În M.Of. nr. 561 din 28 iulie 2015 a fost publicată Legea nr. 219/2015 privind economia socială
Potrivit noii legi, economia socială reprezintă ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări.
Economia socială are la bază iniţiativa privată, voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, precum şi distribuirea limitată a profitului către asociaţi.
Aceasta lege are ca obiect reglementarea domeniului economiei sociale, stabilirea măsurilor de promovare şi de sprijinire a economiei sociale.
În sensul legii, intreprinderile sociale pot fi:
Principiile economiei sociale sunt:
Economia socială are următoarele obiective:
Îndeplinirea obiectivelor se realizează, în principal, prin următoarele activităţi de interes general:
Întreprinderea socială
Întreprinderea socială este definită ca fiind orice persoană juridică de drept privat care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale, care deţine un atestat de întreprindere socială şi respectă principiilor economiei sociale.
Statutul de întreprindere socială se recunoaşte prin acordarea unui atestat de întreprindere socială, denumit în continuare atestat.
Atestatul se acordă pe baza actelor de înfiinţare şi funcţionare acelor întreprinderi sociale care dispun prin actele de înfiinţare şi funcţionare respectarea următoarelor criterii:
Atestatul se eliberează de către agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv a municipiului Bucureşti, prin compartimentul pentru economie social pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii, dacă se face dovada că sunt respectate condiţiile care au stat la baza acordării acestuia.
Întreprinderea socială de inserţie
Întreprinderea socială de inserţie este întreprinderea socială care:
Din grupul vulnerabil fac parte persoane sau familii care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai. Apartenenţa la grupul vulnerabil se dovedeşte prin acte eliberate de autorităţi sau de alte categorii de persoane juridice cu competenţe în domeniu.
Întreprinderile sociale de inserţie au obligaţia de a asigura, pentru persoanele angajate, care fac parte din grupul vulnerabil, măsuri de acompaniament care să asigure inserţia profesională şi socială.
Certificarea statutului de întreprindere socială de inserţie se realizează prin acordarea mărcii sociale cu o valabilitate de 3 ani de la data emiterii, precum şi un element specific de identitate vizuală, care se aplică în mod obligatoriu asupra produselor realizate sau a lucrărilor executate ori a documentelor care demonstrează prestarea unui serviciu.
Întreprinderile sociale de inserţie pot fi finanţate din surse publice şi/sau private, naţionale ori internaţionale, potrivit normelor juridice aplicabile fiecăreia dintre categoriile din care fac parte sursele de finanţare.
Întreprinderile sociale de inserţie beneficiază de gratuitate pentru emiterea mărcii sociale şi înregistrarea în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale.
Întreprinderile sociale de inserţie pot beneficia de următoarele facilităţi din partea autorităţilor administraţiei publice locale:
Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale
În scopul asigurării informaţiilor necesare, corecte şi complete cu privire la situaţia şi evoluţia domeniului economiei sociale la nivel naţional se înfiinţează Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale administrat de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Acesta cuprinde informaţii cu privire la întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie existente în România.
Luna mai a fiecărui an este dedicată organizării diferitelor evenimente sau acţiuni de mediatizare a domeniului economiei sociale.
Noua lege mai cuprinde contravenții și sancțiuni aplicabile pentru nerespectarea dispozițiilor legii.