Andronicou şi Constantinou c. Cipru

Situația de fapt:

În ziua de 24 decembrie 1993, vecinii de apartament au fost alertaţi de ţipetele pe care Elsie le scotea, cerând soţului său să nu o mai lovească şi să nu o ameninţe cu pistolul.

Fiind sesizate autorităţile, acestea au hotărât să intervină pentru salvarea lui Elsie, ameninţată cu moartea de Lefteris, înarmat cu o armă de vânătoare. După iungi tratative cu Lefteris, autorităţile s-au decis să pătrundă cu forţa în apartament. Deschizând focul asupra agenţilor care au pătruns în casă, acestea au ripostat provocând moartea ambelor persoane (Lefteris şi Elsie).

Cercetarea medico-legală a ajuns la concluzia că victima Elsie a fost lovită atât de gloanţele agenţilor autorităţii, cât şi de patru gloanţe trase asupra ei de Lefteris. Totodată, s-au constatat urme de violenţă pe faţa victimei, provocate de Lefteris. Decesul a fost pro­vocat, după părerea expertului, de cele două gloanţe de mitralieră trase de agenţii auto­rităţii, care au ripostat la focul deschis de Lefteris.

Hotărârea Curții:

Părinţii lui Eisie şi rudele lui Lefteris au sesizat Comisia europeană a drepturilor omului, susţinând că au fost încălcate prevederile art. 2 din Convenţia europeană, deoarece au fost folosite mijloacele mortale de ripostă, deşi nu erau îndreptăţite, în condiţiile concrete, ase­menea mijloace.

Comisia europeană a admis plângerea reclamanţilor, sesizând Curtea Europeană.

Examinând actele prezentate şi susţinerile părţilor, Curtea a constatat că autorităţile au recurs la o intervenţie mai dură numai după îndelungi tratative cu victima Lefteris, apelând la numeroase persoane din familie şi prieteni cu victima pentru a-l determina să o elibe­reze pe Elsie şi să nu o mai ameninţe cu moartea, dându-i asigurarea că nu va avea nici o consecinţă de suportat. Curtea a considerat că apelul făcut de autorităţi la trupe speciale de intervenţie se impunea ca o soluţie extremă, dat fiind refuzul lui Lefteris de a negocia, atitudinea lui agresivă şi ameninţările grave cu moartea adresate lui Elsie. având în mână o armă îndreptată asupra acesteia.

În condiţiile date, recurgerea la mijloace cu consecinţe mortale se impunea pentru salvarea lui Elsie, cu atât mai mult cu cât Lefteris a deschis cel dintâi focul asupra agen­ţilor autorităţii, rănind grav pe unul dintre ei. Ceilalţi agenţi, din reflex, au deschis focul asupra lui Lefteris pentru a se ocroti ei înşişi de pericolul în care se găseau şi pentru a o salva pe Elsie de sub ameninţarea cu moartea din partea lui Lefteris.

Împrejurarea că două gloanţe trase de agenţi, din nenorocire mortale, au lovit-o pe Elsie constituie o situaţie imprevizibilă; ea se explică prin aceea că Lefteris a făcut tot posjbilul să se prindă de Elsie şi să o expună şi pe ea ripostei agenţilor autorităţii.

În aceste condiţii, folosirea forţei cu consecinţe mortale, oricât de regretabilă ar fi, nu a depăşit ceea ce ar fi fost absolut necesar pentru apărarea vieţii lui Elsie Constantinou şi a agenţilor autorităţii şi nu constituie o încălcare a obligaţiei statului în raport cu prevederile art. 2 parag. 2 din Convenţie.

Ca urmare, Curtea a considerat că uciderea cuplului, în circumstanţele survenite, a fost consecinţa folosirii unor mijloace mortale care nu au depăşit cele care ar fi fost absolut necesare pentru a apăra o persoană contra violenţei ilegale, în sensul art. 2 parag. 2 din Convenţia europeană.

Curtea a decis că în speţă nu s-au încălcat prevederile art. 2 din Convenţie.