Potrivit minutei nr. 23, în dosarul nr. 3996/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2017, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că:

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1.279 alin. (3) teza întâi şi art. 1.669 alin. (1) din Codul civil, nu este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii de vânzare a unui bun imobil, în vederea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic.”

Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.