În ziua de 29 noiembrie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.60 alin.(1) din Codul familiei, în forma de vigoare anterior modificărilor survenite prin Legea nr.288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.4/1953 – Codul familiei, cu următorul conținut : 

"(1) Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naşterea copilului."

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituţionalitate și a constatat că prevederile art.60 alin.(1) din Codul familiei, în forma în vigoare anterior modificărilor survenite prin Legea nr.288/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.4/1953 – Codul familiei, sunt constituţionale în măsura în care nu privesc acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei introdusă de copil.

În acest sens, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că textul de lege criticat, care stabilește că termenul de un an care începe să curgă de la data nașterii copilului, încalcă dreptul acestuia la viață privată, ocrotit de art.26 din Constituţia României şi de art.8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privându-l de posibilitatea de a acționa în mod conștient și voluntar, după dobândirea capacității de exercițiu depline, în vederea stabilirii filiației sale față de tată, în condițiile în care, potrivit art.59 alin.(1) din Codul familiei, acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei se porneşte în numele copilului de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal. Prin faptul că, în condițiile textului de lege criticat, acțiunea în stabilirea paternității este lăsată la dispoziția exclusivă a mamei sau a reprezentatului legal al copilului, îl face pe copil dependent de conduita unui terț, acestuia fiindu-i blocată definitiv orice posibilitate ulterioară de a cere clarificarea situației sale personale prin introducerea unei acțiuni în stabilirea paternității, întrucât în interiorul termenului stabilit de textul de lege criticat - de un an de la naștere - acesta este, prin ipoteză, în imposibilitatea biologică de a acționa.

În acest context, Curtea a reținut, totodată, că, în prezent, Codul civil a instituit, prin prevederile art.427 alin.(1), imprescriptibilitatea acţiunii în stabilirea paternităţii promovate de copil.

Decizia este definitivă și general obligatorie.