Poprirea este forma de executare indirectă prin care creditorul urmăreşte sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană, denumită terţ poprit, sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.

Poprirea constă în indisponibilitatea acestor bunuri în mâinile terţului şi în obligaţia de a plăti direct creditorului urmăritor ceea ce datorează creditorului său, adică debitorul urmărit. 

Pot fi poprite şi bunurile mobile corporale aie debitorului deţinute de un terţ în numele său. Dacă se popresc sumele de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare. 

Nu sunt supuse executării silite prin poprire 

• sumele destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege
• sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte
• sumele aferente plăţii drepturilor salariate viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi

În poprire există trei subiecte, denumite creditor popritor, debitor poprit şi terţ poprit. Totodată există și trei raporturi: unul între creditorul poprit şi debitorul poprit, unul între debitorul poprit şi terţul poprit și unul între terţul poprit şi creditorul popritor. 

Primele două raporturi preced înfiinţarea popririi, cel de-al treilea se naşte ca urmare a popririi.