Respectarea termenului de şase luni

Buna administrare a justiţiei impune restrângerea, în timp, a dreptului de a sesiza o jurisdicţie, pentru că aceasta nu ar putea examina toate situaţiile contrare ordinii juridice ce s-ar produce într-un timp nedeterminat.

Regula termenului de 6 luni are ca scop să susţină securitatea juridică şi să se asigure că acele cauze care ridică probleme privitoare la Convenţie sunt examinate într-un termen rezonabil, evitând în acelaşi timp ca autorităţile şi alte persoane implicate să rămână mult timp în stare de incertitudine.

Această regulă acordă potenţialului reclamant o perioadă de reflecţie suficientă pentru a-i permite să aprecieze oportunitatea de a introduce o cerere şi de a stabili capetele de cerere şi argumentele precise care trebuie prezentate  şi facilitează stabilirea faptelor într-o cauză, deoarece examinarea echitabilă a chestiunilor invocate devine problematică odată cu trecerea timpului.

Curtea nu are posibilitatea de a nu aplica regula termenului de 6 luni.

Regula termenului de 6 luni nu poate fi interpretată ca obligând un reclamant să sesizeze Curtea cu cererea sa înainte ca situaţia referitoare la chestiunea în cauză să fi făcut obiectul unei decizii definitive la nivel intern.