Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.
Se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.
Se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
După începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.
Obiectul contestaţiei la executare poate fi reprezentat de:
Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrate, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Indiferent de felul contestaţiei la executare, pe această cale nu se poate modifica sau anula hotărârea judecătorească ori arbitrală pusă în executare.
Instanţa care soluţionează contestaţia la executare se limitează să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale privind executarea silită sau stabileşte întinderea, înţelesul ori aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută .
Dacă contestatorul, prin motivul de contestaţie invocat, lasă neatins fondul procesului definitiv judecat prin hotărârea ce se execută, contestaţia este admisibilă, căci nu aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii contestate.
Atunci când titlul executoriu este o hotărâre judecătorească sau arbitrată, singurele apărări de fond care pot fi invocate pe calea contestaţiei la executare sunt cele care vizează cauze de stingere a obligaţiei care nu puteau fi valorificate în procesul în care s-a pronunţat hotărârea ce constituie titlu executoriu, deoarece au intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti sau arbitrale care este pusă în executare.
Dacă se invocă stingerea datoriei prin plată, plăţile anterioare, dacă nu au fost invocate cu ocazia procesului, nu pot justifica introducerea unei contestaţii la executare, putând fi luate în considerare numai plăţile care nu puteau fi invocate la judecata în primă instanţă sau în calea de atac a apelului.
În cazul celorlalte titluri executorii, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, însă numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.
Dacă titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească sau arbitrală, debitorul poate să invoce pe calea contestaţiei la executare orice apărări de fond referitoare, spre exemplu:
În aceste cazuri, invocarea apărărilor de fond în cadrul contestaţiei la executare este condiţionată de inexistenţa unei căi procesuale specifice prevăzute de lege pentru desfiinţarea lui, respectiv mijloacele procesuale special prevăzute în scopul atacării titlului executoriu.
În consecință, o acţiune în anulare de drept comun care ar putea fi exercitată cu privire la un act juridic constatat printr-un înscris care constituie titlu executoriu nu poate fi considerată o asemenea cale procesuală specifică prevăzută de lege pentru desfiinţarea actului.
Cu titlu de exemplu, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, în materie fiscală, legea pune la dispoziţia contestatorului o cale de atac specifică, prin intermediul căreia acesta poate să îşi valorifice apărările de fond împotriva titlului executoriu. Această cale de atac este contestaţia împotriva actului administrativ fiscal. Actele administrative fiscale care constituie titluri executorii nu pot fi supuse controlului de legalitate pe fond în cadrul contestaţiei la executare, ci numai în cadrul contestaţiei administrative. Susţinerile care vizează fondul titlului executoriu, cum ar fi existenţa creanţei fiscale, modul de stabilire a taxelor, impozitelor şi contribuţiilor constatate prin titlul de creanţă fiscală, pot fi valorificate numai pe calea contestaţiei administrative, fiind inadmisibilă pe calea contestaţiei la executare.
Nu se poate face o nouă contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care au existat și de care de care partea interesată avea cunoştinţă la data primei contestaţii, sub sancţiunea respingerii ca inadmisibilă.
Contestatorul îşi poate modifica cererea iniţială, adăugând motive noi de contestaţie, dacă, în privinţa acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestaţiei la executare.
