Cererea individuală

Orice persoană particulară poate invoca protecţia Convenţiei împotriva unui stat parte atunci când a avut loc o încălcare a unui drept garantat de Convenţie de către un stat contractant şi să dispună încetarea acelei încălcări, eventual cu obligarea la plata de despăgubiri.

Întroducerea cererii nu înseamnă, că se va ajunge la condamnarea statului pârât, deoarece cererea trebuie să îndeplinească anumite condiții expres prevăzute de Convenție și doar abia examinarea cererii pe fond va conduce la constatarea încălcării dreptului garantat de Convenţie. 

În această situație, cererea va fi admisă cu consecinţa condamnării statului pârât la a înlătura urmările acelei încălcări.

Dacă acțiunea se va finaliza cu constatarea inexistenţei pretinsei încălcări, aceasta va însemna respingerea cererii.

Curtea îşi propune să judece cazurile în termen de trei ani după introducerea lor, dar examinarea unor cereri poate dura mai mult, în timp ce altele pot fi soluţionate mai rapid.

Durata procedurilor în faţa Curţii depinde de cazul în sine, de completul de judecată căreia i-a fost atribuit, de diligenţa cu care părţile pun la dispoziţia Curţii informaţiile solicitate, dar şi de numeroşi alţi factori, precum organizarea unei audieri sau retrimiterea unui caz în faţa Marii Camere.

Unele cereri pot fi clasificate ca fiind urgente şi tratate cu prioritate, în special acele cazuri în care reclamantul se confruntă cu o ameninţare iminentă la adresa integrităţii sale fizice.