Potrivit deciziei nr. 25 în dosarul nr. 21/2015 pronunţată în şedinţa publică din 7 decembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, a stabilit că:     

“În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 213 şi  2151 alin.5 din Codul de procedură penală, încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți soluționează plângerea formulată de inculpat împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat ori s-a prelungit măsura preventivă a controlului judiciar este definitivă.”

Aceasta este obligatorie, potrivit art.474 alin.4 Cod procedură penală.