarea evacuărilor, s-a decis ca executorii judecătorești să suspende toate procedurile de executare silită directă, precum și luarea altor măsuri cu privire la prevenirea răspândirii cu noul coronavirus, atât în rândul cetățenilor, cât și al executorilor și al angajaților birourilor acestora.

Conform art. 42 alin. (5) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, activitatea de executare silită continuă numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgență, în scopul ocrotirii drepturilor la viață și la integritate fizică ale participanților la executarea silită.

Potrivit Codului de procedură dispozițiile generale privind executarea silită directă sunt cuprinse în art. 888 – art. 892.

Executarea silită este directă atunci când creditorul tinde să obţină realizarea în natură a prestaţiei care formează obiectul obligaţiei debitorului înscrise în titlul executoriu, obligaţie de a face sau de a nu face.

Executarea silită directă poate îmbrăca una dintre următoarele forme: predarea silită a bunurilor mobile, predarea silită a bunurilor imobile, executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de o nu face şi executarea hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori.

Executarea silită este indirectă în situaţia în care creditorul, care are de realizat o creanţă bănească, urmăreşte să îşi îndestuleze creanţa din sumele obţinute prin valorificarea bunurilor debitorului sau prin poprirea sumelor de bani, a titlurilor de valoare ori a altor bunuri mobile incorporale pe care acesta le are de primit de la terţe persoane.

Executarea silită indirectă cunoaşte mai multe forme: urmărirea mobiliară, poprirea, urmărirea fructelor şi a veniturilor imobilelor, precum şi urmărirea imobiliară.