Procedura cu privire la cererile de valoare redusă are un domeniu de aplicare limitat. Se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei.

Nu pot fi soluţionate potrivit acestei proceduri speciale cererile referitoare la:

• pretenţii derivate din materie fiscală, vamală sau administrativă
• cereri care privesc răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice
• starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice
• drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie
• moştenire
• insolvenţă, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăţilor insolvabile şi a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare
• asigurări sociale
• dreptul muncii
• închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele având ca obiect plata unei sume de bani
• arbitraj
• atingeri aduse dreptului la viaţă privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.

Reclamantul poate alege între această procedură specială şi procedura de drept comun deoarece procedura cererii de valoare redusă nu este obligatorie, ea având caracter facultativ.

Dacă reclamantul sesizează instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată, aceasta va fi soluţionată potrivit procedurii de drept comun, cu excepţia cazului în care reclamantul, cel mai târziu la primul termen de judecată, solicită în mod expres aplicarea procedurii speciale privind cererile de valoare redusă.

Atunci când cererea nu poate fi soluţionată potrivit acestei proceduri, instanţa îl informează pe reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu îşi retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun.