Procedura punerii sub interdicţie

Punerea sub interdicţie poate fi cerută de:

• persoanele apropiate celui care urmează a fi pus sub interdicţie, precum şi administratorii şi locatarţi casei în care locuieşte acesta;
• serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale;
• instanţele judecătoreşti, cu prilejul condamnării la pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti;
• organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană.

Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

Din punct de vedere material, competenţa aparţine judecătoriei, ca instanţă de tutelă.

Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane trebuie să cuprindă și faptele din care rezultă alienaţia mintală sau debilitatea mintală a persoanei respective, precum şi dovezile propuse.

Cererea de punere sub interdicţie se formulează în contradictoriu cu persoana cu privire la care se solicită luarea acestei măsuri.