În ziua de 4 noiembrie 2015, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.35 alin.(1) din Legea fondului funciar nr.18/1991, care au următorul conţinut:

„Terenurile proprietatea statului sunt acele suprafeţe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 şi înregistrate ca atare în sistemul de evidenţă al cadastrului funciar general şi în amenajamentele silvice.”

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispoziţiile art.35 alin.(1) din Legea fondului funciar nr.18/1991 sunt constituţionale în măsura în care nu condiţionează dobândirea dreptului de proprietate publică prin expropriere de înscrierea acestuia în cartea funciară.

Curtea a reținut că prin condiţionarea recunoaşterii efectului exproprierii - respectiv dobândirea dreptului de proprietate publică asupra terenurilor - de înregistrarea ca atare a acesteia în sistemul de evidenţă al cadastrului funciar general şi în amenajamentele silvice se încalcă art.136 alin.(2) din Constituţie, potrivit căruia „Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale”.

Curtea a apreciat că statul a dobândit dreptul de proprietate publică asupra acelor terenuri prin efectul legii, înscrierea în cartea funciară neavând efecte constitutive de drepturi, ci de opozabilitate. De asemenea, Curtea a reţinut că dispoziţiile art.35 alin.(1)

din Legea fondului funciar nr.18/1991 contravin şi art.126 alin.(2) din Constituţie, în sensul că legea nu poate limita competenţa instanţelor judecătorești cu privire la stabilirea titularului dreptului de proprietate într-un mod care să nesocotească esenţa exproprierii realizate.

Decizia este definitivă și general obligatorie.