Cerere vădit nefondată

Chiar dacă o cerere este compatibilă cu Convenţia şi toate condiţiile formale de admisibilitate au fost îndeplinite, Curtea poate, totuşi, să o declare inadmisibilă pentru motive ce ţin de examinarea fondului. Printre aceste motive, ipoteza cea mai des întâlnită este respingerea cererii pentru lipsa vădită de fundament. 

Este „vădit nefondată” orice cerere care, în urma unei examinări preliminare a conţinutului său material, nu indică nicio încălcare a drepturilor garantate de Convenţie, astfel încât aceasta să poată fi declarată inadmisibilă din start, fără a trece la stadiul formal al examinării fondului cauzei.

Pentru a stabili o lipsă vădită de fundament, Curtea are uneori nevoie să obţină observaţii din partea părţilor şi să recurgă la un raţionament lung şi minuţios în decizia sa, nu schimbă nimic din caracterul „vădit” nefondat al cererii.

Majoritatea absolută a cererilor vădit nefondate sunt declarate inadmisibile de plano de către un judecător unic sau de un comitet format din trei judecători. Cu toate acestea, anumite cereri de acest tip sunt examinate de camere sau chiar de Marea Cameră.

O cerere „vădit nefondată” poate fi în ansamblu sau numai un capăt de cerere. Astfel, o parte a cererii poate fi respinsă ca fiind de competenţa unei alte instanţe, în timp ce restul cererii poate fi declarat admisibil şi poate duce chiar la constatarea încălcării Convenţiei.

Capetele de cerere vădit nefondate pot fi grupate în patru categorii distincte: capete de cerere tip „instanţă de gradul patru de jurisdicţie”, capete de cerere cu privire la care există o lipsă aparentă sau evidentă de încălcare, capete de cerere nesusţinute şi, în sfârşit, capete de cerere confuze şi fanteziste.